De același autor
Mandatul lui Traian Băsescu se termină trist: în loc să savureze rezultatele tot mai vizibile ale reformei justiției la care a contribuit în mod esențial, el îl vede căzând sub loviturile aceleiași justiții pe un membru compromis și iresponsabil al familiei sale.
În întreg scandalul „Bercea Mondialul“, iată o veste bună: justiția „băsistă“ are tupeul să-l încarcereze chiar și pe fratele președintelui! Cine mai poate susține credibil, în asemenea condiții, că poate scăpa ieftin dintr-o încurcătură legală, fiindcă are, chipurile, „protecție înaltă“? Idealul unei justiții „oarbe“ nu mai pare chiar atât de îndepărtat în România.
Veștile rele sunt însă mai multe: mai întâi, ușurința cu care s-a încheiat asocierea incriminantă dintre clanul „Mondialul“ și fratele președintelui este înfricoșătoare. Bineînțeles, nu e prima dintre astfel de legături între interlopi și politicieni, polițiști sau magistrați, ori familiile acestora, dar, mediatic vorbind, e cu mult cea mai răsunătoare: căci nu e vorba despre o asociere a nu știu cărui parlamentar din provincie cu un interlop, ci chiar despre fratele președintelui, creându-se astfel suspiciunea că „intervențiile“ insistente și bine garnisite cu sute de mii de euro ale interlopilor pot găsi ascultare la cel mai înalt nivel al statului. Toată povestea cu nășitul lui Mircea Băsescu, cu imensa sumă de bani primiți de el pentru a-l scăpa pe Sandu Anghel de pușcărie, cu intermedierea bizară a lui Marian Căpățână, fost membru PDL, arată extrem de rău în sine și încă nu știm, probabil, totul.
Aceasta este o a doua veste rea: ca să spunem așa, nu avem destule vești – lucrurile rămân deocamdată destul de neclare. Mai întâi, a fost informat din timp președintele de către servicii despre asocierile fratelui? Probabil că da, dar când? Ar fi fost firesc ca Mircea Băsescu să fie supravegheat discret de servicii, după ce s-a aflat că se încuscrise cu un mafiot. Era o chestiune de siguranță națională, la urma urmelor. A fost? Evident, fiind un om liber și adult, nu putea fi împiedicat să se asocieze cu cine voia, dar măcar putea fi avertizat în mod serios. A fost? Apoi, ce s-a întâmplat după ce procurorul Iacobescu a declarat, în 2011, că Mircea Băsescu a luat 300.000 de euro? Magistratul a negat apoi, dar a existat o anchetă internă? De ce oare procurorul general din Olt, Elisabeta Ponea, mai recent potențial beneficiară a unui alt caz de trafic de influență, de data asta de pe lângă primul ministru, i-a retras dosarul lui „Bercea Mondialul“? S-a încercat mușamalizarea cazului? N-ar fi trebuit ca DNA să ancheteze încă de atunci cazul? Poate că ar fi făcut-o, dar nu a avut informații credibile și iarăși ne întoarcem la rolul serviciilor de informații, care ar trebui să-l protejeze pe șeful statului de orice tentative de „racolare“ în familie.
Nu cred nicio vorbă din acuzațiile de luare de mită zbierate de „Mondial“ din dubă la adresa Laurei Codruța Kövesi și a Liviei Stanciu, dar alții s-ar putea să creadă, dacă nu vor veni răspunsuri clare și rapide și aici. Situația în care un mafiot condamnat la mulți ani de pușcărie și nemaiavând nimic de pierdut își toarnă toți complicii, indiferent de poziție, e bine cunoscută și oferă o anumită plauzibilitate psihologică afirmațiilor, chiar atunci când adevărul e complet diferit.
Nu poți decât deplânge situația președintelui în acest caz. După ceea ce știm până acum, cred că, legal și moral vorbind, nu are nimic a-și reproșa. Nu poate răspunde pentru fratele său. Știm că i-a criticat de mai multe ori „anturajul“ și că l-a sfătuit să se adreseze DNA-ului. Nu rezultă de nicăieri (dacă nu punem la socoteală declarațiile filmate ale dubiosului intermediar, Marian Căpățână) că președintele ar fi luat bani, că ar fi încercat mușamalizarea cazului și, în general, că ar fi procedat neconform cu statutul său de președinte. Nu știm totuși dacă nu a avut prea multă încredere în fratele său. Dacă nu a cerut serviciilor să-l pună sub supraveghere continuă începând din 2009 – anul nășitului fatal – poți să-l condamni? În orice caz, nici Ponta plagiatorul, nici Johannis, încurcat în afaceri imobiliare, n-au vreo autoritate morală să-i ceară demisia – o demisie fără sens de altfel deocamdată, atunci când vedem că DNA și justiția nu sunt inhibate de autoritatea președintelui.
Mandatul lui Traian Băsescu se termină totuși trist: în loc să savureze rezultatele tot mai vizibile ale reformei justiției la care a contribuit în mod esențial, el îl vede căzând sub loviturile aceleiași justiții pe un membru compromis și iresponsabil al familiei sale. Astea sunt riscurile jobului de șef de stat, veți spune. De acord. Totuși, nu e o veste bună, deși nu-i nici una nouă, aceea că istoria e nedreaptă. //