Criza in Germania

Unii comentatori afirma ca Germania traverseaza cea mai grava criza politica postbelica. Dumneavoastra ce credeti?
Intr-adevar, Germania traverseaza o criza care, nefiind rezolvata la timp, nu mai poate fi ignorata. Este vorba de o criza economica, in primul rand, dar cu reverberatii in toate domeniile vietii politice si sociale. De cativa ani, productia interna bruta inregistreaza cresteri minimale in jur de - sau chiar sub - 1%. In exterior Germania este inca perceputa drept “campioana mondiala la exporturi” (“Exportweltmeister”), dar exporturile nu mai pot compensa reducerea vanzarilor de pe piata interna, ca urmare a scaderii puterii de cumparare a populatiei. Reducerea cererii interne este consecinta directa a cresterii somajului, datorat fie rationalizarii sau falimentului unor intreprinderi, fie “migratiei” antreprenorilor germani spre tari unde costurile fortei de munca sunt mai joase decat in Germania. Drept urmare, au scazut contributiile agentilor economici la bugetul de stat si, in acelasi timp, s-a erodat baza materiala a sistemelor de asistenta sociala - pensii, sanatate, ajutoare de somaj.
Deci - o criza in toata regula, perpetuata si agravata si de o lipsa de vointa politica a clasei politice in intregul ei de a efectua reformele necesare unei redresari a situatiei. Spre deosebire de alte tari europene - Marea Britanie, Suedia, Olanda etc. -, in Germania nu s-au pus in practica acele reforme ale economiei si ale sistemelor de asistenta sociala prin care aceasta tara ar fi putut sa tina piept provocarilor globalizarii si sa suporte costurile reunificarii.
Cine a castigat alegerile din Germania, Gerhard Schroeder sau Angela Merkel (social-democratii sau crestin-democratii)?
La prima vedere, raspunsul la aceasta intrebare pare simplu. Legile matematicii si regulile democratice nu lasa nici un dubiu asupra faptului ca victoria in alegeri revine acelui partid care totalizeaza cel mai mare numar de voturi la urne. La alegerile din 18 septembrie insa, desi Uniunea Crestin-Democrata/Crestin-Sociala, in numele careia a candidat Angela Merkel, castigase aproximativ 700.000 de voturi in plus fata de Partidul Social-Democrat al lui Gerhard Schroeder, ambele formatiuni politice isi aroga victoria. Argumentand ca formatiunea crestin-democrata/crestin-sociala nu reprezinta un partid, ci numai un grup parlamentar, Partidul Social-Democrat pretinde a fi cel mai puternic partid in noul Bundestag si isi revendica dreptul de a initia negocierile pentru formarea noului guvern. Mai mult: bazandu-se pe avansul pe care il detine in sondajele de opinie fata de Angela Merkel, vechiul cancelar Gerhard Schroeder isi aroga dreptul sa devina si noul cancelar. De pe aceste pozitii, atat Uniunea Crestin-Democrata/Crestin-Sociala, cat si Partidul Social-Democrat au initiat dezbateri preliminare pentru formarea unui guvern de coalitie sub conducerea candidatului lor la postul de cancelar.

Posibile coalitii

Ce coalitie s-ar putea crea pentru a guverna Germania? Cine va conduce tara?
Pe baza rezultatelor obtinute la alegerile din 18 septembrie si tinand cont de declaratiile facute de partidele politice inaintea alegerilor, referitoare la optiunile lor postelectorale, se contureaza urmatoarele variante teoretice ale unor posibile coalitii guvernamentale: - asa-zisa “Coalitie a semaforului” formata din Partidul Social-Democrat (rosu), Partidul Liberal (galben) si Partidul Ecologist (verde);
- “Coalitia Jamaica”, compusa aidoma steagului jamaican din Uniunea Crestin-Democrata/Crestin Sociala (negru), Partidul Liberal (galben) si Partidul Ecologist (verde) si
- Marea Coalitie dintre Uniunea Crestin-Democrata/Crestin-Sociala si Partidul Social-Democrat.
Din start, toate aceste formatiuni au exclus orice colaborare cu Partidul Stangii rezultat din amalgamarea Partidului Democratiei Sociale, urmasul direct al partidului comunist RDG-ist a lui Gregor Gysi, cu o stanga vest-germana condusa de fostul presedinte al Partidului Social-Democrat Oskar Lafontaine. Pe de alta parte, inca inainte de alegeri, Partidul Liberal s-a declarat decis sa formeze o coalitie guvernamentala exclusiv cu formatiunea conservatoare a Angelei Merkel, excluzand orice colaborare cu partidele fostei coalitii guvernamentale. Spre deosebire de Partidul Ecologist, care acceptase sa discute sansele unei posibile coalitii de tip “Jamaica” cu Angela Merkel, fara sa ajunga insa la un rezultat pozitiv, Partidul Liberal a refuzat chiar si dialogul cu Partidul Social-Democrat. Iata motivale pentru care, pentru moment, formarea unor coalitii “tricolore” pare putin probabila.
Pana in prezent, au avut loc doua runde de discutii preliminare dintre conservatori si social-democrati pentru o eventuala formare a unei “coalitii mari” - un astfel de guvern de “Grosse Koalition” functionase in Germania postbelica doar o singura data, intre 1966 si 1969, sub conducerea cancelarului crestin-democrat Kurt Georg Kiesinger si avandu-l drept ministru de Externe pe Willy Brandt. Discutiile despre formarea guvernului sunt insa blocate de controversa asupra persoanei care va accede la functia de cancelar, pretinsa atat de doamna Merkel, cat si de domnul Schroeder. Ramane de vazut daca aceasta controversa va zadarnici eforturile de formare a coalitiei sau daca reprezinta jocuri tactice in vederea negocierilor propriu-zise, care vor incepe probabil saptamana viitoare. Unii comentatori nu exclud posibilitatea unei solutii de compromis, prin “sacrificarea” unuia sau a celor doi protagonisti la functia de cancelar si inlocuirea lor cu alte figuri politice din conducerea celor doua partide. Se poate banui ca numarul politicienilor crestin-democrati si crestin-sociali care si-ar dori postul ocupat de Angela Merkel ar fi considerabil.

