De același autor
O spun de la bun început: nu pretind că am competenţe şi îndreptăţiri majore. Admit că mă pot înşela şi îmi cer iertare cu anticipaţie pentru eventuale erori, neînţelegeri, excese de spirit critic. Pe de altă parte, nu vreau să fiu ipocrit, nu pot să gîndesc una şi să spun alta, sau să gîndesc lucruri pe care, dintr-un motiv sau altul, să le ţin sub lacăt, doar pentru mine.
De vreme ce am acces la spaţiul public, nu pot ocoli subiectele care mă preocupă, numai de dragul unei imagini ”convenabile”. Îmi pasă de profilul Bisericii autohtone, de viaţa spirituală a comunităţii mele, de dificultăţile, reuşitele, derapajele şi perspectivele ei.
Nu într-un rapid articol de gazetă voi intra în detaliul preocupărilor mele pe aceste teme. Am o mulţime de reflecţii, obiecţiuni, temeri şi propuneri, legate de un aspect sau altul al funcţionării instituţionale a Bisericii, de învăţămîntul teologic, de limbajul curent al clerului, de inserţia preoţilor şi a teologilor în viaţa cetăţii (cu alte cuvinte de prezenţa lor publică, de strategiile lor sociale şi intelectuale). Cred că orice alcătuire lumească, fie şi cea care stă sub protecţia harului, e pîndită de primejdii conjuncturale şi limite omeneşti şi că înţelept este să nu dormităm în suficienţă, cuminţenie flască, sau, mai rău, în slavă deşartă. Să nu lăsăm Biserica să devină simplă administraţie. Nu am o viziune catastrofală asupra situaţiei, dar nici nu pot socoti că totul e în regulă, că nu mai e nimic de făcut, ba chiar că nu e treaba mea să mă pronunţ într-o materie care îşi are reprezentanţii ei legitimi, prestigiul şi responsabilităţile ei neuzurpabile. În măsura în care mă raportez la ea, Biserica mă include şi pe mine, ceea ce îmi dă, poate, dreptul să mă pronunţ.
Susţin, am mai spus-o, predarea religiei în şcoală, dar sunt conştient de faptul că lipsesc, adesea, pedagogii calificaţi, care să asume misiunea, extrem de delicată, a dialogului religios cu elevii. Cred că învăţămîntul teologic universitar poate (şi trebuie) să fie îmbunătăţit, că, în lumea de azi, omiletica previzibilă, jargonul pravoslavnic, incultura ”edificată” riscă să îndepărteze oamenii, să le justifice neîncrederea, scepticismul şi absenteismul. ”Darul limbilor” presupune tocmai capacitatea de a vorbi limba veacului şi a aproapelui, de a evita lozinca, dăscăleala, ”tradiţionalismul” fălos (care are, de obicei, drept rezultat, ocultarea tradiţiei adevărate). Revin, iarăşi şi iarăşi, la cuvintele monahului Nicolae Steinhardt: ”Cele mai bune şi mai frumoase simţăminte, ori mai folositoare învăţături sunt anihilate de tipizarea verbală, care-i simptom de lene, frică şi uscăciune a inimii. Tot atît de duşmănoase sunt stilul pilduitor, edificator, onctuos, stilul emfatic, grandilocvent, sau deprinderea comodă de a reduce predica la repetarea pericopei evanghelice” (Dăruind vei dobîndi, 1992, p. 243).
Ce e de făcut? Am discutat despre asta şi cu mireni credincioşi şi sensibili şi cu preoţi de toată lauda. Îmi pare rău s-o spun, rezultatul a fost, în general, întristător. Aş rezuma în două puncte piedicile de care se izbeşte îndeobşte orice dezbatere vie şi onestă cu privire la neajunsurile funcţionale ale Instituţiei.
