Mică antologie a tragicomediei româneşti

Asupra calităţilor profesionale, morale şiintelectuale ale celor care iau decizii, care ţin în mînă soarta naţiunii, care au răspunderea bunei administrări a ţării. Iar dacă nu ai prilejul unei cunoaşteri nemijlocite, amănunţite, a celor care te conduc, ai oricînd la îndemînă, chiar şi de la distanţă, posibilitatea de a înregistra şi cîntări felul lor de a vorbi şi de a se purta. Sunt simptomele definitorii ale oricăruia dintre noi, sursa ”primei impresii” pe care o transmitem celor din jur, amprenta educaţiei şi a caracterului nostru. Nu e vorba de a amenda, pedant, erori curente, ”scăpări”, minore derapaje omeneşti. Dar putem fi siguri că cineva care se poartă golăneşte şi se exprimă rudimentar nu se califică, în condiţii de normalitate, pentru demnităţi publice de vîrf, pentru învredniciri de care depinde evoluţia firească a comunităţii. Să nu mi se răspundă că există şi au existat naturi ”fruste”, care s-au dovedit capabile de oarecari dexterităţi politico-administrative. Nu putem lua excepţiile drept regulă şi nu putem transforma bădărănia ignară drept criteriu garantat de promovare în funcţii de răspundere.

Din păcate, spectacolul curent al clasei politice majoritare nu e, la capitolele ”discurs” şi ”maniere”, unul încurajator. Nu-ţi vine să contezi pe discernămîntul împricinaţilor, nu vrei să fii reprezentat de personaje de această croială, nu vrei să-ţi laşi copiii sau nepoţii să se uite la televizor, cînd virtuţile retorice ale ”şefilor” noştri sunt în plină desfăşurare. Ţi se face ruşine. Ţi se face frică. Ţi se face lehamite.

Am avut mereu, după 1989, experienţe, melancolic-ridicole, de convieţuire cu personaje caragialeşti. E greu să nu te întrebi, neliniştit, după ce reguli, principii şi ”modele” sunt aduşi în partid, în parlament, în guvern, inşi a căror prestaţie e, din primul moment, mediocră, neşlefuită, descalificantă. Exemplele sunt abundente. Nu demult, ne-am confruntat cu două prezenţe feminine caracteristice prin colaps gramatical şi atitudine de baltă. Una spunea ”înfrumuseţesc” în loc de ”înfrumuseţează” şi credea, patriotic, că românii ”au primul om care a zburat în cosmos”. Patriotismul nu îi impunea, însă, o bună cunoaştere a limbii materne, de vreme ce găsea ”corect” să se exprime astfel: ”Ninsoarea şi viscolul a adus (sic!) din păcate dimineţi mai puţin bune la (sic!) mulţi oameni.” O altă doamnă, care a ratat, de curînd, păstrarea mandatului parlamentar, se răfuia, plină de temperament, cu ceva despre care, în mod vădit, nu ştia nimic: ”Cine e MCV? Ştie cineva din această sală cine e, ca persoană fizică, cu nume şi prenume, acest MCV? Ştie cineva ce interese sunt în spatele acestui MCV? Ştie cineva ce bani, mii de euro, sunt în spatele acestui MCV? Ce vrea MCV? Să fim o masă amorfă. Dar noi suntem depozitarii suveranităţii poporului român“. Tot istoria recentă ne-a oferit exemplul unui ministru al Apărării care vorbea despre ”trupurile neînsufleţite a (sic!) cadavrelor celor decedaţi".

Cititi in continuare pe adevarul.ro