Strategia Angelei Merkel a dat gres

Cum de doamna Merkel a pierdut finisul, cand a plecat in cursa cu 49%, iar rezultatul final a fost de doar 34%?
Sondajele efectuate dupa alegeri au relevat clar motivele care au dus la pierderea avantajului de care se bucurase formatiunea Angelei Merkel la inceputul scurtei campanii electorale.
In primul rand, doamna Merkel nu a reusit, se pare, sa convinga electoratul de vocatia ei pangermana, fiind perceputa de catre germanii din Vest (asa-zisii “Wessi”) ca o politiciana est-germana si de catre germanii din Est (“Ossi”) drept o politiciana vest-germana care a pierdut legatura cu cei in mijlocul carora traise pana in 1990. La pierderea simpatiilor si, in consecinta, a voturilor cetatenilor din noile landuri a contribuit si atitudinea considerata jignitoare a presedintelui Uniunii Crestin-Sociale, Edmund Stoiber, datorata faptului ca, la ultimele alegeri parlamentare din 2002, Stoiber pierduse competitia cu Schroeder din cauza votului populatiei est-germane. Angela Merkel si-a bazat strategia electorala pe principiul sinceritatii, vorbindu-le alegatorilor deschis despre costurile sociale ale reformelor pe care promitea sa le implementeze in eventualitatei unei victorii electorale. Aceasta strategie a dat gres: succesul Partidului Stangii si al Partidului Social-Democrat au demonstrat fara drept de tagada ca electoratul nu doreste reforme dureroase, fie ele si necesare, fiind atras mai degraba de promisiuni populiste, chiar daca lipsa conditiilor pentru realizarea lor este evidenta.
Nu in ultimul rand, scaderea sustinerii pentru doamna Merkel se datoreaza abtinerii de la vot a unei parti considerabile a electoratului traditional al Uniunii Crestin-Sociale bavareze opus candidaturii Angelei Merkel, in locul sefului lor Edmund Stoiber, si migratiei unei parti a alegatorilor conservatori catre Partidul Liberal, opus maririi TVA-lui preconizat de acestia in cazul victoriei lor in alegeri.
Ce sanse are d-na Merkel sa-si consolideze pozitia de lider al CDV dupa acest scrutin?
In mod paradoxal, cel care a contribuit in mod decisiv la consolidarea pozitiei Angelei Merkel in cadrul propriei formatiuni politice a fost insusi Gerhard Schroeder. In urma atitudinii sfidatoare adoptate in seara alegerilor de catre cancelarul in exercitiu fata de ceilalti presedinti de partide, prezenti in cadrul unei emisiuni de televiziune, “baronii” doamnei Merkel s-au grabit sa-si demonstreze sustinerea pentru candidata lor. Drept urmare, la alegerile pentru functia de lider al grupului parlamentar crestin-democrat/crestin-social, Angela Merkel a obtinut o victorie aproape “comunista”, totalizand aproape 99% din voturile deputatilor conservatori. In cazul - destul de improbabil, de altfel - ca Angela Merkel nu va reusi sa formeze un guvern sub conducerea Uniunii, sansele ei de a juca in continuare un rol semnificativ in partidul ei par a fi destul de precare.

Gerhard Schroeder - un politician abil

Schroeder e un norocos sau un om politic de geniu?
Gerhard Schroeder este un politician cu un simt extraordinar de dezvoltat pentru strategia si tactica castigarii si pastrarii puterii politice. Este un politician nu atat norocos, cat deosebit de abil in a profita de orice ocazie care ar putea servi scopului sus-mentionat. Este servit de lipsa de fermitate ideologica si de talentul histrionic: Supranumit “tovarasul bosilor” (“der Genosse der Bosse”), interpreteaza la fel de convingator atat rolul omului din popor, parvenit din cele mai modeste conditii la varful piramidei politice, dar si sociale, cat si rolul omului de stat si actor versat pe scena politicii internationale.
A crescut cota de popularitate a lui Schroeder vizita lui Putin si acordul pentru construirea unui gazoduct prin Marea Baltica, care sa uneasca Rusia de Germania?
Raspunsul este nu. In afara problemei admiterii Turciei in UE, politica internationala nu a jucat nici cel mai mic rol in lupta electorala din Germania.
Ar putea afecta acest rezultat indecis al parlamentarilor statutul Germaniei de locomotiva a UE?
In eventualitatea ca formarea unui nou guvern nu va intarzia mult dupa data constituirii noului Bundestag, pe data de 18 octombrie, si daca din aceste consultari ar rezulta un guvern hotarat sa faca eforturi reale pentru a efectua reformele structurale de care Germania are nevoie, nu cred ca politica europeana va fi afectata prea mult. Daca insa criza se va prelungi sau daca noul guvern nu va fi unul stabil, repercusiunile asupra procesului consolidarii si al largirii Uniunii Europene s-ar putea dovedi considerabile.

Interviu realizat de Armand Gosu