De același autor
Ultimul dintre cele şapte cuvinte rostite de Iisus pe cruce (şi relatat doar de Evanghelia după Ioan, la cap. 19, versetul 30) este: „Săvîrşitu-s-a!” Nu e vorba, fireşte, despre consemnarea unui obştesc sfîrşit, ci despre sentimentul Celui care moare că misiunea care I-a fost încredinţată a fost îndeplinită. Care fusese această misiune?
Să ducă Întruparea pînă la capăt, să asume, pînă la ultimul detaliu, condiţia omenească. Era nevoie ca Dumnezeu să se facă om, pentru ca omul să capete şansa îndumnezeirii. Uşor de spus! Dar cum poate Dumnezeu să se facă om? Nu să „se pre-facă“, să defileze august printre creaturile Sale, ca o metaforă vie. Ci să treacă, neprotejat, prin toată mizeria omenescului: să fie hăituit, ispitit, umilit, înspăimîntat, chinuit, părăsit şi, în cele din urmă, ucis. Sunt compatibile aceste experienţe cu anvergura lui Dumnezeu? Misiunea lui Iisus Hristos este să demonstreze că da. Dar, trebuie să recunoaştem, e o misiune imposibilă. Atît de greu de imaginat şi de îndurat, încît, la un moment dat, Iisus însuşi încearcă să o abandoneze (”Fă să treacă de la Mine cupa aceasta…”).
Ispitit, Mîntuitorul este (în pustie, de demonul însuşi). Hăituit de potrivnici şi abandonat de cei apropiaţi este. Umilit de autorităţile Ierusalimului este. Înfricoşat de precipitarea destinului său tragic este (sudoarea de sînge din grădina Ghetsimani). Torturat fizic este. Condamnat pe nedrept este. Pe cruce, nu e scutit nici de o criză a credinţei (exprimată, cu patos, printr-un citat din Psalmi: ”Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părărsit?”). Pentru ca temeritatea de a fi coborît în trup omenesc să fie consumată pînă la capăt, nu mai lipsea decît episodul ultim, episodul morţii. Abia dinaintea acestui episod, Iisus putea spune: misiunea Mea s-a încheiat! ”Săvîrşitu-s-a!” Pasul următor e al Tatălui şi al Duhului: Învierea, Înălţarea şi Apostolatul. Relele omeneşti pot, astfel, în sfîrşit, să primească promisiunea şi temeiul răscumpărării.
Spun toate astea ca să mărturisesc că, pentru mine, Sărbătoarea Pascală e un fel de a recapitula inventarul greu de dus al încercărilor prin care trecem de-a lungul unei vieţi: provocarea, şubrezenia, derapajul, suferinţa, disperarea, dubiul, revolta, moartea. Cu un cuvînt, depozitul de „pătimiri” al destinului nostru, cu potenţialul lui de ”înviere”, adică de ”trecere peste”, de valorificare şi transfigurare. E o probă dură, un ”memento” destrămător, suportabil doar prin speranţă. Ceea ce ni se mai spune, cred, este că avem dreptul să ne fie milă nu numai de ”aproapele” de lîngă noi, ci şi de ”aproapele” din noi înşine. Avem voie să ne fie milă de noi, de vreme ce Calvarul hristic ne pune în situaţia – unică, am impresia, în universul religiilor lumii – de a ne fi milă de Dumnezeu Însuşi. E un gînd tulburător, pe care Emil Cioran l-a rostit, contemplînd cîteva Răstigniri sculptate de George Apostu: „A fi credincios şi a-ţi fi milă de Dumnezeul tău – iată paradoxul patetic al creştinismului!”
Ştiu: Săptămîna Patimilor culminează în bucurie şi lumină. E, ca să zicem aşa, o poveste cu „happy end” şi avem tot dreptul să participăm euforic la victoria asupra morţii şi la perspectiva propriei noastre nemuriri. Dar, uneori, mi se pare că, absorbiţi în entuziasmul unei celebrări legitime, tindem să pierdem din vedere ponderea aspră, dar edificatoare, a traversării patimilor. Învierea nu trebuie, din punctul meu de vedere, să oculteze, sau să atenueze, parcursul chinuitor care o precede. De aceea, deşi nu suspectez pe nimeni de rea credinţă, sau superficialitate, mă descopăr uşor iritat de supra-abundenţa de iepuraşi, floricele, păsărele, fundiţe, ouşoare de plastic plantate prin pieţe, briz-brizuri festive şi chermeze populare.
N-am nimic împotrivă: să ne bucurăm! Dar să nu lăsăm să se şteargă prea repede şi prea uşor cearcănul de suferinţă al bucuriei noastre…
Comentarii 11
Liviu din Timisoara - 04-20-2015
Domnule Andrei Plesu, am remarcat ca aproape toate grupurile care chefuiesc nu fac nimic altceva decat sa se destrabaleze , dand liber la des-franare ( in fel si chip ). Nu stiu in ce masura ma insel, dar parca la musulmani si la evrei nu vad acelasi tablou ...Mai bea omu, mai canta ... dar parca recunosti in el insul traitor in bunul simt, nu are nevoia de scuza " am fost afumat " " am baut putin mai mult " " asa-i la chef " ...
RăspundeLiviu din Timisoara - 04-20-2015
Adica ia stai , se pune in discutie dreptul romanului de a iesi de Paste la un gratar si la o bere, in mijlocul naturii ?
