De același autor
Inevitabil, au ieşit la rampă voci critice. „Trebuie să fie vreo şmecherie la mijloc!” – proclamă, perspicace, un „maestru” al „analizei politice”. „Vrem anchetă, vrem transparenţă! Nu vrem s-o păţim cum am păţit-o cu retrocedarea averilor confiscate de comunişti!” (ce-are una cu alta?!) Altcineva – băiat curăţel, plin de griji pentru poporul obidit, dar mereu frustrat că nu face rating-ul pe care îl merită – crede că a investi atîta bănet într-o piatră e a lăsa fără resurse educaţia şi învăţămîntul. În loc să facem spitale şi şcoli, ne fudulim cu o operă de artă care nu ne aduce niciun avantaj special. Suntem, fireşte, „mîndri că sîntem români“, că am dat lumii un fondator al sculpturii moderne, dar cu condiţia să nu ne coste nimic.
Ilustrări triste ale înţelepciunii autohtone: „Scumpul mai mult păgubeşte…” „Scump la tărîţe, ieftin la făină…” etc. Bombănitori de aceeaşi teapă – dar cu mai mare acoperire ideologică – au reuşit, acum 50 de ani, să refuze oferta lui Brâncuşi de a lăsa, pe gratis, ţării sale întreaga sa operă. Atunci aveam probleme „estetice”. Acum avem probleme sociale şi răspunderi civice. Oricum, nu stă patria într-o lucrare de artă, fie şi celebră. Pe vremea USL-ului, s-a încercat varianta inversă. Un alt ministru al culturii găsea că, în loc să cheltuim cu bolnavii de SIDA, mai bine punem de-un mare festival Shakespeare. Sau de mai multe.
