De același autor
Cum dintre partidele proeuropene, Partidul Liberal Democrat din Moldova avea cel mai mare număr de voturi, funcția de premier a mers la acest partid, iar cea de președinte al Parlamentului la Partidul Democrat din Moldova. Socoteală greșită din partea liderului liberal-democrat Vlad Filat, care a uitat că Moldova e o republică parlamentară. De fapt, Filat n-a avut în mână nicio carte, pentru că numirea lui Iurie Leancă, premier aflat în funcție la acea dată, era un exercițiu impus.
D-l Leancă este poate cel mai educat, cult, simpatic, empatic om politic de la Chișinău. Cu certitudine a fost cel mai bun ministru de Externe din scurta istorie a Republicii Moldova. Ajuns premier la 31 mai 2013, ca o soluție de compromis după scandalul Pădurea Domnească, care a dus la ruperea coaliției de guvernare Alianța pentru Integrare Europeană, Iurie Leancă a continuat, cu și mai mult succes, să consolideze brandul Moldovei de „premiantul clasei Parteneriatului Estic“. Nu era doar o operațiune de PR, guvernele Filat și cel condus de Leancă au făcut reforme importante, pași mari în apropierea Moldovei de Europa. Însă reformele - atâtea câte au fost - nu au ajuns într-un punct de la care traiectoria europeană a Moldovei să devină ireversibilă.
La vârful PLDM, orgoliul lezat al lui Filat, președintele celui mai important partid al coaliției proeuropene de la Chișinău, a generat o tensiune constantă în relația cu premierul Leancă. Cel care, în cele din urmă, a abandonat PLDM după ce, nominalizat de președintele Nicolae Timofti pentru un nou mandat, a fost respins de parlament, la 12 februarie 2015. Leancă și-a înființat o formațiune politică creștin-democrată, Partidul Popular European din Moldova.
În fruntea guvernului a fost numit un obscur om de afaceri, Chiril Gaburici, propulsat de PLDM, nici până astăzi nu este clar din ce motive. Era un fel de premier tehnocrat peste un guvern politic al unei coaliții minoritare. Însă miniștrii săi erau controlați de liderii partidelor. La scurt timp după preluarea guvernului, o investigație jurnalistică a scos la iveală nereguli în actele școlare ale premierului, mai precis absența diplomei de bacalaureat. Nu asta a pus capăt scurtei cariere politice a lui Gaburici. Fatal i-a fost faptul că, la 6 iunie, a cerut demisia întregii conduceri a Procuraturii Generale și Băncii Naționale, acuzate că au tolerat furtul miliardului de dolari din băncile moldovenești. Într-o scrisoare adresată lui Timofti și lui Candu, premierul Gaburici anunța că dacă nu i se dă satisfacție va demisiona: „Moldova este sugrumată de corupție, sistemul financiar al acesteia sângerează. Iar prețul este plătit de fiecare cetățean, mai puțin de către cei vinovați. În urma ședinței de ieri a Comitetului Național pentru Stabilitate Financiară, am realizat că întregul sistem financiar al Republicii Moldova este sub asediu și mai multe instituții financiare sunt în pericol. Guvernul este lipsit de pârghii, iar instituțiile abilitate ezită să soluționeze aceste probleme (...) Nu vreau să privesc pasiv cum grupuri de interese distrug țara. Eu nu negociez cu nimeni bunăstarea și viitorul copiilor noștri“. Patetismul scrisorii nu i-a impresionat pe președinții țării și parlamentului și nici pe liderii partidelor, care au refuzat să-i schimbe pe procurorul general și pe șeful Băncii Naționale, astfel că, la 12 iunie, Gaburici și-a anunțat demisia. După care a refuzat până și să asigure interimatul funcției până la votarea unui nou guvern.
