Alegerile din Turingia și Saxonia – excepție regională sau preludiu federal?

La 1 septembrie, au avut loc alegeri parlamentare în landurile federale Turingia și Saxonia. Rezultatele lor au trimis o undă de șoc nu numai printre politicienii partidelor tradiționale din Germania Federală, dar au fost recepționate cu mare atenție și de presa internațională. Pentru prima dată în Germania, un partid considerat de extremă dreaptă, Alternativa pentru Germania (Alternative für Deutschland, AfD) a obținut peste 30% din voturi, plasându-se pe primul loc în Turingia și pe al doilea loc în Saxonia. Și poate la fel de senzațional, Alianța Sahra Wagenknecht (Bündnis Sahra Wagenknecht BSW), un nou partid sui generis constituit abia în ianuarie 2024, a obținut rezultate neașteptat de bune, surclasând partide tradiționale precum social-democrații, verzii și liberalii. Rezultatele au fost obținute în condițiile unei rate de participare de peste 70%.

La 22 septembrie urmează și alegeri în landul Brandenburg – în vederea alegerilor federale din toamna viitoare.

Rezultatele din Turingia și Saxonia

În Turingia, Alternativa pentru Germania (AfD) a obținut 32,8 de voturi (cu 9,4% mai mult decât în 2019), clasându-se pe locul 1, urmată de Uniunea Creștin-Democrată (CDU) cu 23,6%, ( cu 1,9 % mai mult decât în 2019). Marele perdant al alegerilor din acest land federal este partidul fostului prim-ministru Bodo Ramelow, Partidul Stângii (Die Linke), care a obținut doar 13,1% din voturi (cu 17,9% mai puțin față de precedentele alegeri).

Partidele coaliției guvernamentale ale guvernului federal au fost de-a dreptul zdrobite: Partidul Social-Democrat (SPD) al cancelarului Olaf Scholz a obținut 6,1% din voturi (minus 2,1% față de 2019), Verzii au ratat pragul electoral, obținând 3,2% (minus 2,0% față de 2019) iar Partidul Liberal-Democrat (FDP) a fost redus la 1,1% (minus 3,9% față de 2019). Senzația alegerilor din Turingia a fost performanța Alianței Sahra Wagenknecht (BSW), care a marcat din start 15,8%.

În Saxonia, partidul fostului prim-ministru Michael Kretzschmer, CDU, a atins 31,9% (cu 0,2% mai puțin față de 2019), urmat îndeaproape de AfD, cu 30,6% (cu 3,1% mai mult decât în 2019). Pe locul trei s-a clasat BSW, cu 11,8% obținute din start, urmată de SPD, cu 7,3% (minus 0,4%), Verzii cu 5,1% (minus 3,5%) și de Partidul Stângii cu 4,5% (minus 5,9% față de 2019).

Deși șocant pentru unii observatori, rezultatul alegerilor din Turingia și Saxonia nu avea de ce să surprindă prea mult. El a fost prevestit deja cu luni înainte de mai multe sondaje de opinie, precum și de rezultatele alegerilor europene din iunie 2024. Atenția mediatică specială se datorează în bună parte campaniei de presă împotriva AfD, denunțată drept partid fascist sau nazist, și demonstrațiilor masive de stradă organizate împotriva lui.

Partidele populiste - produse ale crizei Germaniei

La doi ani și jumătate de la atacul Rusiei asupra Ucrainei, Germania, țara cu economia și industria cele mai puternice din Europa, a intrat în criză – politică, economică și societală. Spre deosebire de alte țări europene însă, fenomenele de criză economică în Germania se datorează unor factori structurali specifici, datorați unor politici greșite care au dus la dependența excesivă a țării de gazele rusești. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a schimbat brusc ecuația. Discursul cancelarului Olaf Scholz anunțând începutul unei noi epoci istorice – Zeitenwende – însemna, de fapt, sfârșitul iluziilor pe care se bazase modelul politic și economic în ultimele decenii.

Spre deosebire de majoritatea celorlalte state europene, primul partid populist german - Alternativa pentru Germania - și-a făcut apariția abia în anul 2013, ca urmare a crizei euro din 2007/2008. La origine, AfD-ul condus de economistul și profesorul universitar Bernd Lucke a fost un partid ordoliberal și eurosceptic. După alegerile parlamentare federale din 2014, când AfD-ul a ratat atingerea pragului de 5% pentru a intra în Bundestag, conducerea partidului a fost capturată de un fost politician al Uniunii Creștin-Democrate, CDU, Alexander Gauland. Sub conducerea lui, partidul și-a schimbat orientarea programatică, remarcându-se prin opoziția la imigrație, prin antiislamism, naționalism identitar, revizionism istoric, euroscepticism, antiamericanism și filo-rusism. Provocatorul de serviciu al AfD este Björn Höcke, șeful organizației din Turingia, acuzat în justiție că ar fi folosit expresii din vocabularul hitlerist.

Imigrația, tema fierbinte a Germaniei

Tema imigrației este astăzi problema centrală pentru cetățenii germani. Decenii la rând, partidele tradiționale evitau să discute problemele asociate cu imigrația necontrolată, deși Germania devenise după 1989 și îndeosebi după 2015 țara europeană în care s-au revărsat în jur de trei milioane de refugiați ai războaielor din fosta Iugoslavie, Irak, Afganistan și Siria, dar și din Africa. După începerea războiului din Ucraina, acestora li s-au adăugat peste un milion de refugiați. Spre deosebire de clasa politică din trecut, AfD a făcut din migrație tema principală a discursului politic, cerând stoparea fluxului de imigranți atrași de ajutoarele sociale deosebit de generoase din Germania. Ca urmare a crizei migrației anului 2015, AfD-ul a marcat o victorie răsunătoare la alegerile parlamentare din 2017, iar războiul din Ucraina i-a adus scoruri în sondajele recente de peste 20% la nivel federal și de peste 30% în Germania de Est.

