De același autor
Nu-mi plac solemnităţile obtuze, stilul ţeapăn, pompa „oficială”. Protocolul poate fi respectat şi fără poze ştaif, fără gesticulaţie teatrală, fără fizionomia împietrită a statuii. Umorul bine dozat e, în politică, dar şi în viaţa curentă, o virtute binevenită, cu incalculabile efecte terapeutice. Sunt gata să accept stilul „informal”, dialogul destins, firescul atitudinii şi al vorbirii.
Cu condiţia să nu devină strategie populistă, idee fixă, prost gust şi proastă creştere. Practica obsesivă a glumiţei, recursul infantil la băşcălie ieftină, relaxarea ostentativă a brăcinarilor poate fi – mai ales în diplomaţie - inoportună, dizgraţioasă, riscantă. Nu te poţi mişca pe scena publică a lumii cum te mişti între mese, la o petrecere privată. Nu e recomandabil să n-ai, ca politician, alt program, decît să fii „simpatic”, „băiat de comitet”, clovn „de gaşcă”.
La noi, pe un fond de evidentă tensiune economică, financiară, socială, politică, poanta de cartier, pălăvrăgeala „hazoasă”, replica şmecheră sunt pe cît de inadecvate, pe atît de răspîndite. La diferite televiziuni, în discursuri parlamentare, în interviuri, politicienii noştri se întrec în mici ironii ţanţoşe, în fente de circ, în bufonerii de chermeză. Ţara piere şi „elita” ei, reprezentanţii ei „de vîrf” au timp şi chef să se (ne) amuze. Am crezut, pînă mai ieri, că avem de a face cu o trăsătură specifică a sud-estului european, sau, poate, a stilului dîmboviţean. „O ţară tristă, plină de umor!” Dar dacă vrem umor, măcar să fie unul de oarecare anvergură: spontan dar imaginativ, caustic dar inteligent şi, dacă se poate, asezonat cu unele igienice exerciţii autocritice. Problema este că o undă de frivolitate prost plasată începe să se manifeste şi la case mai mari. „Veselia” autohtonă cucereşte mapamondul. Spun asta, după ce descopăr, uimit, nonşalanţa „fără prejudecăţi” a unui politician de prim rang din ierarhia comunităţii europene: Jean-Claude Juncker.
Domnul Juncker se simte foarte bine în pielea sa. Are mereu la îndemînă vorbe de duh şi gesturi de agapă amicală. Pe cutare demnitar belgian îl pupă pe chelie, pe cutare prim-ministru îl bate, la propriu, pe burtă ca să-i atragă atenţia că s-a îngrăşat, unui gazetar care îl întreabă cum e cu criza economică din Grecia îi răspunde, sibilinic: „Cînd chestia devine serioasă, trebuie să fii gata să minţi!” Spectaculos pînă la sminteală a fost modul cum l-a întîmpinat, acum ceva timp, la Bruxelles, pe Viktor Orban: o uşoară pălmuţă pe obraz, însoţită de un cordial: „Salut, dictatorule!” Din două una: ori dl. Juncker crede că prim-ministrul maghiar are, în modul său de guvernare, o componentă dictatorială, dar atunci cordialiatea sa jucăuşă e deplasată, ori dl Juncker crede că dl Orban e „ok”, dar atunci nu se înţelege de ce forurile europene sunt atît de nemulţumite de politica adoptată, în general, de dl. Orban. Oricum ar fi, lejeritatea cu care preşedintele Comisiei Europene înţelege să trateze, într-o împrejurare oficială, un înalt demnitar comunitar e mai mult decît discutabilă: rolul lui nu e acela al unui unchiaş şturlubatic care dojeneşte tandru un nepoţel zurbagiu.
De curînd, acelaşi domn Juncker se declară îngrijorat de tendinţa Statelor Unite de a „dicta” politica externă europeană, purtîndu-se nepoliticos cu Federaţia Rusă. Cum să spui că Rusia e o „putere regională”? Cînd, de fapt, e o putere globală. Nu se face. Nu aşa se vorbeşte despre ruşi. A, da, chestia cu Crimeea şi cu Ucraina „nu prea merge”. Dar Rusia trebuie tratată corect, de la egal la egal, chiar dacă asta nu e prea „sexi”! Dl Juncker crede aşadar că politica europeană faţă de Rusia trebuie să fie de o unilaterală „decenţă”. Să fim pragmatici! Să nu ne luăm după americani! Să reluăm mai curînd tradiţia Chamberlain-Ribbentrop. Poate că nu e prea „sexi” (un nou criteriu de evaluare diplomatică!), dar aşa e civilizat.
