De același autor
Conducerea executivului s-a radicalizat! Dl. Dragnea promite surprize „plăcute“ la nivelul partidului, dl. Ponta restructurează guvernul. Poporul a votat, poporului i se va da satisfacţie! Din afară, tot ce vedem ca „simpli cetăţeni“ e o morişcă de nume: unii care vin, alţii care pleacă.
E greu să-ţi faci o idee despre noii „experţi“, la fel de greu pe cît a fost să-ţi faci o idee despre cei vechi. În genere, guvernele Ponta (ca şi guvernele anterioare, de altfel) au oferit naţiunii cam două categorii de miniştri: unii foarte prezenţi la televizor - şi deci cunoscuţi de public - dar cu prestaţii executive cvasi-inexistente (exemplu tipic: Dan Şova), iar alţii, cu totul necunoscuţi, adăpostiţi discret în echipa guvenamentală, dar de numele cărora nu poţi lega nicio performanţă.
Frumos ar fi ca, atunci cînd pleacă, orice ministru „remaniat“ să ne prezinte şi un mic inventar al isprăvilor sale. Să ştim şi noi cu ce s-a ocupat, ce-a făcut în domeniul său de competenţă, ce „moştenire“ lasă. Despre unii, aflăm că pleacă, fără să fi aflat cînd şi de ce au venit. Admit că pot fi neinformat. Cu atît mai mult am nevoie să mi se spună, de pildă, ce urmă lasă în spaţiul societăţii civile şi al „dialogului social“ doamna Aurelia Cristea. Eu unul n-am auzit de dînsa şi mă tem ca n-are nimic de raportat. Nici de domnul Florin Jianu nu ştiu mare lucru. Mă duc pe Google şi descopăr că este „un tehnocrat român“. N-am auzit însă nimic despre roadele expertizei sale în domeniul IMM-urilor şi al turismului. Găsesc doar o mostră semnificativă din gîndirea sa tehnocratică, un citat, din care rezultă că românii au o „spiritualitate dezvoltată“ şi o „bunătate nativă“. (Vor fi existînd oare popoare înzestrate de Providenţă cu o răutate „nativă“?).
Pleacă şi domnişoara Petrescu, componenta de inocenţă a guvernului de pînă acum. Pentru mine, era o prezenţă mai curînd ataşantă: o şcolăriţă harnică şi ambiţioasă, azvîrlită de soartă într-un club de şmecheri. Desigur, absolvise Harvardul! O tipică superstiţie provincială, care atribuie cîte unui nume de şcoală faimoasă virtuţi magice. Avem, acum, o bună ocazie să vedem că nici Harvardul, nici Sorbona, nici Oxfordul nu sunt, în mod necesar, pepiniere de miniştri. Cum nici studiile de actorie nu sînt. Iată cazul dlui Stanoevici. Dl. Stanoevici este, pe de altă parte, singurul „evacuat“ despre care ştim, cît de cît, ceva. Dacă nu vreo faptă remarcabilă, măcar una candid iresponsabilă. Comportamentul D-sale în chestia votului din diaspora a atins înalte culmi de incompetenţă şi demagogie. Nu mă pot pronunţa în cazul dlui Răzvan Nicolescu. Pare să fie, totuşi, singurul care se pricepe cu adevărat la ceva. Demisia sa trebuie să fie rezultatul vreunei subtile gîndiri politice, ale cărei rezultate se vor vedea mai tîrziu…
În „noul“ guvern, se vorbeşte şi despre cîteva nume mai puţin profilate, pînă acum, la nivelul guvernării (Sorin Câmpeanu, Dumitru Miron, Ionuţ Vulpescu), dar şi despre marii „indispensabili“ Gabriel Oprea, Eugen Nicolicea, Mircea Duşa, Rovana Plumb ş.a. ejusdem farinae. Spectaculoasă este participarea la această rentabilă „diviziune a muncii“ a PLR-ului, un partid care nu există încă legalmente, dar vrea ministere grele. Niciun guvern nu este posibil în România fără amestecul unor vacuităţi solemne (gen Tăriceanu), în jurul cărora se agită cîţiva împătimiţi ai căpătuielii…
Cam astea sunt „marile manevre“ ale noului sezon politic. Dl. Ponta şi dl. Dragnea n-au stat degeaba. Doar că s-au blocat niţeluş în prima parte a discursului celebru rostit de Farfuridi: „...să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica!“
Articol preluat: Adevarul.ro
