De același autor
In vreme ce, in Vest, perceptia general valabila este aceea ca revolutia din 1989 a rasturnat vechea ierarhie comunista, in Romania, faptele par sa o contrazica. Eu as merge chiar mai departe, sustinand ca elitele fostului Partid Comunist Roman, sau cel putin o parte semnificativa a acestora sunt principalele beneficiare ale revolutiei. De fapt, se poate demonstra cu usurinta ca acestia au profitat de pe urma tranzitiei catre "economia de piata", facand uz de informatiile din interior, puterea politica si controlul asupra resurselor statului pentru a-si privatiza puterea asupra economiei romanesti, transformand, pe cai aproape legale, dictatura vechii nomenclaturi intr-o dictatura economica a noii oligarhii.1
Batalia pentru mostenirea dictatorului
Regimul comunist care a condus Romania incepand cu sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si pana in 1989 s-a caracterizat printr-un grad neobisnuit de ridicat al clientelismului si al patronajului; in Europa de Est acesta a fost, de fapt, intruchiparea conceptului ideal al lui Eisenstadt de "stat neo-patrimonial".2 Inca de la instalarea sa in functia de presedinte al Romaniei, in 1974, Ceausescu avea sa se bazeze pe un sistem informal de relatii personale, pentru a ramane la putere. Puterea operativa in stat s-a concentrat tot mai mult in mainile membrilor "clanului" Ceausescu care fusesera alesi in functii nu pe criterii moderne de selectare, ci pe baza legaturilor de rudenie sau loialitate.3
Pentru a-i impiedica pe reprezentantii nomenklaturii sa-si creeze propriile retele si arii de influenta, Ceausescu a instituit politica "rotatiei cadrelor", ceea ce insemna ca nici unui membru de partid nu i se ingaduia sa-si pastreze postul indeajuns de mult incat sa-si poata dezvolta propriile relatii. Ca urmare, circulatia fireasca a elitelor spre varf era practic oprita. Influenta politica a partidului si a birocratiei de stat a scazut, la fel si privilegiile economice acordate celor care faceau parte din elita partidului.4 Mai mult, in anii ‘80, Ceausescu a atacat chiar aparatul de partid..jpg)
Nemultumirea crescanda fata de Ceausescu a strans laolalta un segment important al fostei nomenklaturi romanesti. Aceasta nemultumire a fost accentuata de efectele dezastruoase ale politicilor economice autarhice promovate de Ceausescu. Teama si mania din randul membrilor partidului si ai aparatului de stat explica de ce Ceausescu nu a beneficiat de sprijinul acestora in decembrie 1989 si, de asemenea, de ce o coalitie formata din membrii fostei elite a fost pregatita sa-i ia locul la momentul potrivit.
In timp ce companiile private ale micilor intreprinzatori erau interzise in perioada dictaturii ceausiste, la nivelul elitei predominau tranzactiile obscure cu partenerii din Occident, care se efectuau in moneda straina, multi dintre liderii romani incercand sa-si asigure o pozitie din punct de vedere financiar, in conditiile unui colaps economic si politic iminent. In acest cadru semilegal al economiei de stat, un grup restrans de privilegiati din randul elitelor au facut averi de miliarde de dolari. Iar ceea ce este poate chiar mai important, au castigat experienta in domeniul economiei de piata si si-au creat relatii care aveau sa le ofere un avantaj substantial in perioada imediat urmatoare caderii lui Ceausescu. Iata cateva exemple de institutii-cheie:
• Biroul Economic Central Carpati, aflat in subordinea partidului, infiintat la mijlocul anilor ‘80 cu scopul de a controla tranzactiile si schimburile clandestine cu partidele comuniste din strainatate.
• Intreprinderea de Comert Exterior a serviciilor secrete (Securitatii), ICE Dunarea, infiintata in octombrie 1982 si desfiintata in aprilie 1990. Marfurile tranzactionate variau de la armament la diamante artificiale. Guvernele si serviciile secrete straine transferau in conturi secrete sume de bani in schimbul armamentului, permisiunii de a emigra pentru cetatenii germani (Aussiedler) si a altor bunuri si servicii.