Cum ar spune regina Marii Britanii: „We are not amused!”. Nu ne prea amuză acest băiat vesel care reprezintă, din vîrful piramidei, comunitatea din care facem parte. Deşi, pe de altă parte, toţi politicienii planetei par dispuşi să ambaleze catastrofa în termeni de farsă carnavalescă. Putin cîntă „Blueberry Hill” dinaintea unei asistenţe entuziaste (Sharon Stone, Kevin Costner, Depardieu etc.), Obama ştie şi el să cînte şi nu se sfieşte s-o arate. Bill Clinton a cîntat şi el, Chavez de asemenea, de Berlusconi nu mai vorbesc…Sfîrşitul lumii? Aş! „C`eşti copil?” Totul e sub control. Toată lumea rîde, cîntă şi dansează.
Şi să ne slăbească defetiştii care cred că noi, românii, n-am fi competitivi. Avem talente din belşug. Ludovic Orban e şi chitarist şi gurist, Tălmăcean e un Michael Jackson al românilor, Ponta dansează ca o cadînă, Mazăre e Regele-Soare al Tomis-ului, Băsescu bate palma de pămînt ca un profesionist. Şi dacă văd că lumea devine (prea) serioasă, mă încumet şi eu, cu modestie, să cînt niscaiva romanţe. Ne-am săturat de veşti proaste! Suntem pe mîini bune! Jean-Claude Juncker e gata oricînd „să facă show”: „în doi, în trei, în cîte cîţi vrei”. Şi stăm bine şi cu resursele: s-a descoperit apă pe Marte!
 - Copy.jpg)
Comentarii 15
Marius Nicolescu - 10-15-2015
@Liviu din Timisoara: Exceptional comentariu. Felicitari, domnule Liviu!
Răspundedinu - 10-15-2015
Deci:cedarea integritatii Cehoslovaciei,integriate garantata de Marea Britanie si Franta, in schimbul a 9 avioane Spifire! Dar Franta de ce a tras de timp ? Sa mai construiasca o cazemata-doua la linia Maginot.. Iar cand Hitler a invadat Renania-act interzis de tratatul dela Versailles, Cele doua Puteri n-au intervenit pentruca pregateau-singure pentru ca nu aveau nevoie de imixtiunea Americii in treburile interne ale Europei-debarcarea in Normandia! Asertiunea Dvs. este fie o abjectie, fie o tampenie. Sau amandoua
RăspundeGheorghe Popescu - 10-14-2015
Ranchiuna de care vorbeam se mai cheama pe romaneste si pizma. Si e foarte periculoasa, mai ales daca e indoita si cu fudulie si cu un caracter dubios, care te face usor de cumparat. De puteri striane, sa spunem Rusia. Evident ma refer acum la domnul Junkers, care impreuna cu nemtisorii ne conduce destinele atit de democratic. Nu? Dar si astea pot fi numite divergente temporare, inerente intr-o uniune democrata ca UE. Sint curios ce s-ar intimpla daca si romanii i-ar injura de mama pe toti fandositii astia de la Bruxelles. Nu ca ar fi posibil, cu un presedinte atit de dinamic ca Johannis. Doamne fereste sa punem democratia si mai ales diplomatia sasului in pericol.
