De același autor
Uneori, ipochimenul încearcă, totuşi, un mic exerciţiu de amabilitate: îţi lasă numărul de telefon pe parbrizul maşinii. Adică ”ai probleme, sună-mă!” Numai că, dacă tocmai ajungi, din oraş, la locul faptei, nu te poţi da jos din maşină ca să intri în dialog cu făptaşul, decît încurcînd circulaţia. Trebuie să te aciuezi pe undeva, prin apropiere, sau să dai ample ocoluri prin cartier, în speranţa unui noroc picat din cer sau a unei soluţii negociabile. Ţoapa este însă o vietate mai complicată decît ne închipuim. Să zicem că reuşeşti să dai telefon, sau să fii de faţă cînd, pe neaşteptate, apare cel aflat în culpă. Dacă ai noroc, primeşti o scuză pripită, de genul ”am lăsat-o doar cîteva clipe”, ”gata, am fugit!”, ”n-aveam unde s-o las!” etc. Dacă însă te arăţi indispus, dacă ai tupeul să faci reproşuri, dacă îţi ieşi din fire, ai încurcat-o! Ţoapa se ofensează. ”Păi, după ce că mi-am cerut scuze, mai faci şi pe nebunul!?” Aşa mi s-a întîmplat zilele trecute, cînd voiam să plec din curtea instituţiei unde lucrez. În poartă, un jipan alb, maiestuos, fără telefon la vedere, fără şofer prin preajmă. Unul dintre colegii mei ştia însă despre ce e vorba. Individul cu jipanul e recidivist. Parchează mereu acolo, pentru că vine în vizită la fratele său, care stă vizavi. Aşa că se bate în geamul casei de pe cealaltă parte a străzii, insul apare, arată că ”n-are unde parca în altă parte”, se scuză de formă şi se urcă la volan. Eu însă, recunosc, am nervii şubreziţi. Pun întrebări fatale (”Cum e posibil?!”, ”De ce te porţi în halul acesta?” etc). Atît îmi trebuie. Preopinentul nu se lasă călcat pe coadă. Sugerează mai întîi că de vină e guvernul, pe urmă întreabă, la rîndul lui, cine mă cred ca să dau lecţii şi începe scandalul. Eu răcnesc, el răcneşte! Am şi eu resursele mele de ţopenie…
În cele din urmă, ajung acasă. Zi fără noroc! Parcare blocată de o limuzină neagră, proprietatea cuiva care, în mod vădit, a reuşit în viaţă. Pe parbriz, un număr de telefon. Mă strecor ceva mai la vale, pe locul, temporar vacant, al unui vecin, mă întorc la limuzina neagră, dau telefon şi fericitul proprietar apare de undeva din curtea altei case şi, băiat bun, zice pardon. Istovit de întîmplarea anterioară, plec bombănind, şi zic ceva de rău despre ţărişoară. Prea e plină de mîrlani egocentrici! Domnul cu pricina îmi face loc să parchez, se mută pe locul vecinului, dar mă aşteaptă ca să apere patria. ”Bun, oi fi eu nesimţit, dar ce aveţi cu ţara? Vă dă o pîine! De ce nu vă duceţi în alta, mai pe gustul dvs.?” Zic şi eu, că doar sunt şi eu român: ”N-ar fi mai bine să vă ilustraţi patriotismul printr-un comportament cuviincios? Să vă onoraţi amorul de ţară prin bune maniere, printr-un minim efort de stil civilizat?” Părăsesc din nou terenul isteric. Ţoapa română calcă-n străchini, dar apără ţanţoş portretul neamului, al pămîntului strămoşesc. E mult mai uşor, decît să respecţi regulile convieţuirii decente, mult mai uşor decît să te abţii de la furat, de la minciună, de la ”aranjamente” lucrative. Ţara e sfîntă! Dai în ea, dai în mine!
