De același autor
O ţară – orice ţară – e în primejdie cînd dregătorii ei nu mai disting între esenţial şi neesenţial, între semnificativ şi nesemnificativ, între prioritar şi secundar.
Dacă ne luăm după gazete şi televiziuni, priorităţile României la această oră sunt: genunchiul lui Victor Ponta, modificările „exorbitante“ cerute de preşedintele ţării pentru locuinţa sa oficială, miracolele de la Prislop, noul iubit al Elenei Udrea, dilemele colaborării dintre PSD şi UNPR, Băsescu hoţ de telefoane mobile, iubirea poporului (cu pupături pe obrăjorii Danei Grecu) pentru Antena 3, „ziua steagului“ (pro şi contra) etc.
În plan secund, se vorbeşte şi despre alocaţiile pentru copii, taxe, amestecul Europei şi al Statelor Unite în „treburili interne”, „grexit”, legalizarea căsătoriilor gay în SUA, asasinatele ISIS, TVA, preţuri, pensii parlamentare, Catedrala Neamului.
Mi se va spune că, în democraţie, e normal ca politica să fie o preocupare unanimă, după cum e normal ca toate partidele să aibă o unică prioritate: achiziţionarea puterii. Mi se va spune, de asemenea, că presa fiind liberă, e dreptul ei să-şi asigure rating-ul cu subiecte de orice gen, cîtă vreme ele răspund curiozităţii publice. Uneori însă mă frapează marginalizarea, sau dispariţia totală din perimetrul atenţiei generale, a unor realităţi care, cel puţin din punctul meu de vedere, ar trebui să preocupe în mult mai mare măsură opinia publică şi instituţiile. Voi semnala cîteva, conştient, desigur, că, pentru mulţi dintre cititorii înamoraţi de „actualitate”, ele vor fi clasate la categoria „baba se piaptănă”…
România nu înseamnă doar Voroneţ, Hurezi, Curtea de Argeş sau Coloana Infinitului.
Tocmai m-am întors dintr-o călătorie în judeţul Hunedoara. Episcopul locului, Preasfinţitul Părinte Gurie, nu numai un om de ispravă, dar şi un om de inimă, m-a ajutat să vizitez, (sau să revizitez), cîteva locuri din preajma Devei care, în mod normal, ar merita un interes de prim plan din partea oamenilor şi a oficialităţii. Am avut, astfel, ocazia să iau notă şi să reflectez asupra mai multor probleme legate de ambianţa noastră bisericească. La capătul drumului, propun cititorilor binevoitori următoarele teme de analiză:
1. Există, în toată ţara, monumente de mare preţ, capabile să ne potenţeze, în mod spectaculos, „imaginea”, de care altfel, facem atîta caz. România nu înseamnă doar Voroneţ, Hurezi, Curtea de Argeş sau Coloana Infinitului. Iată, spre exemplu, pe drumul dintre Deva şi Brad, biserica „Sf. Ierarh Nicolae” din comuna Ribiţa. Construită la începutul secolului XV şi împodobită cu o pictură unică în ţară prin har şi rafinament, ea şi-ar găsi locul oriunde în Europa printre cele mai preţioase „documente” de epocă. Aflată pe lista Patrimoniului UNESCO, ea nu este şi pe lista priorităţilor patrimoniale naţionale. Starea zidăriei este primejdios de precară, starea frescei este, şi ea, îngrijorătoare.
Dacă lucrurile ar fi, la noi, bine aşezate, Patriarhia, Preşedinţia, Ministerul Culturii, şi toate instituţiile cu obligaţii şi mijloace în domeniul conservării valorilor naţionale ar trebui să intre în alertă. Iar Ribiţa nu e decît un singur caz din sute de alte cazuri asemănătoare. A vorbi despre patriotism, identitate culturală, „mîndrie“ autohtonă şi a lăsa de izbelişte asemenea monumente e o specie gravă de ipocrizie şi iresponsabilitate.
