De același autor
Acest lucru simplu pare inaccesibil spiritelor ceva mai agitate, mereu lipite pe un „mainstream” „corect” şi mereu preocupate să-şi facă un portret de insurgenţă nărăvaşă. Am spus, într-un articol recent, trei lucruri: 1. Crima (mai ales cea ”religioasă) e una, tema libertăţii de expresie e alta. Să nu le amestecăm. 2. Orice crimă (şi cu atît mai mult cea ”legitimată” religios) e odioasă şi, ca atare, inadmisibilă. 3. Libertatea de expresie trebuie să fie un permanent subiect de reflecţie pentru oricine se manifestă în spaţiul public. Nu există, în nici o legislaţie democratică, în nici o ţară civilizată, libertate de expresie neîngrădită de limite rezonabile şi responsabilităţi morale. Nu există ”libertate” în sens absolut.
Majoritatea celor care mi-au făcut onoarea unui comentariu au rezumat, indignaţi, ”poziţia” mea în felul următor: Pleşu e de părere că asasinatul de la Paris e vina caricaturiştilor asasinaţi. Logica dumnealui e de tipul: ”da, dar…”. Adică da, crima e ceva rău, dar şi Charlie Hebdo a cam exagerat. Textul meu nu justifică în nici un fel, pe nici un segment al lui, o asemenea lectură. Mi-am permis doar să sugerez că, apropo de oroarea de la Paris, n-ar strica să discutăm puţin şi despre conceptul (şi practica) libertăţii de expresie în general. E un subiect care merită luat în serios dincolo de (fireşti) fierbinţeli emoţionale, dincolo de conjuncturi (tragice), dincolo de patosul unui episod nefericit. Ei bine, nu! Sunt vinovat. Sunt atît de prost şi de primitiv, încît propun amendarea opiniei prin glonţ!
Un gazetar pe care, de altfel, îl preţuiesc, îmi striga în ureche deunăzi că el nu acceptă nicio limită impusă din afară. Numai el, el singur, are dreptul să-şi stabilească limitele! Ce să zic? Pot doar să sper că omul nu are de crescut şi de educat copii. Retardat cum sunt, cred, totuşi, că nu e sănătos ca fiecare copil să se ”formeze” strict pe seama propriilor lui impulsuri, ”decizii”, tropisme. Cred că îi facem un mare rău dacă îl lăsăm să-şi închipuie că va trăi într-o lume fără reguli, simplă materie primă a bunului lui plac. Or, dacă spun asta, mi se răspunde, isteric: ”Aha, şi dacă bietul copil greşeşte trebuie să-l împuşc?!” Mi se pare ridicol să mă apăr de o asemenea prezumţie de barbarie. Asta nu înseamnă însă că visez (şi accept) să trăiesc într-o lume în care nu e admisă decît ”autoritatea” individuală, în care fiecare îşi urmează propria lege, propria morală, propria conduită.
Amicul meu jurnalist a amendat uneori, ca mulţi dintre noi, proasta funcţionare a CNA, o instituţie care fie trece cu vederea grave abateri de la ”deontologia” meseriei de gazetar, fie ”pedepseşte” strict formal, neconvins şi neconvingător. Păi dacă libertatea de expresie trebuie să fie nelimitată, n-ar trebui să desfiinţăm, mai bine, CNA-ul? Şi n-ar trebui să suspendăm toate codurile penale şi civile care ne pun beţe în roate? Nu e şi decalogul un abuz? Nu e şi Constituţia niţel castratoare? Nu exagera Socrate cînd vorbea de dreptul ”cetăţii” (”cei mulţi”) de a legifera?
Aici e momentul în care o altă voce, impozantă şi dragă mie, mă pune la punct: ”Lasă deriziunea! Nu e vorba să nu avem legi, ci doar să le aplicăm şi să nu răspundem nici unei ne-legiuiri cu alte arme decît cele ale justiţiei instituţionale. Cu acest prilej, amicul meu, altfel (fie vorba între noi) nu prea dus la biserică, dă de pămînt şi cu Papa Francisc: cum să invite capul creştinătăţii la violenţă? Cum să zică un drept credincios că, înjurat de mamă, ai dreptul să dai agresorului un pumn? Cum e cu ”celălalt obraz”, cu iubirea, cu iertarea? Eu unul am înţeles altfel ”parabola” Papei. Şi anume: ”Dacă te manifeşti violent, aşteaptă-te să fii tratat cu violenţă!” ”În teorie, spune Papa - toţi suntem de acord.” Dar în practică trebuie să ţinem cont de natura complicată a omului şi să învăţăm, după împrejurări, ”să ne şi abţinem puţin”. Citez: ”Cînd comiţi o agresiune, există riscul de a primi o reacţie nedreaptă!” Aţi auzit? ”Nedreaptă”. Papa nu spune că e drept să dai pumni. Spune doar că, în această lume, cine atacă se poate aştepta la retorsiune promptă. Cu alte cuvinte, induce răul, induce nedreptatea. E un mesaj realist, care nu vrea să îndreptăţească replica sîngeroasă, ci doar invită la preocuparea de a nu o stîrni. Avem de a face cu o perfectă ilustrare a unui celebru pasaj evanghelic (Matei, 18, 7): ”Nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!”