Când, la 23 iulie, odată cu nominalizarea Maiei Sandu pentru funcția de premier, se părea că în sfârșit pe ulița Moldovei iese soarele, liderul liberalilor, Mihai Ghimpu, a acordat un interviu la PRO TV Chișinău în care practic a măturat pe jos cu aceasta, respingând categoric candidatura. Doamna Sandu, ministrul Educației, cu o excelentă reputație profesională, grație realizărilor semnificative în reformarea sistemului, avea și o foarte bună imagine publică. Pe care n-a vrut s-o sacrifice pe altarul jocurilor politicianiste de la Chișinău, astfel încât a prezentat public mai multe condiții pentru a accepta funcția de premier (printre care, schimbarea procurorului general și a guvernatorului Băncii Naționale). Cum PDM și PL au anunțat că n-o votează pe Maia Sandu, PLDM a propus un alt candidat, pe Valeriu Streleț, pentru funcția de premier. Noul guvern a fost confirmat de Parlament la 30 iulie.
Lunga criză politică de la Chișinău, controlul oligarhic tot mai evident asupra instituțiilor statului au determinat instituțiile financiare internaționele să suspende relațiile cu Republica Moldova, blocând finanțările fără de care aceasta riscă să intre în colaps. Singură România, într-un joc politic neclar și care a stârnit neîncredere la Bruxelles și Washington, a promis vecinului de la Est un împrumut, din care o tranșă de 60 de milioane de euro se afirmă că ar ajuta Moldova să traverseze iarna.
În condițiile în care amploarea protestelor creștea, iar situația economică se degrada, coaliția a decis, la 14 octombrie, să-i ceară demisia procurorului general, una dintre cele mai importante solicitări venite din partea demonstranților. Însă, a doua zi, 15 octombrie, în prima zi a sesiunii parlamentare, procurorul general Corneliu Gurin a venit în parlament și a cerut ridicarea imunității președintelui PLDM, Vlad Filat. Parlamentul a votat cu o largă majoritate ridicarea imunității lui Filat, acuzat de devalizarea Băncii de Economii. Peste poate cel mai talentat om politic moldovean se lăsa cortina. Declinul său începuse cu ceva timp în urmă, în primăvara 2013, odată ce Curtea Constituțională stabilise o stranie interdicție de a mai ocupa fotoliul de premier. Cum premierul Streleț a fost decent și nu s-a dezis de fostul său șef de partid, Filat, cel care l-a susținut politic și l-a promovat în funcția de premier, și a preferat să lase justiția să-și spună cuvântul, PDM, alături de comuniști și socialiști, a votat la 29 octombrie o moțiune de cenzură care a dat jos guvernul.
În condițiile în care Bruxellesul, dar și Bucureștiul declarau că pentru a reluarea ajutoarelor financiare către Republica Moldova așteaptă formarea unui guvern proeuropean, PDM a încercat destructurarea facțiunii PLDM din Parlament, iar, când a devenit limpede că a eșuat, a anunțat negocieri cu PLDM, care însă condiționează participarea la guvernare de depolitizarea unor instituții, schimbarea din funcție a procurorului general și a procurorului anticorupție, considerați oamenii lui Plahotniuc. Atât PL, cât mai ales PDM au respins categoric condițiile PLDM.
După ce în vară Plahotniuc s-a retras din Parlament, iar la 15 octombrie, cu ocazia ridicării imunității lui Filat, s-a autosuspendat din funcția de prim-vicepreședinte al PDM, cu ocazia consultărilor delegației democrate cu președintele Timofti, de la 14 decembrie, Marian Lupu l-a propus pe finanțatorul PDM, pe oligarhul Plahotniuc, pentru fotoliul de premier. Discuția a fost extrem de tensionată. A doua zi, președintele PDM, Lupu, a ieșit cu un interviu la infotag.md în care-l amenință pe Timofti cu demiterea: „noi am discutat cu președintele și există această presiune pe el, ea este vizibilă, eu pe domnul Timofti niciodată nu l-am văzut în starea asta de surescitare și e extrem de vizibil că cineva îl presează în mod inacceptabil, sper că nu îl și șantajează, Doamne ferește! ... Urmează să vedem în ce măsură președintele Timofti este captiv, cum cei care îl presează au luat în captivitate instituția prezidențială, pentru că deja discutăm inclusiv de o problemă de securitate națională“.