• Companii cu capital intern si international aflate sub controlul serviciilor secrete romane. Probabil cea mai importanta a fost Crescent - companie infiintata de catre un cetatean arab in 1990, in Pireu (Grecia), transferata ulterior in Cipru.
"Imbogatiti-va singuri!": privatizarea nomenklaturii
Ca in majoritatea statelor est-europene in tranzitie, dezvoltarea democratiei parlamentare in Romania a devenit un fel de "perdea de fum" in spatele careia avea loc transformarea majora a capitalului politic in capital economic. In scopul acumularii primitive de capital in Romania, premierul Petre Roman a adoptat motto-ul "Imbogatiti-va singuri!".
Reprezentantii vechii elite politice au fost cei dintai care au urmat apelul premierului. In ciuda amenintarii cu pedepse drastice, inainte de ‘89 acestia acumulasera, impreuna cu familiile lor, sume enorme de bani murdari, pe care i-au reinvestit apoi in firme private infiintate ad-hoc, imediat dupa caderea dictaturii. O parte dintre aceste firme au luat nastere chiar in decembrie 1989. Potrivit unor anchete de presa realizate in septembrie 1994, 1.000 dintre cele 1.540 de firme cu profituri de peste un miliard de lei existente la vremea respectiva se aflau in mainile membrilor fostei nomenclaturi comuniste.
Analistul Andrei Cornea, colaborator al revistei 22, a subliniat importanta retelei de actori din domeniile economic, politic si administrativ care s-a creat dupa 1989, o retea pe care a numit-o "directocratie"5. Aceasta "clasa" este alcatuita nu numai din asa-numitii "directori si manageri rosii" ai marilor companii de stat, ci si din proprietarii si managerii companiilor private care au legaturi stranse cu acestea, dar si din reprezentantii birocratiei, atat la nivel local, cat si national.
Strategia noii "directocratii" este bazata pe folosirea resurselor materiale, financiare si de personal a companiilor de stat in folosul celor private care sunt sustinute in continuare de birocratia statului prin acordarea de credite avantajoase si subventii. Consecintele sunt: ineficienta companiilor de stat, cresterea deficitului bugetar, extinderea unei forme parazitare a capitalismului si incurajarea coruptiei la nivel oficial, intrucat aceasta retea de "directocrati" este interesata sa pastreze o strategie graduala a implementarii reformei, menita sa se opuna privatizarii si restructurarii economiei pentru ca acestea ar elimina avantajele de care se bucura membrii retelei.
Transformarea capitalului politic, a experientei si a contactelor personale in capital de afaceri se poate demostra uitandu-ne la strategiile folosite de directorii si tehnocratii din domeniul comertului exterior inainte de 1989.6 E vorba de persoane educate, poliglote, care calatorisera in toata lumea si aveau experienta in a trata cu partenerii de afaceri straini. Dar, avand in vedere ca aceste companii romanesti nu detineau foarte mult capital, a fost usor pentru fostii manageri si experti sa le cumpere ulterior.
Pentru a-si asigura afacerile, fostii-actuali manageri au cumparat actiuni in cadrul companiilor care produceau acum pentru ei si s-au autoinvestit in posturi de conducere ale bancilor apartinand companiilor respective. Astfel, o parte dintre figurile proeminente ale economiei romanesti in perioada post-tranzitie au aparut din randul fostei elite din sfera comertului exterior. La o cercetare mai atenta a listei cuprinzand cateva dintre figurile proeminente, ne putem face o idee asupra modului in care puterile economica, politica si financiara si-au dat mana in cadrul noii economii romanesti. Printre acestea, sunt:
• Petru Crisan, fostul director al companiei Romanoexport inainte de 1989, pe care a privatizat-o in 1990, cumparand si majoritatea actiunilor. A achizitionat apoi doua mari firme furnizoare si a continuat sa cumpere actiuni in peste alte 124 de firme. Mai tarziu, in timpul guvernului Vacaroiu, avea sa devina ministru al Comertului.
