A scrie sau a nu scrie

Sînt ani buni de cînd public, săptămînal, comentarii „de actualitate”. Vorbesc adică despre oameni şi împrejurări care, într-un moment sau altul, sînt, sau au fost, în centrul atenţiei şi la originea regulilor (şi neregulilor) care ne modelează viaţa zilnică. Îmi dau şi eu cu părerea. Şi se găsesc gazete (cea de faţă de pildă) dispuse să mă tipărească generos şi răbdător.

Andrei Plesu 17.07.2017

De același autor

 

N-o să fac pe ”cetăţeanul” care stă, vitejeşte, pe scenă din spirit civic, sau din patriotism. În fond, trăiesc, în bună măsură, din ce scriu. Dar mă întreb, tot mai des, de ce nu mă potolesc. În fond, mai am încă două-trei proiecte fără legătură cu politica autohtonă şi nu mai pot conta pe un capital de timp indefinit şi nici pe un bagaj energetic inepuizabil...

 

Din interogaţia proprie, din reacţia cîtorva prieteni şi, mai ales, din lectura forumurilor care însoţesc, destul de abundent, apariţia textelor mele, încerc să trag cîteva concluzii. Unele de natură să mă determine să pun punct, altele străduindu-se să mă încurajeze.

 

La rubrica ”reproşuri”: 1. Nu scriu ce trebuie. Sînt părtinitor, am o strategie secretă de sprijinire a unei anumite părţi din spectacolul politic. Scriu ca să mă aleg cu ceva (vreo funcţie, vreun privilegiu, vreo afiliere lucrativă). Sînt ”năimit”, omul cuiva sau al unei oculte malefice. Sau, dacă nu, sînt pur şi simplu îngust la minte. Nu pricep situaţiunea! 2. Nu scriu despre ce trebuie. Admit că fiecare cititor e îndreptăţit să aibă aşteptări proprii cu privire la anumite subiecte posibile. De ce, de pildă, scriu despre cutare ministru din Bucureşti şi nimic despre cutare primar din Băicoi? De ce despre învăţămînt şi nu despre agricultură? De ce nu mă pronunţ, tranşant, cu privire la ”Coaliţia pentru familie”? De ce n-am pomenit-o niciodată pe Simona Halep? De ce scriu despre buzele botoxate ale unor femei, periclitîndu-le dreptul de a face ce poftesc cu trupul lor şi sabotînd astfel, în mod barbar, progresul planetar? De ce nu spun ce cred despre popa Pomohaci? Pe scurt, de ce despre pere şi nu despre cireşi? Îmi cer scuze. Nu pot acoperi toate exigenţele cititorilor români. Mă străduiesc, dar sînt incapabil. Ca să nu mai spun că îmi rezerv şi eu un drept (abuziv?): dreptul de a-mi spune părerea despre ce cred eu de cuviinţă. 3. Scriu în loc să trec la treabă. Ne-am săturat de sfaturi, bombăneli, opinii de pe margine. A se slăbi cu intelectualii care se bagă în seamă, dar nu vin cu soluţii, nu pun umărul. Pe de altă parte, de cîte ori am înţeles să mă implic, mi s-a spus ori că am făcut-o interesat, pliindu-mă pe toate regimurile, ori că n-am făcut nimic, sau, în orice caz, nimic bun, aşa că mai bine stăteam la locul meu (adică în ”turnul de fildeş”). Trec peste alte ”amenzi”, venite la pachet cu celelalte: fac greşeli de gramatică, folosesc cuvinte fandosite, abuzez de ghilimele, umblu cu manipulări etc. etc. etc.

 

Cititi in continuare pe adevarul.ro

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22