De același autor
Anticomunismul promovat de fascişti (inclusiv de legionari), ca şi antifascismul promovat de comunişti, nu este lăudabil. Şi unii şi ceilalţi vizează aceleaşi tare ale unui regim dictatorial: antipluralism politic, antiparlamentarism, autoritarism, încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului etc.
Ceea ce îi apropie pe fascişti de comunişti este mai important decât ceea ce îi desparte. Unii vroiau să înlocuiască o extremă politică (de dreapta) cu alta (de stânga), să înlocuiască lupta de rasă, cu cea de clasă, să înlocuiască o formă de dictatură cu alta ş.a.m.d. Chiar şi diferenţele sunt cumva în oglindă. În mai multe locuri din jurnalul său, dramaturgul Eugène Ionesco deplângea faptul că piesa lui “Rinocerii” era percepută în Europa ca fiind o parabolă doar a fascismului, nu şi a comunismului, aşa cum o gândise el.
*
Adevăraţii anticomunişti sunt, în acelaşi timp, şi antifascişti. Democraţii se poziţionează la egală distanţă de cele două extreme. Ei sunt fie liberali, fie conservatori, fie social-democraţi. Pe 18 decembrie 2006, în Parlamentul României, preşedintele Traian Băsescu a condamnat oficial regimul comunist ca fiind “ilegitim şi criminal”. A făcut-o în huiduielile isterice ale parlamentarilor înfrăţiţi, neocomuniştii de la Partidul Social-Democrat şi neofasciştii de la Partidul România Mare. Partidul pretins “social-democrat” a făcut atunci imensa eroare politică de a abjura această necesară blamare istorică. PSD uita (sau ignora) faptul că primele victime ale comuniştilor români au fost adevăraţii social-democraţi din România (Constantin Titel Petrescu, Iosif Jumanca, Ion Flueraş etc.).
*
Pe la sfârşitul lunii august 1944, Mihail Sebastian povestea în jurnal scurta sa experienţă de câteva zile la noua redacţie a cotidianului comunist “România liberă” – un regim de conformism imbecil. “Imbecilitatea îndoctrinată – îşi nota dramaturgul în jurnal – e mai greu de suportat decât imbecilitatea pură şi simplă. După atâţia ani de teroare nu mai am nevoie să mi se explice ce înseamnă să fiu liber. Asta ştiu…”.
*
În primăvara anului 1990, m-a vizitat un jurnalist din zona stângii-liberale olandeze. Am mai avut prilejul să amintesc acest episod. Venise în Bucureşti să scrie despre lunga manifestare anticomunistă din Piaţa Universităţii (aprilie-iunie 1990), despre “Golania”, devenită celebră în toată Europa. După cele aflate în Olanda, el era cam confuz: “La noi, cei care strigă «Jos comunismul!» sunt neonaziştii”, mi-a declarat el încurcat. L-am contrazis. I-am zis că manifestanţii bucureşteni luptă pentru o democraţie liberală, simţind că se instaurează un regim neocomunist foarte conservator.
L-am invitat să vină în piaţă cu mine. A văzut o imensă mulţime de oameni civilizaţi, deschişi la faţă, unii cu copii pe umeri, strigîndu-şi setea de libertate, scandând lozinci şi purtând pancarte pline de creativitate şi de umor. “Neonaziştii nu arată şi nu se exprimă astfel. Ei n-au niciodată umor. Portretul-robot al neonazistului este complet diferit”, mi-a spus ziaristul olandez, cerându-şi scuze pentru diagnosticul greşit. A acceptat bucuros să-i pun în piept şi lui o etichetă de “golan”. Un gest de empatie din partea lui, de apartenenţă etică şi ideologică, unul care îl transforma dintr-un străin curios într-un semen participant la manifestaţie. I-am confecţionat o etichetă jucăuşă (aşa cum erau mai toate), pe care am scris “GOLAN DIN GOLANDA” (în olandeză, “G” se citeşte “H”). Şi-a pus-o fericit în piept şi o arăta tuturor cu mândrie, ca un copil mare.