• Viorel Catarama a lucrat in anii ‘80 in cadrul companiei Technoforest Export, care detinea monopolul asupra unui domeniu extrem de profitabil, cel al exportului de mobila in Occident. Incepand cu 1984, Catarama a fost angajat la o companie belgiana ca director de export pe Europa de Est. In 1990 a infiintat, in Romania, cateva firme de mobila si textile, una dintre acestea, Elvila International, fiind una dintre cele mai profitabile din tara. Catarama detine si o pozitie importanta in cadrul Partidului National Liberal, iar in 1992 a fost, pentru o scurta perioada de timp, subsecretar de stat in Ministerul Economiei si Comertului Exterior.
• Generalul Victor Atanasie Stanculescu, fostul director al departamentului achizitii din cadrul armatei, care a jucat un rol important in comertul cu arme dintre statele din estul si cele din Vestul Europei inainte de 1989.7 De asemenea, Stanculescu a fost unul dintre liderii loviturii de stat impotriva lui Nicolae Ceausescu, iar in primele luni dupa caderea regimului comunist a fost, pe rand, ministru al Industriei si ministru al Apararii. Dupa alegerile din 1990, a devenit reprezentantul companiei British Bali la Bucuresti si a pus bazele unei firme de import-export si al unei companii de asigurari.
• George Constantin Paunescu a fost, in anii ‘80, directorul delegatiei romane pe comert exterior la Milano si director in cadrul Ministerului Comertului Exterior. In 1991 a infiintat doua mari companii de export-import. Impreuna cu fratele sau, Viorel, este astazi unul dintre cei mai bogati romani, fiind proprietarul unor hoteluri de lux precum Lido si Intercontinental in Bucuresti, Hotel Rex in Mamaia si al barului Melody din Bucuresti. A detinut si o companie aeriana cu 24 de aeronave, DacAir, care, intre timp, a dat faliment.
• Dan Voiculescu a lucrat inainte de ‘89 in cadrul firmelor de export Technoforest si Vitrocim si a avut legaturi stranse cu compania cipriota Crescent, sponsorizata de fosta Securitate. Dupa 1989, Dan Voiculescu a infiintat o firma producatoare de aparatura de inalta precizie care in curand avea sa inregistreze profituri record. In prezent, este proprietarul ziarului Jurnalul National si al postului de televiziune Antena 1.
Pe langa acestia, majoritatea dintre fondatorii bancilor private provin din cercul de directori si specialisti care au activat in domeniul financiar pe timpul vechiului regim. Marcel Ivan, director executiv al Credit Bank, a fost inainte de ‘89 directorul unei sucursale a Bancii Agricole, cu capital de stat. Ion Sima, director executiv la Banca Dacia-Felix, a fost angajatul unei banci de investitii din Cluj-Napoca. Directorul Bankoop, Alexandru Dinulescu, fusese inainte directorul bancii de credit al cooperativelor de consum.
Mai mult, o serie de grupari mafiote s-au agatat, precum parazitii, de noile companii infiintate in mod legal; acestea pot fi intalnite mai ales in asa-numita economie "la negru" care a luat amploare in ultimul timp.
Sigur ca relatia incestuoasa dintre intreprinderile private si cele de stat a dus la numeroase afaceri dubioase, cum ar fi: acordarea de credite preferentiale si investitii in favoarea directorilor de banci, tranzactii financiare ilicite, mita, spalari de bani (operatiuni prin care noua elita a strans profituri incredibile incepand cu 1990).8 S-a spus ca o parte dintre aceste profituri a fost folosita pentru sustinerea unor partide politice.9 Ca urmare, economia nationala, inclusiv micii investitori privati, a suferit pagube enorme, fara a-i mentiona aici pe toti cei care au pierdut sume importante de bani in cele aproximativ 600 de jocuri piramidale care au aparut in Romania, in perioada de tranzitie, precum ciupercile dupa ploaie.