RăspundeFelix - 04-20-2015
Man, numarul de stereotipuri pe care le folosesti este incredibil de mare. Pe bune, daca editorul de forum ar permite, as sublinia sintagmele standard pe care le folosesti. Ai vedea ce putin ramane ca fiind "al tau" in testele pe care le produci. Si asta inainte de a trece la analiza ideilor pe care le trambitezi.
RăspundeConstantin N - 04-18-2015
Domnu Felix, nu va pierdeti domnule timpul pretios cu un soft ca mine. Aveti treaba domnule si eu poate va retin. Dvoastra, basistii, oameni in carne, oase si chiar creieri, aveti de rezolvat niste dileme majore in aceste momente critice cand pericolul comunist este masiv si iminent. Doamna Presedinte Udrea zace in temnita comunista Guantanamo. Sefa Guantanamo a schimbat tabara si il dezgusta pe Domnul Presedinte Ptr Alte Coordonate istorice. Intelectualii de dreapta neocon bugetara s-au divizat. Unii se scuza, unii acuza, altii se fac ca ploua si scriu compuneri pe diverse cestiuni arzatoare la ordinea zilei: onoarea legiunii de onoare, din viata grea a parlamentarilor nostri (sic), modele romanesti ptr Europa scl. Postacii sunt si mai derutati. Unii au disparut o data cu sacosele. Altii, aia sinceri, merg cu Domnul Presedinte si cu Doamna Presedinte pana la capat, in celula comunista, altii scriu mai bine despre softuri decat sa se uite la cadavrul interlopului venerat 10 ani. Pe scurt, in viata reala a basistilor este o invalmaseala generala. De aia zic, nu va pierdeti vremea cu niste softuri comuniste, important acum este sa va regasiti si sa duceti mai departe mostenirea regimului Udrea-Basescu. Succesuri si aveti mare grija caci viata este greu.
RăspundeRadu Constantin - 04-16-2015
"De aceea, deşi nu suspectez pe nimeni de rea credinţă, sau superficialitate, mă descopăr uşor iritat de supra-abundenţa de iepuraşi, floricele, păsărele, fundiţe, ouşoare de plastic plantate prin pieţe, briz-brizuri festive şi chermeze populare." De rea credinta d-le Plesu, poate ca nu puteti suspecta pe nimeni dar de superficialitate si NECREDINTA fara indoiala, ar trebui! Toate aceste bazaconii de care amintiti nu pot fi decat rodul slabiciunii lumesti ce trebuie cautata in pacatul originar. Aceasta labilitate/ incapacitate de a rezista in fata ispitei este limita peste care se pare ca nu putem trece nici cu sprijinul lui Dumnezeu. Dezmatul quasi-generalizat caruia pana si popii ii cad prada, este o dovada vie a invoutiei, a stagnarii noastre milenare intru nemernicie. Atat de penetrant a fost imboldul diavolului pt fiinta lui Adam incat iata ca pana la urma, nici Dumnezeu nu mai reuseste sa o curete. Am meditat de multe ori ori asupra tendintei spre destrabalare a omului, asupra naturii lui plina de slabiciuni si vicii si la nivelul de cunoastere si intelegere de care dispun, am ajuns la concluzia ca Dumnezeu este imperfect. Altfel spus, prin creatia omului, Dumnezeu si-a atins limitele. Vazand la om atata forta si dispozitie spre distrugere, atata inconstienta si lipsa de discernamant in a distinge binele de rau, o asa mare inclinatie spre pacat, am inceput sa cred ca Dumnezeu, cand s-a hotarat sa ne creeze, s-a supraestimat. Limitandu-se la nivelul animalului, al cainelui de pilda, Dumnezu ar fi reprezentat perfectiunea iar astazi, acest "Lord, please let me be half the man my dog thinks I am "(Russel Friedman), n-ar fi ajuns niciodata sa fie rostit. Totusi, din saraca-mi urma de credinta si ca o precautie vin si spun: Iarta-ma Doamne daca gresesc judecandu-te in acest fel! Multa sanatate si putere de munca, va doresc!
RăspundeConstantin N - 04-15-2015
@Horia S.-Y. Aveti perfecta dreptate. Numai ca eu ma refeream la interlopul securist ptr alte coordonate istorice, pe care l-au cautionat 10 ani medaliatii sai, domnii Plesu si Liiceanu. Sper ca am eliminat acum orice confuzie posibila.
RăspundeHoria S.-Y. - 04-15-2015
@Constantin N: Domnul Plesu nu l-a cautionat niciodata pe Dan Voiculescu.
RăspundeFelix - 04-15-2015
Am citit odata ca exista un soft care scrie manele: alegi tema (de dragoste, de dusmani, de invidie, etc), mai ai niste optiuni - nu multe sa nu oboseasca iubitorul de manele - si gata: apesi pe start si in cateva secunde versurile sunt deja in fata ta. Citind comentarii adanci ca cele semnate "maria romania" sau "Constantin N", ma intreb daca e vorba de vreun soft care scrie comentarii, sau daca chiar sunt oameni in carne, oase si creier care apasa pe taste si compun un mesaj. A doua varianta imi pare mult mai trista.
Răspundemaria romania - 04-14-2015
plesu e crestin?
RăspundeConstantin N - 04-14-2015
Si la ce va foloseste asta daca 10 ani ati cautionat un interlop securist?
Răspundeadriana panaitescu - 04-14-2015
Hristos a inviat! Domnule Plesu,va multumesc pentru analiza adinca si sensibila,care pentru mine e mai mult decit orice spovedanie (de care nu m-am invrednicit),ma regasesc plenar in trairea Dumneavoastra,atit de fidel exprimata. Cu aleasa pretuire !
Răspunde