De același autor
Cine umblă cu maşina proprie pe străzile capitalei va înţelege deîndată la ce mă refer. A fi la volan în Bucureşti (şi, bănuiesc, oriunde în România) e a trăi o experienţă-limită: un amestec de perplexitate, furie, nevroză, panică, disperare, resemnare, suferinţă cronică şi destin.
Fiecare „se descurcă” febril, pe cont propriu. Regulile sunt practicate la nivel de capriciu: uneori ţi se dă prioritate, alteori nu, uneori eşti lăsat, amabil, să intri dintr-o arteră secundară într-una principală, alteori eşti blocat la nesfîrşit în stand-by şi acoperit de sudalme (dacă „te bagi”). Din cînd în cînd, îţi taie calea un land-rover pompos, cu o tînără domnişoară la volan, care foloseşte agil cu o mînă rujul sau oglinda, iar cu cealaltă, telefonul mobil. Unii taximetrişti îţi demonstrează, periculos, că umblă după alte reguli decît tine. La stop, cîte cineva uită să pornească, deşi e verde, dar o face, în trombă, cînd e galben (sau chiar roşu), astfel încît tu nu mai apuci să treci şi trebuie să aştepţi următoarea „rundă”. Fiecare şofer are treburi mai importante decît toţi ceilalţi. E mai grăbit ca tine, mai nervos, mai nerăbdător. Sau din contra: se mişcă leneş, contemplativ, imagine vie a conştiinţei că ”nu dau turcii”. De parcat, se parchează oriunde. De preferat pe carosabilul unei străzi înguste, cu trafic intens. Sau pe un colţ, aşa încît cei aflaţi în intersecţie să nu vadă ce vine din lateral. Sau în poarta garajului tău. Sau paralel cu maşina ta, parcată corect, ceea ce te obligă să aştepţi indefinit pînă vine „să-ţi dea drumul” „colegul” de trafic. Şoferii (amatori sau profesionişti) acoperă o vastă gamă „antropologică”: avem şi limfatici şi bilioşi, şi virtuozi acrobatici şi nătîngi somnolenţi, şi isterici şi împăciuitori, şi asasini şi încurcă-lume. Nu lipsesc şoferiţele fermecător stîngace, bărbaţii cu ambiţii de raliu, „paranghelia” juvenilă, sau bătrîneii dezadaptaţi. Una peste alta, un rezumat al lumii (noastre). Şi al „sufletului naţional”: individualist, relativist, temperamental („ginta latină”, de!), imaginativ (adică şmecher), glumeţ, certăreţ, mereu „îndreptăţit”, mereu neînţeles, mereu victimă, inflexibil cînd ar fi utilă o oarecare maleabilitate şi maleabil, cînd n-ar strica o ţîră de ştaif.
De cîte ori trăiesc experienţa (destul de traumatizantă) a acestui peisaj stradal, nu mă pot abţine să o asociez cu experienţa cotidiană a vieţii comunitare româneşti în genere şi, în special, cu spectacolul politic autohton. Scena publică arată exact ca traficul nostru rutier: o hărmălaie mai mult sau mai puţin pitorească, arbitrară, incontrolabilă, nesistematizabilă. Un spaţiu al descurcărelii generale. Fiecare cu interesele, alianţele, rudele, amicii şi afacerile sale. Partidul politic nu e o construcţie ideologică, ci o reţea de proiecte private şi contacte utile. E, aşadar, ca în trafic: fiecare are ţinta lui şi înţelege să o atingă cu orice mijloace, pe socoteala tuturor – dacă e nevoie. Totul e plin de înjurături groase, sau de false amabilităţi, bacşişul (de diferite feluri) e suveran, mentalitatea de tip „care pe care” ţine loc de reguli, de principii, de omenie. A face politică e a trişa la stop, a depăşi neregulamentar, a nu ceda trecerea, a sta în drumul celorlalţi, a reuşi să rămîi mereu nepedepsit. Şi a cîştiga cursa! Adică o maşină mai mare, mai scumpă, mai „de fiţe”.
O ilustrare a modului în care politicienii noştri „interpretează”, după bunul lor plac, orice exigenţă procedurală, orice „manual de circulaţie” ne-a fost oferit, zilele trecute, de însuşi premierul ţării. Am aflat, uimiţi, că preşedintele Klaus Iohannis n-a ştiut nimic despre vizita dlui Ponta în cîteva ţări arabe, mai exact că a aflat de ea post-factum şi în termeni destul de vagi. Aşadar, pentru primul-ministru al ţării, nu contează prevederile constituţionale (care conferă preşedintelui rolul central în domeniul politicii externe), nu contează spiritul de echipă, nu contează nici măcar politeţea elementară fără de care raporturile dintre oameni şi instituţii alunecă într-o primejdioasă dezarticulare. Pînă acum, s-a putut spune că Ponta era mereu „provocat” de bătăiosul şi „autocratul” Băsescu. Dar ceea ce vedem deocamdată este că, indiferent cine e la Cotroceni, premierul ţării rămîne acelaşi şmecheraş zurbagiu şi imatur ca întotdeauna. Vertijul celui „urcat în copac” e persistent şi intratabil. Băiatul trece pe roşu, face tumbe trăgînd cu ochiul la galerie, o ia pe sens interzis, fentează la intersecţii, se dă Nicky Lauda, ridică degetul batjocoritor pe geam, după ce ţi-a tăiat calea.