2. Pe de altă parte, călătorind prin ţară de la un locaş de cult la altul, nu dai numai peste reuşite coerente şi peste splendori iradiante. Nu te poţi aştepta să parcurgi, fără intermitenţe, un paradis compact. Alături de minuni euforizante, dai şi peste netrebnicii, gafe de gust, lacune culturale şi profesionale, vulgaritate şi „fineţuri” mitocăneşti (pe scurt, kitsch-uri de toate soiurile şi calibrele): biserici noi cu „experimente” arhitecturale îndoielnice, dacă nu direct aiuritoare, restaurări şi repictări asasine, alăturări de obiecte şi acareturi incongruente, excese pompoase laolaltă cu neglijenţe penibile, deraieri iconografice, „originalităţi” ieftine, mofturi…
Confruntat cu astfel de „experienţe”, sunt de părere că Patriarhia Română ar trebui să-şi facă o prioritate din instituirea unui departament înăuntrul administraţiei sale, care să se ocupe de aspectul vizual al mediului nostru bisericesc. Nu mă gîndesc la un tiranic birou de „cenzură”, ci la o operaţiune de asanare cuviincioasă a spaţiului religios, la adoptarea unui set de criterii, de natură să devină un reper pentru toţi cei care amenajează ambianţa cotidiană a vieţii duhovniceşti, care au în grijă înfăţişarea clădirilor, a chiliilor, a muzeelor, a cimitirelor, grădinilor şi atelierelor mînăstireşti.
Fireşte, nu cu diversitatea avem a ne lupta, ci cu extravaganţa incultă, cu dezordinea, cu lipsa (sau ignorarea) unor sfătuitori pricepuţi. Ar fi urgentă, prin urmare, constituirea unui grup de experţi calificaţi, drept-credincioşi şi înzestraţi cu autoritatea necesară, pentru a ne ajuta să nu ne prezentăm lumii învestmîntaţi ca la bîlci sau ca la baluri de cartier. Atrag atenţia că nu e vorba aici de „modernizare”, de rentabile „acomodări” turistice, sau comerciale. E vorba de măsură, discernămînt, eleganţă, simplitate, nobleţe.
3. Din conversaţiile avute cu oameni ai locului, cu ierarhi şi preoţi din felurite parohii, am înţeles că problemele Bisericii sunt mult mai complicate şi mai nuanţate decît credem cu toţii şi decît ne spun gazetele. Noi ştim cîte ceva despre pelerinaje „lucrative”, profeţii înfricoşate, miracole (care ţin mai mult de magie decît de religie).
Dacă chiar ne pasă de cele „bisericeşti”, să nu rămînem la „breaking news” picante. Să facem anchete adevărate, să contemplăm nu doar derapajele somptuare ale „înălţimilor” ecleziastice, ci şi penumbrele de fundal ale prestigiului lor public.
Mai ştim cîte ceva şi despre capi ai Bisericii dotaţi cu Mercedes şi Audi, despre imensa cheltuială impusă şi guvernului şi enoriaşilor pentru construcţia vanitoasă a „catedralei neamului”.
Dar e bine să ştim că există şi nenumăraţi preoţi (mai ales la ţară), care păstoresc comunităţi sărace, care n-au cu ce să întreţină clădirea bisericii, salariile cîntăreţilor, îngrijirea mormintelor şi propria subzistenţă. Biserica nu e numai „nomenclatura“ ecleziastică. E, mai ales, masa slujitorilor ei anonimi, modeşti, abandonaţi financiar şi administrativ. Dacă chiar ne pasă de cele „bisericeşti”, să nu rămînem la „breaking news” picante. Să facem anchete adevărate, să contemplăm nu doar derapajele somptuare ale „înălţimilor” ecleziastice, ci şi penumbrele de fundal ale prestigiului lor public.
Iar responsabilitatea pentru o astfel de reconsiderare revine, cred, în primul rînd, Bisericii. Nu „Catedrala Neamului” e cheia eventualei noastre mîntuiri, ci bunăstarea sufletească a credincioşilor şi decenţa funcţională a preoţimii. A încurca, la acest nivel, priorităţile e a crede că „Împărăţia lui Dumnezeu” este totuna cu împărăţia lumii pămînteşti.
Comentarii 12
Paul P - 07-03-2015
Desigur, dar nu apelind sau rugindu-i, venind de la ei indiferent de motive : vezi istoria familiei Medici secole 15-18, in special Lorenzo Magnificul, in Vest si USA sistemul fiscal i-i forteaza pe cei cu disponibilitati sa devina Mecena, desigur si aici este cheia :integritatea institutiilor recipiente si a persoanelor beneficiare, sa nu accepte sa devina pioni in jocuri politice, economice... sunt convins ca exista in tara artisti... oameni de stiinta...cu integritate care pot fi sprijiniti si a caror contributie ar beneficia societatea, tara...fara ei ne-am fi dus de mult pe ripa !
