Votez MRU

Marele atu al lui Mihai-Răzvan Ungureanu este acela că reprezintă cel mai bine plasat candidat al dreptei (în afara mizerabilului Crin Antonescu) pentru alegerile prezidențiale.

Circulă în aceste zile de dinainte de euro­parlamentare îndemnul de a nu vota, de a boicota alegerile de pe 25 mai. Înțeleg chiar că unii consideră cool această po­ziție. Cu aceștia din urmă nu e nimic de discutat. De­cizia de a vota sau nu nu poate avea nimic de-a face cu această ridicolă eti­che­tă: cool. Alții invocă ve­chile argumente: alegerile sunt irelevante, partidele sunt deopotrivă de nea­trac­tive, toți candidații sunt aproape la fel de răi, nu mai vrem să alegem cu lu­pa între răul mai mare și răul mai mic. Dacă aceste argumente sunt afirmate cu sinceritate, ele denotă o mare naivitate, ca să nu spun lipsă de informație. Dar cred că în multe cazuri cei care le di­fu­zează mai ales pe rețelele de socializare și pe bloguri joacă propriul lor joc politic, foarte discutabil, după părerea mea.

Mai întâi, trebuie spus că alegerile de față sunt foarte relevante, nu neapărat pentru România, ci mai cu seamă pentru Europa. Vin într-un moment de cumpănă: relația cu Rusia, problema extinderii Uniunii, ten­dințele eurosceptice puternice din unele țări comunitare, nevoia de a decide asupra unor noi strategii privitoare la energie și, în general, nevoia de a se decide dacă și cât se va avansa pe linia integrării sau se consideră că aceasta a mers prea departe. În plus, deja în seara alegerilor se va ști pro­babil care va fi noul președinte al Co­misiei Europene – în esență, dacă va fi social-democratul german Martin Schultz sau conservatorul luxemburghez Jean-Clau­de Juncker. Se va ști destul de repede, de asemenea, cât de mare va fi ponderea gru­purilor antisistem, antieuropene și ra­di­ca­le în PE și cum vor influența acestea alcă­tui­rea viitoarei Comisii Europene. Sunt toa­te lucruri extrem de importante, pen­tru ca­re merită votat și numai cei al căror ori­zont politico-intelectual este extrem de jos pot vorbi despre ire­le­vanță.

Revenind însă la scena po­litică internă, este complet fals să spui că nu ai ce vota sau că între candidați nu poți face o alegere. Oare chiar să nu ai de ales între, să zicem, Monica Macovei, Corina Crețu și Norica Ni­colai? E imposibil de sus­ținut așa ceva, după toate criteriile aplicabile unor persoane. Asta, chiar fără să mai privești la politica de ani de zile a partidelor res­pective, cât și la con­siderente ideologice. (Sigur, mai sunt și unii, nu prea mulți, ca­re susțin că nu pot vota deoarece partidele nu au puritate ideologică; dar când li se cere să de­fi­nească această puritate, nu reu­șesc – ceea ce e de altminteri firesc în epo­ca noastră atât de postmodernă, în po­li­tică, ca și în ori­ce altceva.)

Problema evidentă pentru cei care vor să voteze așa-numita dreaptă anti-PSD (cei­lalți nu au deloc dificultăți să se ducă la vot) și care, în același timp, nu se lasă pă­căliți de noua orientare a PNL nu este ace­ea că trebuie să aleagă dintre două rele pe cel mai mic, ci, invers, că trebuie să alea­gă între candidați buni, dar aflați pe liste diferite, pe cel mai bun sau mai potrivit, în funcție de criterii diferite. Practic, avem trei liste – PDL, PMP și FC – care contează, iar dificultatea de a alege între acestea nu e deloc mică, deoarece, ținând seama de candidați, cu oricare listă e foar­te onorant de votat.

În ceea ce mă privește, voi spune ce voi face, neavând deloc pretenția că am găsit soluția justă.

- Mai întâi, voi renunța, fără bucurie, la lista PMP. Sunt acolo oameni, precum Cris­tian Preda sau Theodor Baconschi, care merită întru totul votul meu. Cristian Pre­da are și experiența unui alt mandat la Stras­bourg. Ceea ce mă nemulțumește în­să este divizarea opoziției dorită de Traian Băsescu prin înființarea PMP. I se pot ierta multe lui Traian Băsescu, ținând seama de marile lui merite din trecut, despre care am vorbit suficient cu alte ocazii. Dar di­vi­zarea opoziției – indiferent de erorile PDL condus de Blaga –, la care a contribuit esen­țial, este de neiertat, când alternativa este acapararea întregii puteri în stat de către un iresponsabil precum Victor Ponta.

- Rămân în joc lista PDL cu Monica Ma­covei pe locul doi și lista FC cu MRU pe primul loc și, după sondaje, aflat la limita pragului de 5%. Meritele Monicăi Macovei sunt impresionante atât pe plan național – reforma justiției ale cărei roade se văd tot mai bine odată cu condamnările unor potentați, baroni, foști miniștri și prim-mi­niștri, oameni de fotbal, magistrați –, dar și pe plan european, ea fiind unul dintre cei mai eficienți și mai respectați euro­deputați de la Strasbourg. Prin com­pa­rație, meritele de până acum ale lui MRU ca prim-ministru și om politic sunt mo­deste, dar, evident, e încă greu de spus da­că cauza este la el sau în împrejurări. Ma­rele atu al lui MRU este acela că reprezintă cel mai bine plasat candidat al dreptei (în afara mizerabilului Crin Antonescu) pen­tru alegerile prezidențiale. Dacă opoziția s-ar uni în spatele său, dacă el ar duce o campanie inteligentă, dacă ar avea puțin noroc, l-ar putea bate pe Ponta în turul doi, scăpându-ne, cum spun, nu doar de un susținător al baronilor și un aspirant la puterea totală, dar și de un om politic ale cărui atașamente occidentale sunt dis­cu­tabile, într-un moment internațional de­licat, așa cum s-a văzut de curând. Or, es­te evident că un eșec la europarlamentare va însemna pentru MRU abandonarea ori­cărui plan de a mai pretinde candidatura unică. Cum poți cere votul a milioane de ro­mâni, când nu reușești să obții câteva zeci de mii de voturi?

Voi vota așadar cu Mihai-Răzvan Un­gu­rea­nu, deși îmi pare rău că opțiunea mea nu se va duce la Monica Macovei – dar sunt convins că ea va fi totuși aleasă în PE, având în vedere sondajele de opinie și baza mai rezistentă a PDL. Sunt conștient că s-ar putea ca votul meu să fie inutil, mai întâi fiindcă, nereușind intrarea în PE, voturile pentru MRU vor intra în re­distribuție și vor îngrășa mai ales zestrea PSD și apoi fiindcă nu sunt oricum multe șanse ca MRU să fie desemnat candidat unic, urile, orbirile, prostiile, orgoliile con­ti­nuând să divizeze dreapta. Dar cred că sunt unele momente când trebuie riscat și preferat viitorul și speranța, fie acestea și fragile, în locul certitudinilor prezentului. Un asemenea moment e și cel de față. //