De același autor
Pana acum, Alianta PNL-PD nu a prea stralucit printr-o campanie formidabila, sau prin propuneri indraznete. Daca insa a dorit sa se vorbeasca acum mult mai mult despre ea, iata ca a reusit din plin. Din pacate, insa, nimic de bine!
Caci noua reverie a lui Traian Basescu e aberanta din cel putin patru motive.
Mai intai, fiindca, daca este foarte probabil ca Traian Basescu sa obtina un nou scaun de primar la Bucuresti, este cel putin incerta castigarea alegerilor generale de catre Alianta in toamna lui 2004. Cel putin asa ne arata toate sondajele de opinie, care arata un PSD in jur de 45%, adica foarte putin erodat de exercitiul puterii. Poate insa ca d-l Basescu are alte informatii, sau vreo Mama Omida i-ar fi ghicit viitorul in palma, stimulandu-l sa viseze! In orice caz, impingerea unui alt candidat, in afara sa, pentru primaria Bucurestilor, s-ar putea solda, pentru Alianta, cu un dezastru al localelor in Capitala. Din punct de vedere simbolic, infrangerea ar fi grea, caci castigarea Capitalei si a oraselor mari pare a fi in România preludiul unei posibile victorii la generale a coalitiilor de centru-dreapta, mai reformiste, impotriva stangii conservatoare, care domina mediul rural. De fapt, daca ar renunta la Capitala, Basescu ar face un cadou nesperat PSD-ului, care din 1992 viseaza fara incetare si fara succes deocamdata sa puna mana pe Capitala: dar, avand Capitala, PSD ar detine si sansa de a utiliza simbolic in campania din toamna aceasta victorie. Iar coalitia de centru-dreapta ar pierde o pozitie relativ sigura pentru una incerta, ca sa nu spunem mai mult. Psihologic, Alianta ar fi in acel moment aproape terminata si probabil ca ea va fi efectiv terminata la urne in toamna, dupa care nu se va mai vorbi despre ea. O asemenea lovitura in propria coalitie, numai Emil Constantinescu, cand a renuntat sa mai candideze, s-a priceput sa administreze! Ca acum Basescu il emuleaza pe fostul presedinte pare uluitor!
Dar chiar in ipoteza nu prea probabila ca Alianta ar reusi sa depaseasca PSD-ul cu cateva procente, va putea ea sa alcatuiasca un guvern stabil? E o intrebare la care nu se prea poate raspunde deocamdata - ceea ce nu e anormal. Dar daca seful Guvernului desemnat dupa alegeri va fi Traian Basescu, raspunsul e aproape sigur, clar si neindoielnic: nu. Caci temperamentul vulcanic, impulsivitatea, lipsa flexibilitatii diplomatice fac aproape cu neputinta pe termen ceva mai lung un guvern de coalitie (de pilda, PNL-PD-UDMR) condus de Traian Basescu.
Dar ce se va intampla in cazul unei "remize", daca PSD si Alianta vor iesi aproximativ la egalitate si daca nici primul, nici cea de-a doua nu vor putea alcatui singure o majoritate, nici chiar cu sustinerea UDMR (in cazul foarte probabil ca PRM va continua sa aiba peste 15% din sufragii)? Atunci, PSD va invoca "interesul national" - adica intrarea in UE in 2007 si va propune o "Mare Coalitie" din care sa lipseasca PRM - inacceptabil pentru UE. UDMR si liberalii vor fi partenerii obligatorii ai acestei "Mari Coalitii", in vreme ce impetuosul domn Basescu - atat de neagreat de PSD - va ramane si fara fotoliul de la primarie, si fara scaunul de prim-ministru. Va fi, cel mult, seful unei minuscule opozitii democratice fomata din PD, ceea ce nu cred ca i-ar satisface visele. Dar cel mai probabil este ca PD se va descotorosi de el cat se poate de repede si va cersi intrarea la guvernare. Caci cine n-ar vrea sa fie la guvernare in anul fatidic 2007, cand România, foarte probabil, va deveni membra a UE? Asa ca Basescu, in cel mai bun caz, are toate sansele sa se alature lui Vadim in tribuna privitorilor, iar in cel mai rau, sa impartaseasca soarta deloc luminoasa a unui Ciorbea sau Constantinescu pe care aproape nimeni nu-i mai ia in serios ca oameni politici.
Si apoi, stai si te intrebi: oare in afara liderilor acestora doi, de eventual "tandem" - Stolojan si Basescu - in fond fosti "tovarasi" de drum ai lui Ion Iliescu si Adrian Nastase - sa fie incapabila Alianta DA sa gaseasca un politician "nou" sau relativ "nou", potrivit pentru functia de prim-ministru? Mereu rotatia aceluiasi mic grup de oameni, invechiti, uzati, mai mult sau mai putin compromisi prin diferite guvernari anterioare? Sa fi fost experienta CDR atat de traumatizanta, incat nimeni sa nu mai aiba curaj in promovarea unor oameni noi?
Si in sfarsit: incertitudinea care domneste acum in interiorul Aliantei PNL-PD nu este, in sine, de bun augur: alegatorul se poate intreba: daca numai apropierea alegerilor a creeat deja atata confuzie, ce se va intampla mai departe? Nu se vor repeta sfasierile interne si confuziile care au subminat candva CDR?
Asa ca visul lui Traian Basescu de a deveni prim-ministru imi pare a fi mai degraba un cosmar: poate nu al lui, dar cu siguranta al celor lucizi, care nu viseaza si care doresc infrangerea PSD in viitoarele alegeri locale si generale. Sa speram ca liderul PD va putea fi trezit, cat mai este timp!
