Imaginea „vorbită” a patriei

Care patriot nu vrea să contribuie la o mai bună imagine a ţărişoarei în ochii (severi, cînd nu de-a dreptul răi) ai „străinătăţii”? Vrem să ieşim în lume cu un portret dichisit, să etalăm, dinaintea mapamondului, calităţile impozante ale neamului, strălucirea lui, blazonul lui demn de invidiat.

Andrei Plesu 20.03.2017

De același autor

 

Defectele trebuie ascunse sau explicate printr-un străvechi ghinion istoric. „Rufele murdare se spală în familie”. În afară e musai să arătăm impecabil, siguri de valoarea noastră, cetăţeni de elită ai planetei.

 

Prima imagine e, desigur, decisivă: cum arăţi, cum te îmbraci, cum te porţi, cum vorbeşti. Cazul, des invocat în ultima vreme, al dnei Olguţa Vasilescu e, în această privinţă, caracteristic. De arătat, arată bine. De îmbrăcat, se îmbracă decent. Nu pot face comentarii despre cum se poartă, mai ales pe „piaţa” internaţională a politicii, dar nu ştiu să fi făcut vreo gafă de proporţii. Cu vorbitul însă e altceva. Cînd aparţii unui spaţiu lingvistic fără iradiere dincolo de hotarele ţării tale, nu ai decît două soluţii: ori vorbeşti bine o limbă de mare circulaţie, ori alegi să vorbeşti româneşte, contînd pe competente servicii de traducere. A treia soluţie e să te faci de rîs şi, ceea ce e mai grav, să faci de rîs naţiunea pe care o reprezinţi. Nu vreau să dramatizez răutăcios, să pretind că trebuie să vorbeşti limbi străine ca un „nativ”, sau că toţi politicienii lumii manevrează impecabil engleza sau, măcar, franceza. Mi se par, totuşi, condamnabile fudulia, siguranţa de sine neîntemeiată, incapacitatea unei auto-evaluări de natură să-ţi arate clar care îţi sunt limitele şi în ce mod ai putea evita penibila lor exhibare. Pe scurt: cînd vorbeşti engleza şi, mai ales, franceza, cum vorbeşte dna Olguţa Vasilescu, faci pe dracu-n patru să nu te dai în spectacol cu stîngăciile tale. Dacă rişti, asta înseamnă fie că nu realizezi cît de prost te exprimi în limbile cu pricina, fie că abuzezi de filosofia autohtonă a lui „merge şi-aşa!”, fie că nu-ţi pasă de „imaginea” ţării tale.

 

În alte ţări - vorbesc de cele din comunitatea cărora pretindem că facem parte - a ajunge într-o demnitate publică implică, de regulă, o anumită uşurinţă a comunicării cu omologi de pe alte meleaguri. La noi, regulile sunt ceva mai „maleabile”. Nu toţi ambasadorii noştri se străduiesc să înveţe limba ţărilor unde sunt acreditaţi, nu toţi miniştrii sau parlamentarii noştri sunt capabili să dialogheze în alte limbi decît cea maternă. (Las`că nici cu româna nu stau, întotdeauna, prea bine…). Să admitem că există soluţii onorabile de „camuflaj”, sau de „fentă” diplomatică. Dar şi soluţii de onestitate. Václav Havel, marele Havel, nu stăpînea nici o limbă străină, ceea ce nu i-a afectat deloc prestigiul. Vorbea întotdeauna în cehă şi era bine tradus. Am cunoscut şi un prim ministru bulgar, Petăr Stoianov, care vorbea bine englezeşte, dar, cînd participa la mari întîlniri internaţionale, prefera să-şi ţină discursurile în bulgară. Era o formă de modestie, de responsabilitate şi, nu în ultimul rînd, de preocupare igienică pentru imaginea ţării sale, care nu merita să fie periclitată de orgolii inutile sau de „experimente” incerte. A vorbi cum se cuvine propria limbă, chiar într-un context cosmopolit, e mult mai onorabil şi, aş spune, mai patriotic, decît a poci vreun idiom prost asimilat, crezînd că „dă bine”.

 

Cititi in continuare pe adevarul.ro

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22