O altă problemă – de altfel, reală - legată de migrație și speculată de politicienii AfD este securitatea internă. Teza lor – combătută de politicieni ecologiști și de social-democrați – susține că recenta proliferare a unor crime violente comise în țară, ultimele producându-se în orașul Solingen chiar cu câteva zile înainte de alegerile din Turingia și Saxonia, ar fi o consecință directă a faptului că guvernul nu numai că nu controlează migrația, dar, de fapt, o favorizează.

Frica de război

În plus, odată cu atacul Federației Ruse asupra Ucrainei populiștii de la AfD și-au adjudecat și o a treia temă pentru a câștiga aderenți - frica de război. O parte considerabilă a populației este dominată de teama că, livrând arme Ucrainei, Germania ar putea să devină parte a conflictului militar. La fel de frecvent se invocă costurile susținerii Ucrainei, bani care ar putea fi folosiți mai bine în scopuri sociale.

Critica guvernului german pentru susținerea Ucrainei în războiul dezlănțuit de Rusia în 2022 și cererea ca guvernul de la Kiev să încheie pacea în orice condiții, fie și în cele dictate de Moscova, leagă AfD de celălalt partid populist german Bündnis Sahra Wagenknecht (BSW).

Sahra Wagenknecht, populismul de stânga

Omniprezentă de ani la rând în talk-show-uri și curtată de presă pentru inteligența și cazuistica sa de sorginte marxistă, Sahra Wagenknecht este, în același timp, admirată pentru frumusețea ei exotică. Născută în 1969 în orașul Jena, Turingia, Sahra Wagenknecht, doctor în științe politice, a făcut parte din conducerea partidului postcomunist PDS, devenit Partidul Stângii, reprezentând platforma comunistă în cadrul acestui partid. În 2023 părăsește Partidul Stângii pentru a fonda formațiunea proprie care îi poartă și numele, Bündnis Sahra Wagenknecht. Considerat de unii observatori un partid-fantomă, din cauza numărului mic de membri selectați pe sprânceană, BSW are, mai degrabă, caracterul unui partid de cadre de tip comunist, dominat în mod autoritar de o conducătoare carismatică

Spre deosebire de populismul de dreapta al AfD, Alianța Sahra Wagenknecht reprezintă varianta stângă a populismului german. În programul său electoral pentru Saxonia, BSW cere un salariu minim de 14 euro/oră (acum 12 euro), mărirea pensiilor, etatizarea spitalelor și stoparea imigrației necontrolate. În domeniul politicii externe, pledează nu numai pentru încetarea susținerii Ucrainei de către Germania, dar și pentru interdicția amplasării noilor rachete americane în Germania, convenită de cancelarul Scholz la summitul NATO de la Washington. În preajma alegerilor de land, dar și a celor pentru Parlamentul European, pe afișele BSW apărea exclusiv portretul Sahrei, iar sloganele electorale erau variații ale unei singure teme – Sahra sau războiul.

La alegerile din Turingia și Saxonia, mai mulți candidați BSW erau dezertori din Partidul Stângii, iar o bună parte dintre voturi veneau, de asemenea, din partea Partidului Stângii. Este interesant de notat că, în ambele landuri, atât AfD cât și BSW au punctat în mod deosebit în categoria tinerilor între 18 și 24 de ani.

Germania reunificată - o țară divizată?

Alegerile din Turingia și Saxonia au dat un nou avânt dezbaterilor, dacă succesul partidelor populiste de stânga și dreapta obținut în aceste landuri care făcuseră parte din RDG se datorează mentalității postcomuniste de acolo. Pe când unii analiști susțin că locuitorii fostei RDG ar fi adoptat o mentalitate de slugi ai regimului, lipsiți de o educație democratică și de o pregătire profesională adecvată economiei de piață, alții critică narativul depreciativ vest-german despre cetățenii landurilor de est, unde după unificare autoritățile vest-germane ar fi dus o politică de neglijare și discriminare a cetățenilor ale cărei consecințe se resimt și astăzi. Adevărul este că AfD este o creație vest-germană, iar conducătorii partidului, inclusiv „nazistul“ Höcke, au fost, cu o singură excepție (Timo Chrupalla), de origine vest-germană. Partidul Stângii și mai apoi BSW sunt un fel de coproducții est-vest-germane dintre doamna Sahra Wagenknecht și soțul ei, Oskar Lafontaine, fost politician social-democrat de extremă stângă.

Rezultatele alegerilor din Turingia și Saxonia, departe de a fi numai un fenomen de importanță regională, prefigurează mai degrabă evoluția sistemului partinic din întreaga Germanie. Vom asista, foarte probabil, în continuare, așa cum s-a întâmplat în Italia și în Franța, la erodarea sistemului politic tradițional, la fărâmițarea peisajului politic, la volatilizarea preferințelor alegătorilor și consolidarea formațiunilor populiste. Procesul formării unor guverne funcționale în cele două landuri promite să fie extrem de anevoios. Rămâne de văzut dacă și cât va ține așa-zisul „cordon sanitar”, prin intermediul căruia partidele CDU și CSU interzic orice coaliție cu AfD și cu Partidul Stângii.