RăspundeGheorghe Popescu - 10-14-2015
Pentru domnul MihailStanciu: Am vrut sa va intreb inca de la articolul precedent unde am avut acelasi tip de discutie: De ce este abordarea europeana diferita de cea americana in cazul Iranului si Palestinei? Ce au facut bun iranienii sa le dea circumstante atenuante in ochii europenilor? Considerati cumva de bun augur ca niste fanatici vor sa construiasca arme nucleare? Sau NU ii considerati pe Iranieni fanatici? Ati auzit de Komeini? Trebuie sa va aduc aminte aici de incidentul ambasadei americane din anii 70? De ce ar avea nemtisorii (si inclusiv luxemburghezul asta vesel) o opinie diferita in problema, mai ales daca ii agaseaza pe partenerii de coalitie si de economie? Si de ce palestinienii lui Basmaluta (teroristul, stiti despre cine vorbesc), care fac scandal si in Israel, si in Liban si in Siria ar trebui sa fie tratati cu clementa de europeni, comparat cu americanii? Nu credeti ca exista o explicatie mai simpla, anume ca Junker asta nu e decit un maimutoi in mina rusilor? Exista intotdeauna un fel de ranchiuna impotriva partenerului mai puternic, mai ales dupa ce asta ti-a tras o mama de bataie zdravana, si mai ales cind el are o economie mai zdravana decit a ta, sau are petrol mai mult decit ai tu, dar totusi gindirea normala ar trebui sa prevaleze, sa realizezi ca partenerul asta ti-a salvat totusi viata (in 45 mai precis), ca de cind mergi pe mina si armata lui iti merge mai bine, si ca de fat rusii sind inamicii Europei Unite. PENTRU TOATA LUMEA!Si indiferent de discutiile pe care le ai cu partenerul tau, alea se fac in spatele usilor inchise, nu in ziare! Declaratiile din ziare nu sint bune decit pentru inamici! Nu credeti? In final, romanii ar trebui sa stie mai bine, indiferent de ce vor nemtii, ca doar noi am trait alaturi de rusi si stim ce le poate pielea. CA DOAR NE-AU RUPT TARA IN DOUA SI NE-AU LUAT SI TEZAURELE, DA? Indiferent de locul in care traim acum, de opiniile colegilor (daca cumva traim in occident), in trecut am trait in Romania si dusmanul romanilor de vreo 300 de ani a fost Rusia. Nu-i asa? Va dau voie sa ma numiti nationalist daca vreti (Asa cum il numeste Pora pe Basescu), da pe mine n-or sa ma prosteasca rusii, indiferent de ce vopsea folosesc sa-si dea pe blana.
Răspundeqasman - 10-13-2015
Un proverb evreiesc: cand am bani in buzunar sunt inteligent, frumos , si stiu sa si cant. In Descriptio Moldaviae(o scris-o cand era in Rusia) Dimitrie Cantemir spune despre moldoveni ca daca au un cal bun si arme mai bune se pot bate, cred ei, cu oricine, chiar si cu Dumnezeu daca este nevoie. Intr-un sens peiorativ. Dar… Poate ca domnul Junker o fi avand bani si arme mai bune! Tovarasu’ Putin, o fi avand el multe tancuri, da’ cai?! Nu se stie cum ramane cu Dumnezeu! Intr-un sens peiorativ, bineinteles.
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-13-2015
Vi-ati imaginat Sevastopolul baza NATO ? Desigur ca acum Ucraina isi musca mainile ca a cedat arsenalul nuclear ...ca de l-ar fi avut, nici ei nu ar fi ramas niste ingerasi ...vezi cam cum au privit situatia din zona Cernauti ...
Răspundemihailstanciu - 10-13-2015
Aveti dreptate cu premiul Nobel si imi cer scuze.Nu imi amintesc ca Statele Unite si Europa sa fi avut politici diferite fata de Ucraina,in afara sanctiunilor.Problema e mai mare decat Ucraina,daca ne gandim la Iran sau la Palestina unde diferentele de abordare si viziune sunt majore
RăspundePalada - 10-13-2015
@Corneliu. Vaca-mpunge,dar boul?Ai lipsit la apelul de seara.
Răspundedinu - 10-13-2015
Hawking nu are premiul Nobel. Iar daca viziunea proprie a Europei este respect pentru Rusia, dupa ce aceasta a incalcat grav dreptul international prin anexarea Crimeii si creerea unui razboi in Ucraina atunci mai bine lipsa. Cat despre Ucraina, UE si nu SUA i- au propus alianta strategica. Oamenii i-au crezut, au iesiti in strda, rusii au intervenit, doborand pana si avioane civile iar UE i-a lasat balta. Dupa democratia originala asistam si la o politica externa originala. Bravos Europa, halal sa-ti fie!
RăspundeBASCA - 10-12-2015
Deci telenovela continua,Base n-are astampar,vrea sa salveze natia si pace.E vizionar,si acu ca a mancat trei cutii cu spanac,sare la bataie si da de pamant cu toti,sper sa inceapa cu Junker asta,care nu m-ar mira sa fie or afemeiat or sa traga pe nas,hai Base!
