De același autor
„Dezamăgitori” s-au dovedit, pînă la urmă, toţi candidaţii, indiferent de culoarea politică. Dar există dezamăgiri mai mari sau mai mici, unele melancolice, altele furioase, unele „datorate” candidaţilor, altele „datorate” partidelor şi strategiilor lor. Şi atunci ori nu mergi la vot, ori votezi, fără convingere, dezamăgirea care ţi se pare, prin comparaţie, tolerabilă…
Pe acest fundal amărui, am de făcut, ca votant bucureştean, cîteva observaţii tîrzii, dar utile, poate, în campaniile viitoare:
1. Cînd cîştigi, e bine să nu te sărbătoreşti fudul şi euforic. Dacă, de pildă, ajungi primar cu votul a 44% din alegătorii activi, dar ştii că s-au prezentat la vot doar 33% din totalul lor, e recomadabil să pricepi că ai fost votat de aprox. 13% din cei pe care îi vei „reprezenta”. Şi că, deci, eşti victorios împotriva a 87% dintre cetăţenii urbei care, fie nu te plac, fie nu dau doi bani pe numele şi persoana primarului lor. E ridicol, prin urmare, să-ţi iei aerul „alesului” iubit de popor, proaspăt întors, în glorie, de la Rovine. Rezonabilă şi, în perspectivă, lăudabilă, ar fi mai degrabă o stare de jenă... Oricum, a cîştiga nişte alegeri locale nu e chiar a deveni, brusc, Nadia Comăneci sau Constantin Brâncuşi.
2. Cînd pierzi, două lucruri sunt de evitat, dacă nu vrei să te faci de rîs: a. să nu pretinzi că, de fapt, ai obţinut un mare succes şi b. să nu dai vina pe alţii. Adică, vezi Doamne, ai pierdut pentru că n-ai avut sprijinul meritat, sau pentru că s-au măsluit rezultatele (ceea ce, evident, trebuie reclamat, dar numai cînd e vorba de „erori” flagrante, uşor demonstrabile), sau pentru că te-au trădat „intelectualii”, sau te-a sabotat presa.
3. Un partid inteligent şi abil îşi „construieşte” candidaţii din timp. A scoate la rampă, în cîteva luni, patru propuneri diferite pentru acelaşi post e o bîlbîială care se contabilizează, o dovadă că ori n-ai oameni, ori n-ai viziune, ori eşti în bătaia vîntului, la bunul plac al feluritelor facţiuni interne sau al unei cronice mediocrităţi politice. Oricum, eşti în criză gravă de credibilitate.
