De același autor
Imediat dupa atentatele teroriste din 11 septembrie 2001(1) am scris un articol emotional(2), in care faceam referire la unele teorii din controversata carte The Clash of Civilisations a lui Samuel P. Huntington: "Atata timp cat Islamul va ramane Islam (ceea ce se va intampla) si Occidentul va ramane Occident (ceea ce este mult mai putin sigur), acest conflict fundamental intre doua mari civilizatii si moduri de viata va continua sa defineasca relatiile lor in viitor". Si asta pentru ca islamicii ar fi "convinsi de superioritatea culturii lor si obsedati de inferioritatea puterii lor".(3)
Predispusa la fundamentalism religios si la regimuri teocrate, lumea islamica demonizeaza "Occidentul" (inclusiv Israelul, perceput ca un avanpost al acestuia). America este "Marele Satan". Occidentul este receptat ca o civilizatie "fara credinta", "fara Dumnezeu" si, prin urmare, "fara etica". In cazul unei societati cu o religie nereformata, in care Shari'a (legea Islamului, continuta in Coran) tine loc de Constitutie si de Cod Penal, relatia cu "lumea iudeo-crestina" (perceputa ca aroganta, materialista, hedonista, imorala, corupta si decadenta) nu poate fi decat conflictuala.
"Terorismul este bomba atomica a saracilor"
Exista o anume incompatibilitate intre societatea islamica si cea occidentala. Ele percep lumea din perspectiva unor coduri culturale si morale diferite. Prima este mai degraba inchisa, traditionalista si conservatoare, preponderent saraca, predispusa la fundamentalism religios, cvasi-teocrata, vindicativa pe termen lung, indeobste refractara la progres. Dimpotriva, societatea occidentala este deschisa, laica, democrata, consumista, liberala si libertina, generatoare de progres.
Schimbarile petrecute in lume in ultimii 15 ani au facut ca aceasta incompatibilitate sa se evidentieze si sa fie resimtita mai pregnant. A cazut blocul sovietic care sustinea fatis tarile arabe si pe cele "nealiniate", precum si lupta impotriva "colonialismului" si a "imperialismului american". Astazi, cu exceptia Africii si a unei parti din Asia, democratia liberala prevaleaza in lume. Or, intr-o astfel de lume, croita dupa dimensiunile culturale si morale ale occidentalului, musulmanul se simte de regula exclus sau cel putin marginalizat. El simte ca intr-un astfel de "joc", cu astfel de reguli, occidentalul va castiga mai intotdeauna, iar islamicul va pierde mai intotdeauna. Este un sentiment care implica o imensa frustrare, care genereaza o uriasa energie conflictuala.
In urma caderii comunismului, anume lumea islamica a preluat cumva "steagul de lupta" impotriva "imperialismului occidental". Armele nu mai sunt, pentru moment, diviziile de tancuri si rachetele nucleare (acestea se pregatesc insa in Pakistan si Iran), ci terorismul, despre care Tzvetan Todorov spunea ca este "bomba atomica a saracilor". O arma cu un urias efect distructiv, nu atat fizic (numarul de morti), cat psihic (instaurarea terorii). Un virus cu efecte perverse care ataca soft-ul lumii occidentale. Este vorba de un razboi neconventional intre forte cantitativ inegale si calitativ asimetrice.
Aprobare sau tacere aprobatoare
Evident, nu trebuie sa facem eroarea de a confunda religia musulmana cu formele sale maladive si radicale, nici societatea islamica in intregul ei cu miscarile fundamentaliste si cu organizatiile teroriste. Demonizand intreaga lume musulmana nu facem decat sa repetam "noi" greseala pe care le-o reprosam "lor". "Dar, pentru a nu face aceasta confuzie - spuneam in articolul din septembrie 2001 -, tarile islamice insele trebuie sa fie primele care sa condamne terorismul, sa lupte impotriva lui si sa-i predea pe teroristi."
In cei trei ani scursi am urmarit felul in care societatea islamica a raspuns la provocarea terorismului islamic. Mai curand de ochii cancelariilor occidentale, guvernantii din unele tari musulmane au condamnat rar si formal, cu jumatate de gura, actele teroriste. De fapt, teroristii nici nu sunt numiti ca atare, ci "militanti" care lupta pentru eliberarea Palestinei, Irakului, Afganistanului, Ceceniei etc. De regula, mass-media din tarile musulmane au tacut in mod rusinos, iar organizatiile islamice au aprobat actiunile teroriste fie explicit, fie prin tacere.