RăspundeCorneliu C - 10-12-2015
Domnule Plesu, rog sa nu generalizam, viata este mai dilematica decat in aceasta compunere a dvoastra post-prezidentiala. Daca, de exemplu, exista un Presedinte Ptr Alte Coordonate Istorice care pe de o parte bate palma de pamant ca un cocalar, dar pe de alta parte are intelepciunea necesara de a finanta de la buget comitete si comitii de cercetare a crimelor comunismului, medalii, burse si alte sinecuri absolut necesare distinsilor guignoli de dreapta neocon bugetar fripturista, atunci cred ca este cazul sa priviti cu mai multa ingaduinta sau chiar cu ochii inchisi golaniile unui fost securist, iar atunci cand golaniile se vad chiar si cu ochii inchisi, sa i le cautionati cu justificari savante. A, pardon, dar exact asta ati facut 10 ani. Cred ca ati avut un lapsus cand ati editat aceste panseuri. Nuà nimic, nu se supara din atata lucru dl interlop si mogul de bine Burci. Va luati banii. Hai Tchussi si cu Dumnezeu inainte si la dreapta!
RăspundeVasile Popa - 10-12-2015
Dl. Plesu repeta un stereotip in legatura cu Chamberlain, acela ca politica sa de impacare a favorizat pe Hitler. De fapt, a tras de timp un an de zile, timp in care Spitfire a fost pus in productie. Este cred inutil sa reamintim ca acest avion, prin contributia esentiala la castigarea Bataliei Angliei, a slavat Marea Britanie de invazie si in final la invingerea Germaniei.
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-12-2015
Regina Angliei este la o distanta de 4 secole fata de carnatarii astia ajunsi ...in frunte cu al-de Berlusconi. Ca sa stii cum se poarta butonii la manseta trebuie sa-i mostenesti de la bunici, n-ajunge sa ti-i cumperi din targ.
Răspundemihailstanciu - 10-12-2015
Am trait sa o vad si pe asta.Dl.Plesu partizanul gandirii unice.Dl.Plesu infierand indemnul la o gandire diferita.Sigur ca Chamberlain a fost plastilina lui Ribbentrop.Nu mai mult insa decat Tony Blair a fost puddle-ul lui George Bush.(ceeace ultraconservatorii "uita" sa aminteasca).Adevarul este ca intotdeauna la mijloc si desi siguranta Europei continua sa depinda de America,nu cred ca asta inseamna sa-si insuseasca automat tot ce gandesc prietenii nostri de peste ocean.Dupa cele patimite in cei 40 de ani de comunism e firesc ca tarile ramase in partea gresita a cortinei de fier sa aiba sensibilitati diferite fata de cele din vestul continentului.Dar sa nu aiba dreptul Europa la o viziune proprie a scenei planetare,diferita de cea a Americii?Exista deja diferente consistente cu privire la Irak,Palestina,Cuba,incalzirea globala,pedeapsa capitala,etc.Demonizarea lui Juncker pentruca spune cu glas tare un adevar inconfortabil miroase mai mult a ideosincrazie decat a analiza logica.Cat despre glumitele lui Junker si cantatul lui Obama,Romania este iata,din nou in avangarda manierelor diplomatice (varianta Plesu):presedintele nostru nici nu canta nici nu glumeste.De fapt el frizeaza perfectiunea:nici nu vorbeste. Europeenii au sensibilitati care americanilor le lipsesc si ca in orice mariaj acesta e un castig si nu o les majestate.Ca sa termin intr-un registru de "baieti veseli"ii propun dlui Plesu sa analizeze o alta zicere recenta,a lui Stephen Hawking,care spune ca omenirea trebuie sa se teama mai degraba de capitalism decat de roboti.Dar ce stie el?E doar un biet premiu Nobel
Răspundeprofesoru - 10-12-2015
Juncker mi se pare senil, cu toate ca are doar 61 de ani.// Dar discursul despre relatia cu Rusia, desi e prea dur ca forma ("diktatele americane"), e corect ca si continut. Occidentul are nevoie de o resetare a politicii fata de Rusia, trecand peste ocuparea Crimeei si Donbasului. Nu e nici un pericol pentru tarile est-europene care sunt membre NATO.
Răspunde