1. Nu trebuie făcut nimic, pentru că totul e bine. Să terminăm odată cu bombăneala! Biserica noastră merge ceas, poporul e cu noi, laicii ar face bine să-şi vadă de mîntuirea lor, sau, dacă sunt ”îngrijoraţi” să pună osul la treabă! Să facă ei ceea ce ne cer nouă! Evident, nu există pădure fără uscături, dar bilanţul general e mai mult decît mulţumitor. Cine stăruie în acreală critică e suspect de anti-clericalism, ateism subversiv, carenţă a patriotismului.
2. Nu trebuie făcut nimic, pentru că totul va fi bine. Sigur că ”mai sunt şi lipsuri”, sigur că în această ”lume căzută” nimic nu e perfect, dar bunul Dumnezeu se va îngriji de toate, la timpul cuvenit. Nu noi avem căderea şi puterea să schimbăm rînduiala lumii. Să avem încredere în eficienţa divină, în acţiunea Sfântului Duh şi în protecţia Mîntuitorului. Poţi contrazice asemenea, definitive, aserţiuni? Rezultă că ne putem vedea liniştiţi de grijile zilnice, de îndatoririle obişnuite. Trebile spiritului şi ale comunităţii nu sunt ”lotul” nostru!
Un alt comentariu ”salvator” – şi nu numai în sfera religiosului – sună astfel: ”Avem politicienii pe care îi merităm, şefii pe care îi merităm, clericii aflaţi în simetrie cu naţia! La starea actuală a ţării nu putem spera, în mod realist, să beneficiem de ”fruntaşi” mai răsăriţi. Nu cred în această funestă ”echivalenţă”. O ţară merge în direcţia bună prin elitele ei. Nu prin argeşanul mediu, ci prin Brătieni, nu prin ardeleanul de rînd, ci prin Iuliu Maniu, nu prin parohii ei de duzină, ci prin părinţi ca Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc, Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu. Să nu întoarcem lucrurile pe dos! Să nu aşteptăm de la enoriaşi ceea ce avem de aşteptat de la preoţi! Restul e retorică adormitoare.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 14
Andrei D - 03-11-2015
@ ion ion Baietel, mai bine vezi-ti tu de mucii tai, ca tot nu te pricepi la nimic, si nu mai comenta lucruri pe care nu ai aparatura intelectuala si spirituala necesara ca sa le intelegi. De ce nu ramai tu frumos la liga "maidanezi" careia ii apartii, si lasa-l pe dl Plesu care joaca in alta liga unde n-ai ce cauta ÅŸi ale carei reguli le ignori cu desavarsire?
Răspundeion ion - 03-07-2015
Mosule mai bine spune tu ce ai facut cand erai ministru pe la FSN nu ce fac astia acum .Vad ca te pricepi la toate mai ceva ca Ceausescu .Imbirligi mintea oamenilor in continuare . Basescu a disparut .Lustreaza-te.URGENT.
RăspundeVinerea vreme mare - 03-06-2015
Domnule Popescu, Preotul este imputernicitul lui Dumnezeu, dar profesorul este doar un om care ii ia numele in desert...
Răspundetzutzu - 03-04-2015
ziceam ca inainte sa te apuci sa bagi o materie in scoala, n-ar fi mai bine sa incepi prin a demonstra existenta obiectiva a subiectului studiat? a dumnezeului biblic ca sa nu ramai in disonanta. nu ti s-ar parea normal, inainte sa platesti taxe pentru biserici, sa-i bagi pe usa din dos pe popi in parlament, sa abuzezi copiii in scoli cu povesti cu pedepse eterne, sa bati matanii, sa pupi morti, sa te calci in picioare cu altii pentru apa magica s.a., sa demonstrezi rational ca nu se reduce totul la niste povesti inventate de niste smintiti?
RăspundeCititor - 03-04-2015
Nu vrei sa mai incerci odata? Poate reusesti sa ne zici ce vrei de fapt. Asteptam cu interes.