Are, totuşi simpatizanţi. Pe unii îi plimbă prin lume. Cine se poate îndoi de grija cu care şi-a alcătuit „delegaţia” pentru drumul spre Orient: mai întîi socrul, apoi expertul arabist Pelican, apoi noul ministru al învăţămîntului, dornic să facă un schimb de experienţă cu omologii săi musulmani. Nu mai vorbesc de unii comentatori „obiectivi”. Cutare gazetar ubicuu, un soi de Kissinger balcanic, ne explica, competent, că vizita premierului trebuia făcută, ba chiar că a venit tîrziu. „Bine, dar nu e în chestie!”, i-ar fi răspuns Titu Maiorescu. Nimeni nu spune că nu trebuia mers în ţările arabe. Problema este dacă premierul poate să umble langa prin lume fără să comunice cu preşedintele. Problema este daca dl.Ponta ar găsi normal să afle despre unele călătorii „de lucru” ale miniştrilor săi, abia după întoarcerea lor în ţară. Problema este dacă poţi să umbli pe şosele lumii fără carnet, fără acte în regulă, fără roviniete, fără un mandat negociat în prealabil cu proprietarul automobilului pentru care „faci reclamă”. Problema este dacă vrei să te porţi ca un politician responsabil, sau ca un campion de cacialma. Dar să nu ridicăm prea sus ştacheta exigenţei! Aşa e-n trafic!
Articol preluat din adevarul.ro
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
Comentarii 10
Marius Nicolescu - 05-14-2015
Ca de obicei, domnule Plesu, articolul dumneavoastra reprezinta o pata de culoare in peisajul jurnalismului romanesc. Paralela dintre soferii zurbagii si politicienii tembel-zanatici este una foarte reala care ma face sa cred ca suntem un popor de australopiteci. Se spune ca pestele de la cap se impute. Ei bine, societatea romaneasca de la cap se strica si vor cu totii sa face ce fac conducatorii. Adica vor sa fure fara limite pentru a se imbogati usor si a trai fara griji. Rockefeler isi invata altfel copiii.
RăspundePedro - 05-13-2015
Cine suntem noi? Modul nostru de viata, se reflecta in comportamentul rutier? Care ne este gradul de cultura,sanatatea,capitalul? Cum ne castigam existenta? Speram in mai bine? Mai stim sa fim prieteni? Mai cedam sau nu prioritatea? Cum ne manifestam,cand, nu avem conditii ideale de trai sau trafic? Cei privilegiati isi pot permite mai multe? Cei fara de maniere, si ei,tot asa?
RăspundeFelix - 05-13-2015
Domnule Plesu, ati argumentat mai demult cam asa: data fiind calitatea umana si intelectuala modesta a conducatorilor politici ai lumii, faptul ca umanitatea merge intr-o directie cumva rezonabila e semnul existentei si grijii iubitoare a Lui Dumnezeu. Pe masura ce trece timpul ma conving ca asta e valabil nu doar la scara globala ci si la scara locala, de exemplu la scara Romaniei.
RăspundeGheorghe Popescu - 05-12-2015
Basca, eu vorbeam despre oameni, nu despre comunism. Si nu comunistii ti-au trimis fetele in Italia, si nici pe centura. De altfel comentariul meu a fost trunchiat (prea lung). Vorbeam de securistii care au pus mina pe putere. Si de care nu se ia nimeni, nici macar faimosul DNA.
RăspundeLiviu din Timisoara - 05-12-2015
Suntem generatia copiilor de navetisti si avem copii la randul nostru.Educatia era lasata in special pe mana doctrinelor de partid, familia era celula de baza in partid.Acu familia s-a trezit destul de orfana, pe cont propriu. Noi nu am avut civism ci propaganda. De aceea si judecam azi lucrurile in termeni propagandistici - e singura noastra experienta sociala.
RăspundeLiviu din Timisoara - 05-12-2015
Saracia braziliana isca fotbalisti, saracia kenyana, jamaicana sau etiopiana isca alergatori ...saracia romaneasca isca hoti de buzunare si bancomate prin tot vestul Europei. Cei mai multi pungasi din Anglia sunt din Romania. Suntem un popor inventiv si inteligent.( Lasati gargara cu medaliile de aur de la Geneva ... aia-i treaba politica, ceva intre imagine si popularizare. Firmele mari isi vad in tacere de treaba si ies direct cu produse finite, pe piata.)