*
Cândva, la începutul anilor ’90, când – după o perioadă de tăcere vinovată – au izbucnit în toată Europa central-orientală largi mişcări anticomuniste (dar şi unele excese “cu voie de la Poliţie”), celebrul intelectual polonez, dizidentul anticomunist Adam Michnik, a îndrăznit să forjeze un paradox: “Există un mod comunist de a fi anticomunist”. Atunci au fost câţiva intelectuali români care s-au supărat pe el, dar avea cumva dreptate. Mi-am amintit de acest aforism deunăzi, când angajaţii de la televiziunile şi ziarele arondate puterii şi politicienii de la partidul aşa zis “Social-Democrat” s-au trezit în postura ridicolă de a se masca în anticomunişti de ocazie cu prilejul desfăşurării “cazului Augustin Lazăr”. Au minţit, au manipulat, au spus sferturi de adevăr, au spălat pe creier, au linşat mediatic oameni, au înfierat cu mânie proletară etc. Cu alte cuvinte, au uzat şi au abuzat de “un mod comunist de a fi anticomunist”.
 - Copy.jpg)
Comentarii 7
Mircea M. Cociu - 05-02-2019
"Ceea ce îi apropie pe fascişti de comunişti este mai important decât ceea ce îi desparte. Unii vroiau să înlocuiască o extremă politică (de dreapta) cu alta (de stânga), să înlocuiască lupta de rasă, cu cea de clasă, să înlocuiască o formă de dictatură cu alta ş.a.m.d." - spune A.O. Istoric, mișcările de extremă dreapta - fascism, nazism etc. - au apărut/sunt ulterioare comunismului - cu excrescența sa bolșevismul - comunismul rusesc. În România, extremismul de stânga s-a manifestat, violent, încă din 1920 - la 8 decembrie, Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau au pus la cale un atac terorist cu bombă artizanală plasată în sala Senatului României. La 8 decembrie 1920, Max Goldstein, Saul Osias și Leon Lichtblau, au pus la cale un atac terorist cu bombă artizanală plasată în sala Senatului României.
Răspundedraghici ileana - 05-02-2019
cand l-au infierat cu manie proletara pe dl procuror sef Lazar mai ales ptfaptul ca este inca prezent un fost comunist in functie inalta in aceasta etapa .ma refer la analiza facuta la b1tv de o moderatoare al carei nume imi scapa fmare luptatoare pt dreptate ma gandeam la prezenta dlui Melescanu in fruntea ministerului de externe si astept inca si aceasta analiza.Diferenta este ca dl Melescanu a fost cu adevarat securist si asta nu conteaza la analistii nostri si mai ales dl Melescanu sustine sistemul actual si impiedica votul celor care nu voteaza cu PSD .Cinste dlui Lazar ca a luat atitudine acum cand a fost nevoie si nu vad ca a fcaut altceva decat ce faceau procurorii atunci ca si acum .Traim niste vremuri in care procurorii sant acuzati la gramada a devenit o profesie indezirabila politicienilor.
RăspundeJoaquin Murieta - 04-30-2019
Am mai incercat sa postez un comentariu bazat pe parerea lui Karl Marx despre situatzia din SUA dar am fost cenzurat. Trece in schimb asta care imi explica de parca nu stiam ca Trump a cashtigat mai multe state cu toate ca a cashtigast 3 000 000 de voturi mai putzine deci locuitorii din New York si California sunt de fapt sclavii celor din Wyoming si Iowa caci votul Californienilor cu toate ca se numara conteaza doar 1/9 din votul celor din Wyoming. Harasho Constitutzie zise Putin si falsifica doar alegerile din Wyoming si alte 20 de state mici caci in New York si California era oricum imposibil. Articolul neglijeaza voit terorismul politic de dreapta care falsifica alegerile nu doar in SUA. Nimeni nu indrazneshte sa verifice alegerile din Wyoming sau Mississipi caci nu s-ar mai intorce viu de acolo in schimb se verifica alegerile din New York si California si se presupune ca au fost la fel si in restul SUA. Treorismul de dreapta a falsificat si alegerile din Suedia unde au cazut Olof Palme si Anna Lindh si astfel s-a sfarshit socialismul Suedez dar si in Romania unde ce voteaza Romanii a devenit secundar si judecatorii cu catushele numitzi de CIA conduc de fapt Romania nealeshi de nimeni.