Ar fi încă multe de spus, chiar dacă nu-mi fac iluzia că voi reuşi, în vreun fel, să scap de imaginea unui soi de Jack Spintecătorul camuflat, gata să scoată pistolul deîndată ce cineva din preajmă îl contrariază. Chestia cu ”libertatea” e, ca să zicem aşa, ”complexă” încă din Rai. Dumnezeu a vrut să ne facă perfecţi, deci ”liberi”. Dar a ştiut că ”a fi liber”, înseamnă a alege. Iar libertatea de a alege lasă loc şi pentru alegerea greşită. Protopărinţii au ales greşit, de unde balamucul ”lumii căzute”. ”Libertatea” e, prin urmare, un dar şi o capcană. Nu valorifică darul cine nu percepe, cu discernămînt, capcana. Staţi! Nu vă grăbiţi! O mai spun o dată: nu sunt de acord cu asasinatul de la Paris! Deloc!
Nu pot să nu închei cu o veselă stupoare amicală. Nicolae Manolescu îmi reproşează ”laşitatea”, ”reaua credinţă” de care dau dovadă, nefiind solidar cu Charlie Hebdo. Vechea poveste: cauţionez crima şi atentez la libertatea de expresie. Asta îmi aduce aminte cum, acum vreun an, doamna profesoară Rodica Zafiu, cu rubrică permanentă la revista condusă de Nicolae Manolescu, a îndrăznit sa scrie un text despre plagiat. Nu despre Ponta, dar apropo de el. Nicolae Manolescu a refuzat să-l publice. Mi-a făcut plăcere să o invit pe admirabila doamnă Zafiu să-şi mute rubrica la Dilema Veche. Dar nu pot să nu mă minunez cît de încurcate, de tainice, sînt ”căile” marilor luptători pentru libertatea presei. Nicolae, recunoaşte că jocul tău de glezne e plin de haz! E, desigur, frumos că eşti solidar cu dreptul caricaturiştilor francezi de a desena ce vor. Dar cum e cu libertatea de expresie a dnei Zafiu? Ce glonţ ai vrut să eviţi sacrificînd-o? Şi mai ales ce-ţi veni, dintr-o dată, să te răţoieşti la mine? Sau te-ai gîndit că e momentul să faci o piruetă care ”să dea bine”? Sper că nu te supără stupoarea mea. Dacă vrei îmi cer şi scuze: Pardon de expresie! Şi de libertatea ei!
P.S. Pot să mai îndrăznesc ceva? Daca tot se bate toată lumea pentru libertatea de expresie, n-aţi fi de acord să-mi lăsaţi şi mie niţică?
.png)
.png)
Comentarii 11
ion ion - 03-07-2015
LIBERTATEA de expresie se poate vedea clar la voi in sintagma ce apare mai sus COMENTARIUL DUMNEAVOASTRA A FOST PRIMIT SI ASTEAPTA SA FIE APROBAT.HALAL libertate asa cenzurati si articolele PLESULUI?.
RăspundeCharlie - 01-31-2015
"Un gazetar pe care, de altfel, îl preÅ£uiesc, îmi striga în ureche deunăzi că el nu acceptă nicio limită impusă din afară. Numai el, el singur, are dreptul să-ÅŸi stabilească limitele! Ce să zic? Pot doar să sper că omul nu are de crescut ÅŸi de educat copii. Retardat cum sunt, cred, totuÅŸi, că nu e sănătos ca fiecare copil să se â€formeze†strict pe seama propriilor lui impulsuri, â€deciziiâ€, tropisme." Domnule Plesu, nu amestecati lucrurile. Gazetarul cu pricina era, banuiesc, un ADULT, nu un copil. Or un adult responsabil are OBLIGATIA de a gindi cu capul lui, de a nu lua pe nemestecate ceea ce anturajul sau societatea considera ca "se face" sau "nu se face". De a accepta sau a respinge. De a cintari eventualele riscuri ale eventualelor transgresiuni ale liniei de conduita comun acceptate si de a decide daca si le asuma sau nu. Si de a actiona in consecinta. CIt despre copii, sper ca nu sunteti pentru invatarea obedientei oarbe. Ceea ce trebuie sa invete un copil pentru a deveni adult este sa gindeasca, sa judece, sa se judece. Numai asa va invata sa fie un om intreg si nu o marioneta sociala. Iar important inainte de toate este exemplul adultilor. Pozitiv sau negativ (cintecul din Piata Universitatii "invatam sa spunem nu"...)