Comentarii 8
Liviu din Timisoara - 04-06-2017
Romania ocupa un loc fruntas ( posibil sa ma insel, dar parca locul 2 dupa federatia rusa ) in topul comertului cu produse de lux in UE. Si aici nu-i inclus nici ala de la etajul 7 din Berceni ...nici ala care cultiva si vinde rosii ori vinde carne de miel in piata ... nici medicul, nici profesorul, nici angajatul in firma privata ... Atunci ..cine sunt cumparatorii !? Imi amintesc doar ca musiu Columbeanu i-a cumparat direct de pe standul expozitional o ambarcatiune de 1 milion de euro iubitei sale sotii , Monica. Sau ala de la Dinamo i-a cumparat hotelul in care au baut prima cafea, in Timisoara ... Sunt tigani in Timisoara care detin vilele de pe un sector intreg de strada , si asta in buricul targului ...Si pentru toate astea, nu europenii sunt raspunzatori ... Poate ne explica chestiile astea domnul Ungureanu & ...ca ei fac legile.
RăspundePedro - 04-04-2017
Regulile unei convietuiri in timpuri moderne, dar nu tocmai decente, greu de aplicat " la inghesuiala " in zone aglomerate. Eu asa cred, unii parcheaza unde nu trebuie, altii demareaza grabiti-cand nu trebuie...
RăspundeBASCA - 04-04-2017
Tot asa pot fi si trairi ploiestene sau iesene,e ubicua treaba, dar avem la indemana sudalma majora;Firea-i al... de badaran,nesimtit,martafoi etc.,pentru sistemul propriu de racire sau racorire,cum vreti.
RăspundeCHARLIE - 04-04-2017
Un lucru este clar : toapa sau "topul" este precis roman neaos, get-beget de ginta latina. Multi "straini" cum ar fi nemtii sau evreii au parasit Romania asa ca topenia este pur romana. Codul manierelor elegante variaza din loc in loc dar in Balcan e culme. Daca iti ceri drepturile cu politete te mai injura sau se ratopiesc cu tine.
RăspundeGheorghe Popescu - 04-03-2017
Romania aia adevarata (adica aia cu mai mult bun simt) s-a mutat de mult in strainatate. Au mai ramas batrinii, copiii abandonati, ne-descurcaretii si...toapele (Inteleg ca Grindeanu a rezolvat-o cu doctorii, se intorc toti in Romania? Mai ramin restul de 4 milioane). N-or fi romanii plecati usi de biserica si nici pietre de temelie, dar parca totusi, e ceva mai mult de capul lor. Asta e, sita cerne in continuare malai.
RăspundeMircea Ordean - 04-03-2017
Subiecte - bien sur! - înalte. E rău, fără a ni se acorda atenție. Pe mine unul mă doar îngrozitor, a nu căsca nimeni gura la subsemnatul!
RăspundeLiviu din Timisoara - 04-03-2017
Nimic nou in toata povestea asta si nu doar in Bucuresti. Numarul de automobile a crescut de 10 ori in toate orasele. Doar soselele de centura, taxele de tranzit, taxele de rezidenta temporara auto si taxele de parcare pot descongestiona traficul urban. In rest, desigur ca ala cu Jeep-ul cat camera este mai roman decat ala care isi achita din greu cheltuielile de intretinere sau decat madicul rezident care va ajunge sa-si doreasca plecarea din Romania.
RăspundeMarius Nicolescu - 04-03-2017
Toapa romana! De mult timp asteptam o asa magnifica formulare. Romania este sufocata de toape, mitocani si, nu in ultimul rand, de canalii. Fiecare in parte cu "dreptatea" de a lui parte. Ii intalnim peste tot, nu numai in Bucuresti. Ii intalnim in functii inalte, in ocupatii marunte sau fara ocupatie. Suntem, se pare, sortiti sa o sfarsim trist, cu toapa romana avand mainile infipte in gaturile noastre. E trist, dar este realitate. Nu mai avem cand si cum sa facem educatie toapei romane.
Răspunde