RăspundeFelix - 03-04-2015
Sunt doua chestii diferite: religia si isoria religiilor; studiul uneia nu e conditionat de studiul celeilalte. Sunt de acord cu tine ca la clasele mari se cuvine sa se studieze istoria religiilor, mai ales in lumea multi-culturala in care intram, trebuie sa avem o minima intelegere fata de cel de alta religie.Cred insa ca istoria religiilor nu poate suplini religia, tot asa cum istoria sportului nu suplineste educatia fizica.
Răspundemirion - 03-03-2015
Nimeni, dar nimeni,nu pomeneste nimic despre cel mai important lucru in aceasta dezbatere de DA sau NU orelor de religie in scoala: MOMENTUL. Nimic rau in a avea ore de religie sperand ca ele pot familiariza elevii cu reguli de etica si comportament(mai ales pentru cei cu climat problematic in familie). Ele insa nu ar trebui sa apara in programa claselor I - X (sub nici o forma in clasele I -VI cand nu ar fi altceva decat indoctrinarea unor creere care nu pot discerne) Aceste ore ar fi binevenite in ultimii doi ani de liceu si cel mai potrivit nu ca ore de religie ci ca lectii de ISTORIE A RELIGIILOR
RăspundeMarius Nicolescu - 03-03-2015
Admirabila zicere. Fascinanta si plina de nostalgii.
Răspundetzutzu - 03-03-2015
Domnule Plesu, inainte de-a discuta despre religia in scoli n-ar fi mai bine, o data pentru totdeauna, sa va incordati capacitatile cognitive (asa cum faceti cand e vorba de bistari) si sa demonstrati fara putinta de tagada adevarurile la care va prosternati? Hai, ca va pricepeti! Dati o definitie, explicati metoda, justificati coerent si in cateva zile (ca ati fost prea ocupati doua mii de ani cu chestii conexe) n-o sa mai fie nevoie de texte mieroase si reclame. Ce va impiedica sa prezentati ADEVARUL? Ca dupa aceea nu mai incape nici o discutie, nu mai trebuie sa va consumati talentul retoric pe noi.
RăspundeBASCA - 03-03-2015
Afar de facultate pe toate le-am facut in comunism.Apropierea de Dzeu,dumnezeul copilariei,acela atat de drag noua mi-a fost prilejuita de bunica din partea tatalui.Ce sublim:inger,ingerasul meu,Tatal nostru,si fascinatia mea,cartea cea mica,Biblia si inca una cu illustrate.In rest vorbe dulci din batrani,talcuri si o anumita ierarhie in familie.Mi-e dor de laptele proaspat muls si de caii bunicului.Dar poate ca in articol era vorba despre altceva,ma iertati de reverie.
RăspundeFelix - 03-03-2015
Cita un prieten de-al meu din Ignatiu de Loyola: sa crezi ca si cum Dumnezeu ar face totul si tu nimic, si sa faptuiesti ca si cum Dumnezeu nu ar face nimic si ti-ar fi lasat tie sarcina sa faci totul. Ma intreb daca nu cumva preopinentii de care vorbeste domnul Plesu nu erau cumva ancorati in "sa crezi..." in timp ce el vorbea de "sa faci..."
RăspundeRadu Popescu - 03-03-2015
Pana la urma, nici n-o fi prea rau sa se studieze religia in scoli. Cum poti sa-ti formezi o parere despre un fenomen pe care nu-l cunosti. Pe de alta parte, e un mare risc sa predai religia cu actual corp didactic complet nepregatit pentru misiunea data. Rezultatele ar putea fi exact inverse, invataceii ar putea deveni atei scarbiti.