RăspundePiedone - 01-29-2015
Am ajuns sa o vad si pe asta. Plesu se explica pentru decenta. Manolescu face piruete de mult, si nu din ignoranta. Nu are rost discutia fie si principiala cu un asemenea caracter, inteligent si fermecator dar fara scrupule.
RăspundeGheorghe Popescu - 01-27-2015
De acord cu domnul Plesu. Trebuie sa existe si limite pentru libertatea asta de expresie, altfel mizeriile Antenei 3 n-ar trebui sa mai lezeze pe nimeni. Nu stiu care e contextul disputei dintre domnii Plesu si Liiceanu (altfel doi oameni de mare isprava), dar cred ca fara ceva frine puse libertatii asteia de exprimare o sa ne mutam cu totii in cocina. O fi libertatea frumoasa in carti, dar realitatea e cea care ne maninca zilele. Ia uitati-va cum se transforma liberatatea asta in arma in mina mogulilor. Va place? Are dreptul Mircea Badea sa faca pe oricine albie de porci? Doar pentru ca asa vrea muschii lui? Daca e asa, e jale, ca muschii astuia vor multe. Nu putem abdica de la legile firesti ale lumii doar pentru a garanta libertatea de expresie. Si Hitler s-a exprimat liber impotriva evreilor si tiganilor si am vazut ce a iesit. De vreo douascinci de ani, romanii au primit liber la gura. Sint ei mai uniti? Fac romanii ceva lucruri marete impreuna? Mie mi se pare ca sint mai dezbinati ca oricind, si asta si datorita libertatii asteia prostesti. Papa a avut dreptate. Ia de zi ceva de mama si vezi tu pe urma cit te doare cocoasa. D-aia se acopera occidentalii in legi, de nu te poti duce nici la toaleta fara ele. Sa fie siguri ca libertatea ta de expresie nu jigneste bataturile vecinului. Si nu scrie nicaieri ca legile alea sint valabile doar pentru francezi (de exemplu), nu si pentru musulmani. In alta ordine de idei, caricaturile alea au fost doar un pretext, de acord, dar un pretext speculat al naibii de bine.
RăspundeDVasile - 01-27-2015
Domnule Plesu, "va tin spatele", desi as vrea sa stau cu spatele la domnul Liiceanu. Un singur argument vreau sa aduc: "Mizerabilii" de Victor Hugo. Spiritul francez si-a pastrat matricea, de la Victor Hugo incoace, dupa mine... Recititi va rog, domnule Liiceanu primele pagini din mizerabilii si zaboviti asupra frazei: " Adevaruri sau neadevaruri, ceea ce spunem despre oameni ocupa adesea, tot atata loc in vietile lor (dar mai ales in destinele lor) ca faptele lor." Asa am tradus eu... Un cuvant poate ucide ca oricare arma. Pe Ceausescu l-au condamnat la moarte niste vorbe fara acoperire, Basescu e urat, deocamdata, datorita vorbelor. Cuvintele pot omori sperante, incredere, fericire. Cuvintele pot aduce ura sau iubire; rasul starnit de cuvinte poate sa striveasca un suflet sau sa-l ridice. De ce sa folosesti cuvantul ca arma? Cuvantul poate rani fara indoiala. Daca incepi un razboi, fie el si cu cuvinte, sa ne amintim despre ce spun tot francezii: La razboi, ca la razboi.
Răspundemihailstanciu - 01-27-2015
Am citit cu bucurie articolul .O clarificare fara ambiguitati a unei emotii(din cauza crimei) transformata in fundamentalism care pretinde ca nu exista decat absolutul.Dupa acesti fundamentalisti ai libertatii de expresie absolute cei 7 ani de acasa,sau normele nescrise de comportament social ar trebui desfiintate pentruca sunt limitari intolerabile ale acestei "libertati".Papa a devenit deodata un extremist,noroc ca n-are in dotare un Kalasnikov.In acest climat vocea dlui Plesu(care are si ea libertate de expresie,nu-i asa?)are tot atatea sanse sa se faca auzita(si mai ales inteleasa)cat este perceputa rotatia pamantului sub picioarele noastre.Confuzia intre ceeace ar trebui sa ne abtinem sa spunem pentru a avea o lume respirabila si crima de la Paris intuneca in continuare si din pacate chiar si mintile cele mai luminate.Postmodernitatea nu s-a relativizat,s-a radicalizat.