Sigur ca, in tarile islamice - cu regimuri dictatoriale, autoritare sau cu o spoiala de democratie - societatea civila este slab dezvoltata, iar libertatea de expresie este limitata. Totusi, este de neinteles faptul ca in ultimii ani nu s-a auzit in aceste tari nici o voce clara care sa condamne terorismul desantat. Nici o organizatie civica, nici un intelectual de marca, nici un politician, nici un preot islamic, nici un publicist important nu s-au ridicat impotriva acestui flagel. Cei foarte putini care au indraznit totusi sa protesteze au facut-o in exil, mai departe de bratul lung al razbunarii islamice.
Cum se poate crede afirmatia atat de vehiculata ca "Islamul este o religie a pacii si a tolerantei", in conditiile in care nici un mare muftiu, nici o organizatie musulmana nu protesteaza impotriva terorismului islamic? Dimpotriva, cei care cred ca "Allah e mare" sunt chemati la jihad impotriva "necredinciosilor". Iar cei care mor in acest "razboi sfant" sunt recompensati cu legende escatologice: martirii Islamului merg direct in rai, unde beneficiaza de mancare si bautura din belsug, fiind inconjurati de 70 de fecioare frumoase. Pentru multi saraci este o tentatie seducatoare.
"Nu toti musulmanii sunt teroristi, dar aproape toti teroristii sunt musulmani"
Ceea ce parea imposibil pare sa se intample acum. Momentul critic l-a reprezentat atacul terorist asupra scolii din Beslan, cu sute de copii morti si raniti. Dar si asocierea musulmanului cu un terorist nemilos, imbracat in negru si cu chipul mascat, care ii decapiteaza in fata camerei de luat vederi pe ostatecii straini. Excedati, unii publicisti din tari musulmane incep sa protesteze impotriva terorismului islamic. De curand, John Kifner a publicat in New York Times mai multe luari de pozitie aparute in presa din tarile arabe. Le preiau si eu dupa articolul publicistului american.(4)
Vocea cea mai puternica pare a fi cea a lui Abdel Rahman al-Rashed, director general al postului de televiziune Al Arabiya, post cu o larga audienta. "Este un fapt sigur ca nu toti musulmanii sunt teroristi - declara el -, dar este la fel de sigur, si extrem de dureros, ca aproape toti teroristii sunt musulmani." Este un fapt "rusinos si degradant", scrie al-Rashed in ziarul pan-arab Al Sharq al Awsat, ca nu numai teroristii de la Beslan erau musulmani, ci si cei care i-au ucis pe muncitorii nepalezi din Irak, cei care au atacat cladirile rezidentiale in Riyad si Khobar (Arabia Saudita), femeile care recent au prabusit doua avioane rusesti si Osama bin Laden insusi. "Majoritatea celor care au infaptuit atentate sinucigase cu bombe in autobuze, automobile, scoli, case si cladiri in intreaga lume au fost musulmani. Ce record jalnic! Ce "performanta" abominabila! Oare toate acestea nu ne spun nimic despre noi insine, despre societatea si cultura noastra?"
Referindu-se la "neo-musulmani", Abdel Rahman al-Rashed scrie ca "o religie inocenta si umanitara, ale carei precepte interzic pana si taierea copacilor, daca nu este absolut necesar, care considera asasinatul cea mai abominabila si odioasa dintre crime, care spune explicit ca daca omori un om ai omorat omenirea in intregul ei, a fost transformata intr-un mesaj global de ura si un strigat universal de razboi". In acest sens, al-Rashed il critica in termeni duri pe seicul Yusuf al-Qaradawi, un cleric superior egiptean care traieste in Qatar si difuzeaza un program influent la televiziunea Al Jazeera. Al-Qaradawi a emis o fatwa (lege religioasa) care cere islamicilor sa-i ucida pe toti "ocupantii" din Irak, indiferent daca sunt americani sau nu, indiferent daca sunt militari sau civili. "Cum il putem crede atunci cand ne spune ca Islamul este religia clementei si a pacii, daca o transforma intr-o religie a sangelui si a macelului?", scrie al-Rashed despre acest "seic religios care nu numai ca permite, dar chiar cere uciderea civililor".
La acelasi personaj sinistru se refera editorialistul ziarului kuweitian Al Siyassa, Faisal al-Qina'I: "Este intristator sa citesti si sa auzi despre cei care se presupune ca sunt clerici musulmani, ca seicul Yusuf al-Qaradawi si altii ca el, care in loc sa apere adevaratul Islam incurajeaza aceste actiuni criminale si permit decapitarea, luarea de ostateci si omorul".