Răspundelivius n. - 07-03-2015
Un aspect interesant ar fi opinia domnului Plesu din punctul de vedere al istoricului artelor. Impresia mea este ca banii vor fi cheltuiti pt. un edificiu mastodontic cu foarte putina valoare arhitectonica. Este vorba despre un edificiu in stil neo-bizantinoid cu un colonnato plagiat dupa Bernini. In alte cuvinte, se va realiza un Vatican ortodox cu totul anacronic. Edificiul este si din punct de vedere urbanistic o nereusita. Alaturarea Catedralei de Palatul Parlamentului este neinspirata. Palatul Parlamentului este un monument ridicat pentru proslavierea ideologiei staliniste fosilizate. Catedrala se inscrie din pacate, in acelasi curent de gindire, dupa umila mea opinie.
RăspundeLiviu din Timisoara - 07-03-2015
S-ar putea apela la Gigi Becali ! Sau la ala de-si ascunde tablourile pe sub pat ... Sau la aia de-au furat in afacerea Microsoft ! Sau putem sa-l consultam chiar pe Mircea Basescu & Bercea Mondialu ... sau pe Nastase ... sau pe tiganii cu palatele alea imense. Cam asta este tot ce a putut Romania dupa 25 de ani.Asta si multa galceava jurnalistica.
RăspundePaul P - 07-02-2015
Toate bune si frumoase in teorie, dar in practica ? Citi dintre personalitatile culturale si bisericesti, inclusiv D-l Plesa se ingrijesc de viitoarele generatii ? ori sunt refugiati in turnuri de fildes ? Cum stau acesti ilustrii la capitolul exemplul personal ? Raspindesc ei valorile despre care preroreaza atit de elocvent dincolo de cuvintul tiparit ? Exista in tara persoane cu posibilitati materiale care sa finanteze fara profit in domeniul educatiei si culturii ? Din piatra seaca apa nu prea iese...poate in basme...
RăspundeOctavian - 07-02-2015
Domnule Plesu, ce fel de "Democratie" avem, daca cetatenii nu au incredere in Parlament si parlamentari ? Unde-i "demos-cratos-ul? Parlamentarii ar trebui sa duca votul (vointa alegatorilor) in Parlament, nu voteaza cum vor interesele lor personale si de klan. Ati vazut vreun parlamentar sa se intalneasca cu votantii lui sa discute proiectele de Legi si apoi sa voteze cum spun acestia? Adevar zicea un istoric: "Democratia a murit odata cu Pericle, de atunci avem doar diferite forme ale Dictaturii Banului". Sau Anarhie? Apropos de ISIS..., de ce Liderii cultelor nu se intalnesc sa faca Pace? De ce suntem "necredinciosi" unii altora. Nu avem toti (sau care cred in divinitate) un singur "Creator" ?
RăspundeGrigore G - 07-02-2015
Nu putem lua lucrurile asa generalist,vad aici forumisti un pic incinsi,indemn la moderatie,asa cum si dl Plesu o face.Cred ca fara oameni de cultura implicati social, Romania ar fi si mai inapoiata,cartile dlui Plesu sunt scrise de dansul, nu sunt plagiate cum fac adevaratii raufacatori ai tarii.Un om de o asa valoare ar trebui pretuit nu terfelit.Ce cade stramb in scrierile filozofului,intreb retoric.
RăspundeBASCA - 07-02-2015
Aveti dreptate,nu trebuie reactionat la ghioaga tot cu ghioaga,dar cand cineva foloseste comentariul doar pentru a-si varsa crisparile si a lua un om ,caruia nu-i gasesc asa greseli,la terfelit asociindu-l cu tabloidele ieftine,nu stiu cum sa zic,dai cu comentariul in el.Este rau sa te apuce disperarea, dar sa dai vina pe scriitori de inapoierea tarii aiasta nu se poate,eu la dansii vad caramida buna pusa la temelie nu mucegaiul dindarat.Si cu asta am incheiat,salut!
