De același autor
Defectele trebuie ascunse sau explicate printr-un străvechi ghinion istoric. „Rufele murdare se spală în familie”. În afară e musai să arătăm impecabil, siguri de valoarea noastră, cetăţeni de elită ai planetei.
Prima imagine e, desigur, decisivă: cum arăţi, cum te îmbraci, cum te porţi, cum vorbeşti. Cazul, des invocat în ultima vreme, al dnei Olguţa Vasilescu e, în această privinţă, caracteristic. De arătat, arată bine. De îmbrăcat, se îmbracă decent. Nu pot face comentarii despre cum se poartă, mai ales pe „piaţa” internaţională a politicii, dar nu ştiu să fi făcut vreo gafă de proporţii. Cu vorbitul însă e altceva. Cînd aparţii unui spaţiu lingvistic fără iradiere dincolo de hotarele ţării tale, nu ai decît două soluţii: ori vorbeşti bine o limbă de mare circulaţie, ori alegi să vorbeşti româneşte, contînd pe competente servicii de traducere. A treia soluţie e să te faci de rîs şi, ceea ce e mai grav, să faci de rîs naţiunea pe care o reprezinţi. Nu vreau să dramatizez răutăcios, să pretind că trebuie să vorbeşti limbi străine ca un „nativ”, sau că toţi politicienii lumii manevrează impecabil engleza sau, măcar, franceza. Mi se par, totuşi, condamnabile fudulia, siguranţa de sine neîntemeiată, incapacitatea unei auto-evaluări de natură să-ţi arate clar care îţi sunt limitele şi în ce mod ai putea evita penibila lor exhibare. Pe scurt: cînd vorbeşti engleza şi, mai ales, franceza, cum vorbeşte dna Olguţa Vasilescu, faci pe dracu-n patru să nu te dai în spectacol cu stîngăciile tale. Dacă rişti, asta înseamnă fie că nu realizezi cît de prost te exprimi în limbile cu pricina, fie că abuzezi de filosofia autohtonă a lui „merge şi-aşa!”, fie că nu-ţi pasă de „imaginea” ţării tale.
În alte ţări - vorbesc de cele din comunitatea cărora pretindem că facem parte - a ajunge într-o demnitate publică implică, de regulă, o anumită uşurinţă a comunicării cu omologi de pe alte meleaguri. La noi, regulile sunt ceva mai „maleabile”. Nu toţi ambasadorii noştri se străduiesc să înveţe limba ţărilor unde sunt acreditaţi, nu toţi miniştrii sau parlamentarii noştri sunt capabili să dialogheze în alte limbi decît cea maternă. (Las`că nici cu româna nu stau, întotdeauna, prea bine…). Să admitem că există soluţii onorabile de „camuflaj”, sau de „fentă” diplomatică. Dar şi soluţii de onestitate. Václav Havel, marele Havel, nu stăpînea nici o limbă străină, ceea ce nu i-a afectat deloc prestigiul. Vorbea întotdeauna în cehă şi era bine tradus. Am cunoscut şi un prim ministru bulgar, Petăr Stoianov, care vorbea bine englezeşte, dar, cînd participa la mari întîlniri internaţionale, prefera să-şi ţină discursurile în bulgară. Era o formă de modestie, de responsabilitate şi, nu în ultimul rînd, de preocupare igienică pentru imaginea ţării sale, care nu merita să fie periclitată de orgolii inutile sau de „experimente” incerte. A vorbi cum se cuvine propria limbă, chiar într-un context cosmopolit, e mult mai onorabil şi, aş spune, mai patriotic, decît a poci vreun idiom prost asimilat, crezînd că „dă bine”.
 - Copy.jpg)
Comentarii 10
?????? - 03-25-2017
Pretinzndu-vă "înelept" nu considerați totuși că ați părea oarecum "arogant" ?