RăspundeGladiatorul - 04-29-2019
Petre Țuțea spunea că mizeria asta de comunism nu poate fi înlăturată decât cu parul. Nu cu eleganță cum încearcă de 30 de ani românii. Cred că prietenul dumneavoastră olandez i-ar fi dat dreptate luminatului Petre Țuțea. A se vedea descrierea fețelor olandezilor care se luptau contra comuniştilor în comparație cu fețele de o bonomie de neegalat strivite de minerii edecului bolşevic.
RăspundeRahan5 - 04-28-2019
Catre @ Murieta. Bati campii !. 3.000.000 de voturi este o nimica toata la o tara cu o treime de milard de locuitori ca SUA. In plus Hillary nu a luat 50% din voturi. Au mai fost alti competitori care au luat insumati mai mult mult decat 3.000.000 voturi In mintea ta ,,democratie" este media tututor voturilor or laolalta. Este un mod gresit de a vedea ,,o democratie". Pentru ca Democrtaia implica libertate statelor de a participa sau nu la orice ,,schema democratica". Chiar si in Grecia Antica, cand se forma o ,,coalitie democratica" intre statele grecesti , nu se ,,votau" intre ele in schema : Atena are 40 % contra 60 % Teba are 30% contra 70% etc. Votul era : Atena cu populatia si marimea ei avea votul parerii celor 60% , Teba avea votul parerii celor 70% s.a.m.d. Deci, fiecare oras grecesc avea dreptul sa impuna parerea majoritati orasului respectiv, desigur cu greutatea votului in raport de populatia si soldatii pe care ii putea furniza pentru Alianta. SUA, similar, are o Constitutie in care fiecare stat are dreptul sa-si hotareasca singur Presedintele spre care se duc TOATE voturile sale (electori). Cine nu-i convine nu are decat sa plece din statul respectiv. Trump a castigat cu multe state la limita: 51, 52, 53 %. Iar Hillary a castigat multe state cu 60% , 70%. La numaratoare si Hillary a luat 100% din statele ei , dar si Trump a luat 100% din statele lui. E dreptul lui Trump sa fie Presedinte astfel. Sa nu uitam ca Bill Clinton, la vremea lui, a castigat cu numai vreo 43 % din voturi (Republicanul ,,Independent" Ross Perot l-a daramat pe George Bush ciupindu-i vreo 19 %). De ce nu a protestezi ca a ajuns presedinte Clinton in 1992 cu doar 43% ? Clinton atunci era mult mai ilegitim decat Trump acum. Adica ,,pentru unii Ciuma, pentru altii Muma". Si nu uita titulatura lui Trump: ,,Presedinte al Statelor Unite ale Americii". Adica aceste state sunt unite doar daca se accepta Constitutia Existenta.
RăspundeJoaquin Murieta - 04-25-2019
Democratzia asta ar fi buna daca ar fi democratica. Articolul numeshte fara sa clipeasca "democratzie" situatzia din SUA unde Clinton a cashtigat alegerile cu 3 000 000 de voturi in plus dar Trump e preshedinte si spune mereu ca pe el l-a ales poporul.
RăspundeAna-Maria Barbuceanu - 04-25-2019
Multumim pentru acest articol. Mai mult decat motivul de la care a plecat, eu il apreciez pentru exemplele astea care ne ancoreaza in cultura politica reala europeana.
Răspunde