RăspundeElena - 07-01-2015
Doamne , cat adevar este in tot ceea ce ati scris , domnule Plesu! In primul rand doresc sa mentionez faptul ca Centrul de Pelerinaje "Renasterea" al Arhiepiscopiei Ortodoxe Cluj-Napoca organizeaza niste autentice pelerinaje in tara si in strainatate !.In cadrul pelerinajului la manastirile din nordul Munteniei din iunie 2015 , am fost neplacut surprinsa sa constata la Manastirea Cozia faptul ca esti intampinat cu adresele unde se pot dona bani pentru Catedrala Mantuirii Neamului . Nu am vazut niciun indicator care sa te conduca la muzeu , la cele doua fantani istorice , un grup de straini circuland de capul lor si din fericire ,un ghid al manastirii in limba italiana. Am fost profund impresionata de manastirea Corbii de Piatra , singura manastire din Romania functionand intr-o stanca si din a carei prezentare citez ;"Cu siguranta prima atestare documentara ,23 iunie 1512 , nu este si data infiintarii monastirii , existand informatii certe conform carora sfantul locas a existat si inainte de aceasta data.In chip cu totul minunat(pentru ca nu a fost niciodata restaurata !!)biserica pastreaza inca mari parti de pictura;.....coroborata cu stirile documentare , permit datarea cu certitudine a ansamblului in primele decenii ale secolului XIV , datare prin care Corbii de Piatra este locasul cu cea mai veche pictura din Tara Romaneasca "Curtile manstirilor vizitate sunt mici gradini de Rai , gratie ingrijirilor date de calugarite si calugari. Cred ca multi romani si vizitatori s-ar bucura daca mesajul transmis de dumneavoastra ar fi insusit de Patriarhie ,iar aceasta s-ar apleca asupra drumurilor de acces (a se vedea drumurile de acces la manastirile din Maramures ) si a restaurarilor necesare valorilor nationale neapreciate la justa lor valoare!
RăspundeFLORIAN D. MIREA - 07-01-2015
De ce ar fi domnul Corneliu C. un "ratat frustrat", domnule care apareti aici sub pseudonim?! Probabil pentru faptul ca isi permite sa critice, si nu sa elogieze. Dar atat domnia ta, cat si dl. Plesu criticati, la randul dv. Nu este cam gros de obraz cel care ar pretinde ca pentru asta sunteti amandoi "niste ratati frustrati"? Hai mai bine sa judecam drept si sa comunicam omeneste si romaneste, fara sa ne umplem de invective unii pe altii. Si sa incetam sa vedem mereu doar paiul din ochiul fratelui nostru. Dl. Plesu e un om intelept, dumneata la fel, dar nici dl. Corneliu nu trebuie ignorat, pentru ca are alta parere decat noi. Daca se inseala in ce scrie mai sus, ar trebui sa-i demonstram acest lucru, nu sa-l jignim. Eu nu-l cunosc pe acest domn. Pun problema la modul principial. Noi, romanii, ar trebui sa ne respectam si sa fim mult mai solidari intre noi. Avem enorm de multe lucruri bune de facut impreuna si multe rele de indreptat. Si degeaba avem IQ cat Everestul, daca nu stim ce sa facem cu el. Mai bine golani decat activisti...
RăspundeBASCA - 07-01-2015
Ce va lipseste domnule acolo la 2100 de va faceti atata sange rau cetindu-l pe dl Plesu,luati o pastila,linistiti-va ca doar ati plecat dupa liniste si pace.Eu zic,dupa acreala discursului,ca sunteti un ratat frustrat,dar asta e cam dur spus si imi cer iertare.Sunt mandru ca sunt contemporan cu un filozof care nu sta inchis intr-un turn de fildes,toata admiratia pentru Andrei Plesu,un mic filtru al acestui aer imbacsit.
RăspundeCorneliu C - 06-30-2015
Domnule Plesu, de 20 de ani tot scrieti compuneri de felul asta, debitand aceleasi locuri comune. Ati fost demnitar sub TOTI presedintii. Ati avut puterea sa schimbati ceva. Si? Romania e la ora asta o satra de nebuni si borfasi. Dupa 20 de ani emiteti aceleasi panseuri obosite, in paginile fituicii unui interlop, alaturi de stiri cu pitipoance si manelisti. Asta sunteti si astia sunteti. De la 2100 km aratati jalnic si de multe ori sinistru. Iar dvoastra si gasca GDS ati compromis definitiv notiunea de intelectual, punandu-va in slujba interlopilor care au adus tars in halul asta. Hai sictir domnule Plesu.
RăspundeAlexandru Radut - 06-29-2015
Un text excelent, scris de o Excelenta in materie, cu o probitate care nu mai necesita alte cuvinte!
Răspunde