Răspundeprofesoru - 01-26-2015
D-le Plesu, in articolul precedent ati spus "cred ca am dreptul, in numele libertatii de expresie, sa cer public limitarea inteleapta a libertatii de expresie, mai exact sa cer legiuitorului... sa ma ajute." Ati reusit sa spuneti exact contrariul a ceea ce sustinea Voltaire: "Nu sunt de acord cu ce spui, dar voi apara pana la sfarsit dreptul tau de a o spune" (asta era ideea, formularea nu ii apartine). Au trecut degeaba 250 de ani. N-ati inteles ca libertatea d-stra e legata de libertatea tuturor iconoclastilor, manelistilor si pitipoancelor. Ca putem fi liberi doar impreuna. Ca libertatea lor e garantia libertatii noastre. Nimeni nu va obliga sa cititi Charlie Hebdo sau sa urmariti emisiuni kitsch! Dar lasati-i pe altii sa o faca. Daca doriti, incercati sa-i convingeti sa nu o faca. Dar nu cereti sa se interzica lucrurile astea! Atunci cand cereti limitarea libertatii de expresie, e irelevant ce anume credeti d-stra ca vrea Dumnezeu. Important e ce zic Constitutia Romaniei si legislatia europeana. D-le Plesu, nu caricaturile, manelele si kitsch-ul submineaza valorile europene. Ci propunerile privind limitarea libertatii de expresie.
Răspundeadrian rusu - 01-26-2015
E conopida perfecta. In Matei e vorba despre crestinii care au devenit puri ca niste copii. LOR nu trebuie sa li se ofere motive de poticnire. Fratii Kouachi abia asteptau sa ,,pacatuiasca,,. Se antrenasera (in Siria) pentru asta, nu ca sa fie ,,copii,,. Suntem adica in alt film. Al doilea: Charlie hebdo provoca IN GENERAL. Dar au reactionat doar musulmanii. Ceea ce ne spune ca desenele erau doar un pretext, nu un motiv. Ele (desenele) nu ,,induceau,, raul, ci doar ofereau ocazia ca raul, deja existent, sa fie pus in miscare. Doar musulmanii (si nu si catolicii, d .ex.) au particularitatea ca le digera greu. Deci problema libertatii de expresie este DOAR a lor. In rest toata lumea s-en accomode, nu e mare lucru, daca esti sanatos la cap. Problema fiind a lor, trebuie probabil ca ei sa fie EDUCATI. E curios ca toata lumea reclama nevoia de ,,respect,, dar ca sunt primitivi si narcisisti, nimeni. N-o fi frumos sa spui ca Islamul este o cultura a urii, o fi chestie de corectitudine politica, dar ASTA este de discutat. Cum se face ca, din Cartea care i se pare respectabila d-lui AP, pot iesi atatea crime? Asasinatele in masa din Kurdistan, decapitarile, lapidarile publice, violurile - sa fie tot provocate de ,,cel prin care vine prilejul de pacatuire,,? E prea simplu.
RăspundeLiviu din Timisoara - 01-26-2015
Cine vrea s-o tina mortis pe-a lui, n-ai ce-i face. Mare minune sa se lase careva convins de argumente, oricat de potrivite sunt.( In ceea ce te priveste pe tine, cel care m-ai injura de mama, nu te astepta sa te dau in judecata, asta-i clar ) Fiti buni, respectati-i pe musulmani asa cum va respecati intre voi, crestinii. Ateii va respecta pe toti.
RăspundeRadu Popescu - 01-26-2015
Dle Plesu, de ceva timp faceti o inexplicabila (pentru mine) confuzie. Libertatea de expresie, CNA-ul, Constitutia etc. sunt chestii batoase si solemne, n-au ce cauta in povestea asta cu crima in care au cazut victime niste caricaturisti. Pentru Dumnezeu, e vorba de niste caricaturi care au rolul de a ne provoca zambete. Caricaturile, satira, umorul, muzica, pictura, arta, in general nu trebuie inlantuite in limite ridicole, ele sunt singurele care ne-au mai ramas nebagate in cutiuta. E clar ca nu va e totuna, va racaie subiectul, altfel n-ati fi revenit asupra lui cu lamuriri :) Din pacate, tot nu ne lamuriti, dar asta e, noi va pretuim si-asa...
RăspundeFelix - 01-26-2015
Indraznesc o usoara si foarte respectuoasa critica la adresa d-lui Plesu. Vorbiti de limitarea inteleapta a libertatii de expresie in numele libertatii de expresie, limitare exercitat simfonic de legiutor, spiritul civic, buna cuviinta. Sunt de acord cu dumneavoastra. Mie insa imi pare ca aceasta limitare aduce nitel a "politica correctness", sau ca political correctness-ul are in radacinile sale exact necesitatea acestui gen de limitare inteleapta. I se poate reprosa extinderea neinteleapta, exagerarea, cred insa ca imboldul initial al political correctness-ului e bun. Am tot citit critici explicite ale d-lui Plesu la adresa corectitudinii politice, iata citesc acum laude implicite. M-am bucura sa vad si niste laude explicite.
Răspunde