"Macelari in numele lui Allah"
La o intalnire cu ministrul Cultelor din Iordania, un grup de personalitati religioase musulmane a emis o declaratie in care se spune ca ocuparea scolii din Beslan si masacrul care a urmat "nu au facut decat sa distorsioneze imaginea pura a Islamului". "Acest act terorist - se mentioneaza in declaratie - contrazice principiile adevaratei noastre religii musulmane si valorile ei nobile."
In cotidianul iordanian Ad Dustour, editorialistul Bater Wardam scrie ca in lumea araba (si nu numai) exista tendinta "sa se atribuie responsabilitatea pentru crimele facute de organizatiile teroriste Mossad-ului, sionistilor si serviciilor secrete americane. Dar noi stim cu totii ca nu este cazul".
"Teroristii provin din mijlocul nostru", scrie el despre cei care au rapit si ucis civili in Irak, au aruncat in aer trenurile din Madrid, au transformat avioanele de pasageri in bombe si au omorat copiii din Osetia. "Ei sunt arabi si musulmani care se roaga, tin post, poarta barba, cer ca femeile sa poarte val si cheama la apararea cauzei islamice." "De aceea - conchide publicistul iordanian - trebuie ca noi toti sa ne ridicam vocile, sa ne disociem de ei si sa ne opunem tuturor acestor crime."
La randul sau, Rami G. Khouri, editor la cotidianul Daily Star din Beirut, scrie ca cea mai mare parte a arabilor "s-au identificat puternic si au consimtit" la lupta gherilelor palestiniene sau libaneze impotriva ocupatiei israeliene. "Astazi noi toti suntem dezumanizati si transformati in brute de imaginile cu arabii care rapesc si decapiteaza ostateci straini." Chemand la o strategie comuna pentru reducerea terorii, el evidentiaza ceea ce a numit un "derapaj urat" in lumea araba catre "lipsa demnitatii, negare, umilire si degradare, o plaga care a afectat din ce in ce mai multi dintre tinerii nostri".
Chiar si in ziarul oficial al Autoritatii Palestiniene, Al Ayyam, editorialistul Hassan al-Batal noteaza ca "ziua de oroare din scoala de la Beslan" trebuie desemnata ca "zi internationala de condamnare a terorismului": "Nu exista circumstante atenuante pentru oroarea inumana si pentru culmile barbarismului". Oficiosul egiptean Al Ahram a numit evenimentele din scoala din Osetia ca fiind "o crima urata impotriva umanitatii".
Strict controlate de guvern si aflate sub presiunea fundamentalistilor islamici, ziarele din Arabia Saudita sunt si mai severe in critici. Sub titlul Macelari in numele lui Allah, Khaled Hamed al-Suleiman, publicist la cotidianul guvernamental Okaz, scrie ca "propagandistii Jihadului au reusit ca in cativa ani sa deformeze imaginea Islamului". "Ei au transformat astazi Islamul - afirma ziaristul saudit - in ceva care are de-a face cu decapitari, rapirea de civili nevinovati si aruncarea in aer a oamenilor. Ei au fixat imaginea musulmanilor in ochii lumii ca barbari si salbateci care nu sunt buni pentru altceva decat sa ucida oameni. A venit timpul ca musulmanii sa fie primii care sa se ridice impotriva celor interesati sa rapeasca Islamul asa cum au rapit copii nevinovati. Acesta este adevaratul Jihad in zilele noastre si aceasta este obligatia noastra, ca musulmani credinciosi, fata de religia noastra monoteista."(5)
*
Astfel de pozitii trebuie apreciate si incurajate. Cred ca pentru eradicarea terorismului islamic cheia se afla cu adevarat la islamicii insisi.
Note:
1. Fundamentalistii islamici nu sunt primii care sa fi visat la distrugerea New York-ului. Viziuni similare aveau si comunistii, si nazistii. In memoriile sale, scrise dupa razboi in inchisoare, arhitectul Albert Speer, fost ministru nazist al armamentului, isi aminteste de viziunile apocaliptice pe care Hitler le impartasea apropiatilor sai: "El isi imagina New York-ul devastat de un uragan de foc". Führer-ul descria zgarie-norii ("gigantice faclii aprinse") "prabusindu-se unele peste altele, in timp ce orasul in explozie lumina cerul intunecat".
2. A. Oisteanu, Civilizatii in conflict, in 22, nr. 604, 25 septembrie 2001, pp. 8-9.
3. Samuel P. Huntigton, The Clash of Civilisations, New York, 1996.
4. John Kifner, Massacre Draws Self-Criticism in Muslim Press, in New York Times, 9 septembrie 2004.
5. Idem.