Toate acestea au fost posibile din cauza ineficientei sistemului legislativ si a institutiilor insarcinate cu supravegherea activitatii sectorului bancar si a controlului vamal.10 In 1995, bugetul de stat a inregistrat o pierdere de circa 2 miliarde de dolari, numai evaziunile fiscale reprezentand 60% din suma totala. Datele statistice au inregistrat o crestere nemaiintalnita a activitatilor ilegale. Astfel, potrivit unui raport al Comisiei Nationale de Statistica, in 1993 economia la negru acoperea aproximativ 9-10% din PIB. Pentru acelasi an, directorul SRI a stabilit un procent de 38%. In anul 1997, presedintele Constantinescu a afirmat ca economia la negru acoperea 35-40% din PIB. S-a estimat ca numarul celor angajati la negru a crescut de la 850.000 in 1995, la peste 2 milioane, in 1998.
1. Eseu tradus de Mohammed Muammer, Mihnea Nastase si Peter Wagner. Vezi si Attila Ágh, From Nomenklatura to Clientura. The Emergence of New Political Elites in East-Central Europe in Geoffrey Pridham si Paul G.Lewis (editori), Stabilising Fragile Democracies. Comparing New Party Systems in Southern and Eastern Europe, Routledge (Londra, 1996), pp. 44-68; Thomas A. Baylis, Plus Ça Change? Transformation and Continuity Among East European Elites, Communist and Post-Communist Studies, vol. 27, nr. 3 (1994), pp. 315-328; Heinrich Best si Ulrike Becker, Elites in Transition. Elite Research in Central and East Europe, Leske U.B. Verlag (Opladen, 1997); John Higley, Judith Kullberg si Jan Pakulski, The Persistence of Postcommunist Elites, Journal of Democracy, vol. 7, nr. 2 (1996), pp.133-147; H.-H. Schröder, Russiche Wirtschafts- und Gessellschaftseliten im Übergang, BIOst sHg.t: Der Osten Europas im Prozess der Differenzierung: Fortschritt und Misserfolge des Transformation, Hanser Verlag (München, 1995), pp. 266-277.
2. Samuel N.Eisenstadt, Revolution and the Transformation of Societies: A Comparative Study of Civilizations, Free Press (New York, 1978).
3. Trond Gilberg, Nationalism and Communism in Romania: The Rise and Fall of Ceausescu’s Personal Dictatorship, Westview Press (Boulder, 1990), pp. 83-109.
4. Kenneth Jowitt a numit acest proces " party familiarization", in The Leninist Response to National Dependency, University of California Press (Berkeley si Los Angeles, 1978), p. 70.
5.Andrei Cornea, Lichidarea directocratiei, 22, nr. 33, 19-25 august 1997
6. Silviu Brucan, Stalpii noii puteri in Romania, Nemira (Bucuresti, 1996), pp. 108-114.
7. S.R. Ica, Romania in caracatita spalarii dolarilor. Proiectul Demavand, Romania libera, 22 decembrie 1994.
8. Banken und Kommunikation, Minuspunkte für Rumänien, Allgemeine Deutsche Zeitung für Rümanien, 1 februarie 1997; Florina Stanca, Dan Raveica si Alexandru Dinulescu, De la venitul prin spaga la venitul in Calea Rahovei, Azi, 21 februarie 1997.
9. Geldwäsche mit staatlicher Genehmigung. Die Columna-Bank soll mit dem Geld ihrer Kunden das linke Parteienbündnis finanziert haben, Hermannstäder Zeitung, 8 august 1997.
10. Rapoartele anuale ale politiei ofera informatii detaliate referitor la diferitele tipuri de crime. Vezi Adevarul din 17 ianuarie si 3 martie 1997.
Articol publicat in: Henry F.Carey (Ed.), Romania since 1989. Politics, Economics and Society, Lanham, 2004, pp. 353-372 si in Südosteuropa, 1-2 (1999) 48, pp. 75-97.
(Traducere si adaptare din limba engleza de Cristina Spatarelu)
(Continuare in numarul urmator)