RăspundeNae I - 05-12-2015
Unde sunt vremurile domnului Boc? Niciodata n-o sa mai aiba Romania sansa unui astfel de prim ministru, elevat, integru, vertical si profesionist desavarsit. Pacat.
RăspundeBASCA - 05-12-2015
Gheorghe asta nu-i asa si nici altminteri,toate relele ni se trag de la comunism, care comunism a adus in varful societatii toti declasatii si toti prostii din tara asta,schimband pentru o lunga perioada valorile.Una e istoria lui Scurtu alta e a lui Boia,ia de intelege.
RăspundeMarin - 05-12-2015
Domnule Plesu, primul ministru al Romaniei se comporta mai degraba ca un conducator de atelaj tras de magari. Evident ca ne trateaza ca pe aceste animale, stiind ca sunt mai docile, foarte rabdatoare, rezistente la sete si la foame. Magarul se multumeste si cu o mana de paie si chiar daca mai da el un pas, doi inapoi, tot urneste troscoleta din loc si trage tot acasa sa fie legat la parul din curte.
RăspundeGheorghe Popescu - 05-11-2015
Domnule Plesu, singura explicatie valabila pentru varza din Romania (la toate nivelele, nu doar trafic sau politic) e lipsa de educatie. Crasa! Eu sint nascut si crescut pe vremea lui Ceausescu cel hulit. Si pe vremea aia eram tot latini, dar parca aveam ceva mai mult bun simt, mai scoliti, nu umblam cu droguri, nu aveam Land Roveruri, ca de-abia gaseam benzina pentru Aro sau Dacia, fetele tinere nu erau tunate ca azi si nu se duceau la produs in Italia. In vremurile alea lumea nu-si afisa crestinismul de fatada si doar babele se opreau smerite in fata bisericii, dar oamenii iti vorbeau frumos, iar barbatii isi scoteau palaria in fata doamnelor, care erau doamne, chit ca le spuneam tovarase. Raduleasca nu avea emisiune speciala ca sa-si arate titele in direct iar vremea era prezentata de meteorologi, nu de Simona Senzual. Propagandistii combateau doar occidentul decadent, nu si pe fostul presedinte, si singura emisiune anticoruptie in direct se numea Reflector, in care aflai ca mai sint si gainari, dar ca majoritatea oamenilor sint cinstiti. Minerii nu veneau la Bucuresti sa faca ordine, ca daca veneau ii bateau militienii de le suna apa in cap (ca altceva nu au acolo), iar daca exista cineva care facea curse pe strazi, raminea fara carnet pentru 3 luni, si a doua oara nici ca-I mai trebuia. Elevii care terminau liceul se repezeau sa se faca ingineri, de ajunsesem sa ne calcam pe bombeuri de ei,iar astazi duduile din scoli fac scandal ca ce le trebuie lor bacalaureat, ca ele vor sa fie coafeze! Sa fim intelesi aici, nu fac apologia comunismului! Dar toata democratia asta prost inteleasa nu a facut altceva decit sa dea friu inculturii, prostiei crase, desfrinarii, toate acoperite intr-o poleiala de smerenie religioasa, sora buna cu talibanismul. Romanii au mai mult ca niciodata si se vaicaresc mai tare ca oricind. Cind ma gindesc in urma, cum aveam curent doua ore pe seara, cum nu vedeam apa calda cu lunile, cit erau galantarele de goale, cum se facea politie prin trenuri, sa nu cumva sa te duci la Bucuresti sa cumperi ce mai poti gasi pe acolo, iar acum toti au tot ce le trebuie, dar sint instare sa se omoare unul pe altul pentru 5 lei, ma apuca groaza si scirba. De unde vin toate astea, domnule Plesu? Pe ziare. com a aparut stirea bomba ca SRI va cere introducerea in programa scolara a unei noi materii: Amenintarea cibernetica! Eu zic sa faca un pas inainte si sa inlocuiasca religia (sau limba romana, sa nu fiu inteles gresit aici) cu turnatoria. Cind romanii se vor turna unii pe altii (la DNA, evident), veti atinge democratia perfecta! Mai aud si ca Codruta Covesi s-a dus in Moldova, sa-si puna oualele si pe acolo (Sau s-o fi dus sa-l impiedice pe Basescu sa devina presedintele Moldovei?!) Cei 30 de ingineri pe metru patrat din trecut au fost inlocuiti de 30 de procurori. In realitate, singurul mod de a rezolva problema e sa ii faceti pe romani sa gindeasca. Trimiteti populatia inapoi la scoala si nu se va mai lasa prostita de nimeni. Nici de s
Răspunde