RăspundeGheorghe Popescu - 03-02-2015
Domnule Plesu, din statisticile anilor trecuti puteti afla ca biserica este (cel putin era) institutia care se bucura de increderea cea mai mare in rindul populatiei. Banuiesc ca asta deranjeaza pe undeva prin esalonul conducator al tarii. Ca atare biserica trebuie tocata marunt. Sau macar infiltrata (ca la rusi). Poti stapini usor masele daca ai credinta de partea ta. Nimeni nu contesta ca studiul teologic trebuie sa fie benevol. Asta e si cea mai mare incercare pe care Al de Sus o pune enoriasilor, nu? Astea fiind spuse, trebuie sa remarc totusi ca nu poti avea credinciosi intr-o tara fosta comunista. De unde sa apara credinta cind a fost interzisa pina mai ieri? Romania se lauda a fi o tara extrem de credincioasa, dovada numarul de biserici pe metru patrat. Sint romanii intr-adevar religiosi? Am vazut indivizi pe care ii stiu securisti, care se reped sa-si faca semnul crucii cind trec prin fata bisericii. Dupa care isi vad de drumul lor si continua sa faca mizeriile pentru care au fost selectati de sefi. Credinta mare! Multi dintre romani sint ca cei care cumparau indulgente in secolele trecute. Ai facut o prostie, dai ceva bani preotului si te iarta. Daca prostiile sint mai mari, zidesti o biserica noua (vezi Becali). Aici ar trebui sa intervina biserica si la asa ceva ar fi bun un studiu obligatoriu al religiei in scoli. Cind stai de vorba cu un credincios din occident constati ca omul nu face prostii din convingere, pentru ca stie ca nu e bine. Nu cumpara indulgente sa-si spele pacatele, ca romanii. Evident ca nu toti ai nostri fac asa ceva, evident ca sint si credinciosi adevarati (mai ales la sate), dar eu suspectez ca majoritatea romanilor sint bisericolsi de forma. De asta studiul religios ar trebui sa fie obligatoriu. Doar atit. Mai cred ca mintuirea sufletului fiecaruia NU trebuie lasata la judecata mai stiu eu carui necredincios din presa. Aveti multi colegi care spumega pe motiv ca n-avem scoli sau spitale, dar avem biserici (E usor sa-ti maschezi necredinta si sufletul schilod in spatele grijii pentru sanatatea si educatia romanilor). Ce e mai simplu, sa tragi la raspundere guvernul pentru lipsurile din sanatate si invatamint, sau sa arati cu degetul catre biserica? Evident ca nici unul dintre acesti reporteri n-au nevoie de mintuire. Colegii dumneavoastra, si in general ateii, isi iarta singuri greselile. Ei sint destepti! Nu sint de acord cu dumneavoastra in ce priveste rolul conducatorilor ca pilda pentru mase. Proverbele romanesti n-au fost scrise de Decebal, sau Mircea cel Batrin, sau Balcescu (unul din motivele pentru care romanii asteapta totul de la conducator). Au fost creeate de intelepti anonimi. Unul din proverbele alea spune sa faci ce spune popa, nu ce face popa. Credinta in Dumnezeu e o optiune personala, nu trebuie sa fie data de trendul de moment al societatii, si nici dictata de presedinte. Ca sa ajungi insa la optiunea aia, trebuie mai intii sa stii ca o ai.
RăspundeAdrian rusu - 03-02-2015
Pai da domnule. Mai exista alta tara care sa fi dat o Nadia Comaneci? Nu mai exista! ergo: toti sintem gimasti, sau vom fi. Romanul e nascut gimnast. De aceea suntem admirati de Natiuni. (Dezbaterea nu e vie si onesta pentru ca nici macar nu am definit chestiunea. Nu stim despre ce vorbim, CE asteptam de la religie, ce este ,,religia,, in discutie....etc. nu se poate discuta ptr ca e dezordine. Nici macar patriarhul nu e capabil sa defineasca termenii. Azi zise ca credinta e cea mai grozava stiinta. Dar vrea si el ceva, acolo. La fel si ...cum il cheama...deputatul hippy...El vrea invers; nu se stie de ce, sau poate ca nu-i place patriarhul. Samd. Trebuie ca e o discutie intre romani).
Răspunde