RăspundeMircea Ordean - 03-24-2017
„cînd vorbeşti engleza şi, mai ales, franceza, cum vorbeşte dna Olguţa Vasilescu, faci pe dracu-n patru să nu te dai în spectacol cu stîngăciile tale. Dacă rişti, asta înseamnă fie că nu realizezi cît de prost te exprimi în limbile cu pricina, fie că abuzezi de filosofia autohtonă a lui „merge şi-aşa!”, fie că nu-ţi pasă de „imaginea” ţării tale.” (A. Pleșu) . Dincolo de amănuntele pomenite în ultimul meu comentariu de aici (și anume cine-i făcutul de rîs și ce vrea el de la viață). E foarte posibil ca străinii să privească partea plină a paharului. Și anume că cei precum dna Vasilescu se străduie a le face pe plac. . În același timp, a semnaliza că ești nițel mai în urmă, ca om și ca țară, e posibil să facă de asemenea plăcere europarlamentarilor mai destupați. Ori ce s-ar spune, omul rămîne etern o ființă complexată, iar dacă apare unul și mai mic prin preajmă, asta îi prinde bine. . Ironia sorții face ca subsemnatul să fi dobîndit oarece artă a nuanței tocmai de la dl Pleșu, via revista dumisale cea dilematică. Asta se întîmpla ceva mai demult, cînd eleganța privitului prin jur îi era caracteristică. . De-atunci și pînă acum i-au intervenit niște ani în plus. Din ce motive ultimii pot schimba un om (au aș zice că nu spre bine) las pe alții mai deștepți ca mine a explora. . PS „În alte ţări - vorbesc de cele din comunitatea cărora pretindem că facem parte - a ajunge într-o demnitate publică implică, de regulă, o anumită uşurinţă a comunicării cu omologi de pe alte meleaguri. La noi, regulile sunt ceva mai „maleabile”. . Nimic mai interesant, pe lumea asta, decît a identifica hainele mărețe în spatele cărora agresivitatea noastră purcede a freca ridichea cuiva. De fapt, nu-s numai hainele mărețe, ci și dusul cu preșul al bunului nostru seamăn (plus compatriot). . . Nu-s specialist în logică, dar mă uit cum intervin în prima frază a dlui Pleșu două gesturi din categoria iuțeală de mînă. Pe de o parte, ideea că noi presupunem a fi (în comunitatea cutare). Apoi, survine un 'de regulă'. În baza lor, se merge apoi la niște concluzii solide, cum că la noi regulile-s mai maleabile. . Dincolo de așa ceva, mi-i greu să uit că dl Pleșu se pretinde filosof (și moralist). Or, după umila mea părere, asta presupune a încerca să observi de ce un lucru se petrece, cum se petrece, sub soare. Recte, de ce la noi nu e ca la aceia (aici trec peste faptul că nici pe-acolo nu umblă cîinii cu covrigi în coadă, respectiv tot la echivalent de Pere Lachaise ori Belu ajungem pînă la urmă). De ce noi nu sîntem (pasămite) maleabili. . Este drept că, dacă apuca așa drum, dl Pleșu s-ar fi văzut lipsit de două lucruri tare plăcute sufletului. E vorba de agresivitatea descărcată pe un seamăn, respectiv de aplauzele cititorilor de aceeași făină cu dînsul.
RăspundeMircea Ordean - 03-24-2017
Puteți spune liniștiți că mă aflu amorezat de Olguța Vasilescu. (după ce spuneți asta, aștept și argumente. Știu că se va lăsa cu liniște, apoi, pe chestiune...) . „să faci de rîs naţiunea pe care o reprezinţi” . Ideea făcutului de rîs presupune un cineva - în fața căruia te faci de rîs - care se află poamă (una umană). Deci, pînă să ne facem noi de baftă, de partea cealaltă se află un neam prost, care la acel moment are norocul a poseda mai multă forță. Și-n baza căreia își poate etala caracterul nu tocmai ales, și anume latura sadică. E un amănunt de care nu aș face abstracție. . Revenind la doamna Vasilescu, se apucă să rîdă de vorbirea dumneaei (în limbi străine) acela care nu posedă treabă. . În același timp, străinii nu vor fi niciodată atît de duri cu cei ca dînsa, pe cît sînt conaționalii. . Pînă la urmă, în pornirea pe frumoasa femeie ne stau altele, care nu pot fi recunoscute direct, iar prin urmare li se aplică haine din principii. Ultimele fiind alese, se înțelege, dintre cele care ne convin.
RăspundeOrion - 03-21-2017
De acord, cu o mica observatie: mi s-a parut ca a pocit mult mai rau emgleza decit franceza. Altfel, sigur, e total penibila.
Răspundeflorin - 03-20-2017
"Duamna" Vasilescu ar trebui sa se reintoarca pe bancile scolii... Madam "furculition" face o natie de ras. E de remarcat fudulia si prostia cu care sa avanta in discursuri la nivelul mizerabil ei de pronuntie. La asa "demnitari" asa popor... Sau invers, coane Fanica?
RăspundeGheorghe Popescu - 03-20-2017
Si totusi. Olguta a avut dreptate cind a incercat sa se exprime in engleza. Daca vorbea olteneste, care mama naibii traducator ar fi inteles-o? Mai interesant de stiut ar fi daca cuvintarile sale au si ceva continut. Forma conteaza si ea, dar mai putin. Nu uitati ca vorbiti despre o posibila viitoare candidata la presedintie din partea PSD. Ea si cu Firea. Doua maciuci. Pariem ca tara ar alege-o pe oricare dintre ele? Ca tot vorbiti despre pe cine reprezintya Olguta aici.
RăspundeDinu - 03-20-2017
Poate ca Dl. Constantinescu a folosit engleza in dialect levantin (avansat) pentru a fi mai bine inteles de interlocutorul sau turc ..
RăspundeLiviu din Timisoara - 03-20-2017
Evoluam intr-o epoca a parvenitismului , imposturii si contestarilor fara urma de analiza. In toate astea ai nevoie de tupeu. In rest ...detalii. Pe aceeasi linie, cand tu arunci pur si simplu in derizoriu opinia unui grup ( considerabil ) de membri ai Academiei Romane , fara s-o analizezi lucid - admitand si posibile greseli - iar pe de alta parte un doctorat a devenit aproape un simplu demers administrativ ... vorbim despre o tara care si-a pierdut cam toate reperele.Ah ...scuze, ramane cel al moastelor.
Răspunde?????? - 03-20-2017
Cum îl percepeți totuși pe domnul Pleșu integrat în Uniunea Europenă ,în aceste vremuri, căutând însă "înțelepciunea" lui I.L.Caragiale ?
Răspunde?????? - 03-20-2017
Considerați totuși că ați avea "mentalitatea" "afectată" de comunism , căutându-vă un "reper" în I.L. Caragiale ?
Răspunde