De același autor
În anul 2002, în plin regim Iliescu & PSD, Anuarul Institutului Român de Istorie Recentă a publicat un document din care rezulta că, în timpul rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, cîţiva clerici gardişti – conduşi de Teoctist (Teodor) Arăpaşu (viitorul Patriarh al BOR), pe atunci student la Teologie – au devastat şi incendiat sinagoga din cartierul Mânăstirii Antim. Cartier în care astăzi se află Parlamentul României şi în care, cu acordul aceluiaşi Preafericit Teoctist, Nicolae Ceauşescu a dărîmat biserici în anii ’80. Documentul a fost găsit şi publicat de tânărul cercetător din cadrul CNSAS, Gabriel Catalan, ştiindu-se faptul că Securitatea comunistă a preluat după 1948 arhiva Siguranţei Statului.
În orice ţară democrată din lume publicarea unui astfel de document ar fi generat un imens scandal. S-ar fi declanşat o anchetă şi s-ar fi cerut (auto)suspendarea Patriarhului până la finalizarea cercetării. În eterna şi fascinanta Românie nu s-a întîmplat nimic. Ba da, s-a întîmplat ceva. Istoricul Gabriel Catalan, care a descoperit şi publicat documentul respectiv, a fost dat afară din CNSAS, unde era angajat.
De atunci au trecut şaisprezece ani de “upgradare” a democraţiei în România. De atunci ţara noastră a devenit membru plin în NATO şi în Uniunea Europeană. De atunci, în cadrul Parlamentului, s-a condamnat regimul comunist din România ca fiind “ilegitim şi criminal”. Şi totuşi, nimic profund nu pare să se fi schimbat. Aceleaşi linşaje şi acelaşi modus operandi.
Recent, tânărul istoric Mădălin Hodor, cercetător în cadrul Departamentului de Investigaţii al CNSAS, a descoperit şi publicat în Revista 22 mai multe documente ale fostei Securităţi privind intelectuali din România şi din diaspora, ca fiind “colaboratori” şi “agenţi de influenţă” ai fostei Securităţi în vederea ţinerii sub control şi manipulării emigraţiei româneşti. Dar şi în vederea influenţării presei, a personalităţilor, a instituţiilor şi a cancelariilor occidentale în beneficiul regimului naţional-comunist condus de Ceauşescu în anii ’70-’80.
Ştim că, pentru ca un om să primească acuza de “colaborator al Securităţii”, el trebuie să îndeplinească anumite condiţii prevăzute de lege. Faptul că “Legea Ticu Dumitrescu” a fost masiv diluată şi că aceste condiţii sunt complet inadecvate este un alt “dosar” pe care nu îl redeschid acum. Problema este că Mădălin Hodor nu a făcut această eroare. El nu i-a numit “colaboratori ai Securităţii”, ci doar a publicat un tabel de persoane (emis de Departamentul antiemigraţie al Securităţii Statului) care sunt numite ca atare în document: “colaboratori care sunt în legătură cu unitatea noastră (U.M. 0225)”.
Ei bine, nu persoanele respective au probleme în aceste zile, ci istoricul Mădălin Hodor, care este drastic anchetat de către Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS, Preşedinte Constantin Buchet), în majoritate PSD-ist, cu urme de PRM în sânge. În urma votului (cf. surselor mele, din unsprezece membri, doar doi au votat împotrivă), curajosului istoric i-a fost suspendată calitatea de cercetător al CNSAS pentru simplul fapt că a îndrăznit să scoată la lumină documentele respective. Iar noi, ce facem între timp? Asistăm impasibili la încă o scenă de linşaj (cvasi)public? Sau facem un gest minim de solidarizare cu curajosul cercetător Mădălin Hodor? Eu unul optez pentru varianta a doua.