Pentru prima dată, în aproape patru ani de mandat, președintele Timofti a răspuns printr-un comunicat ferm în care respinge categoric insinuările lui Marian Lupu și spune că, la discuțiile de la 14 decembrie, PDM a insistat ca șeful statului să-l desemneze pe Plahotniuc pentru funcția de prim-ministru. Timofti s-a întâlnit cu ambasadorii occidentali, cărora li s-a plâns de amenințările dinspre PDM.
Presa de la Chișinău a început să speculeze, pretinzând că Timofti ar fi șantajat de Plahotniuc cu dosare împotriva fiilor săi, pentru a-l obliga să accepte nominalizarea dorită de PDM. Răspunsul lui Timofti a fost nominalizarea lui Ion Sturza, fost om politic moldovean, retras de mulți ani cu afaceri la București, unde a colaborat cu Dinu Patriciu.
Atacurile împotriva lui Timofti s-au concertat, Curtea Constituțională a fost sesizată și a răspuns imediat că președintele e obligat să țină seama de majoritatea creată în parlament, care poate fi oricând cumpărată și modificată. Un alt front a fost deschis în parlament, unde un număr de deputați amenință cu începerea procedurii de demitere a președintelui Timofti.
Ca lucrurile să fie clare, controversatul oligarh a postat pe rețelele de socializare, la 21 decembrie, decizia de a reveni în politica activă, anunțând că va „participa în mod direct la formarea majorității parlamentare“. Rezultatul nu s-a lăsat așteptat, trei zile mai târziu, 14 deputați comuniști anunțând demisia și trecerea la o platformă social-democrată înființată de oligarh. Era, cum avea să scrie Plahotniuc pe rețelele de socializare: „un pas important pentru consolidarea unei majorități parlamentare solide“ (postare din 24 decembrie).
Candidatura lui Ion Sturza n-a fost nici măcar supusă votului. La ședința din 4 ianuarie nici măcar n-a fost lăsat să prezinte programul de guvernare. Candu, finul lui Plahotniuc, din poziția de președinte al parlamentului, a constatat lipsa de cvorum (lipseau din deputații PDM și PL, pe lângă absentarea anunțată a PSRM și PCRM) și a trimis la plimbare echipa Sturza, care n-a mai apucat nici măcar să ia loc în sală. Dezamăgit, Sturza a predat mandatul președintelui și a anunțat că se retrage din nou din viața politică.
În fața ambițiilor lui Plahotniuc de a deveni premier mai stau doar câteva cancelarii occidentale și ambasadori străini acreditați la Chișinău. Atât Bruxellesul, cât și Washingtonul se află în fața unei alegeri imposibile: anticipate care ar putea să-i aducă pe Dodon și Usatîi la putere sau formarea unui guvern sub conducerea oligarhului Plahotniuc.
Comentarii 8
adrian - 01-11-2016
asa e! cu rusii a fost foarte bine! in siberia! au uitat binefacerile Tatucului! Isi merita soarta!!
RăspundeIonut - 01-09-2016
Pura propaganda. Articol propagandistic. R. Moldova nu este cea descrisa de mass-media romana. Iar politicienii ei stiu exact ce ii asteapta pe cetateni dupa euro-atlantizare. R. Moldova stie ce vrea si ce nu vrea. Colonialism, emigratie, familii destramate, obezitate, animalizare, non-sens existentialist.bToata admiratia!
RăspundeSandu - 01-07-2016
Este tot mai evident ca tiranul Plahotniuc, nucleul dur al coruptiei, urmasul Ciumei Rosii, a purces la vendetta, la "aranjamente", urzeli de intrigi de tot soiul si de tot jegul. Tranul il are sub pulpana sa si pe asa-zisul liberal european Ghimpu, individul imund care, ca un escroc, a vulgarizat "Steaua Romaniei", Cauza si durerea nationala. Este cert, pentru ca-i imposibil altfel: ori Teroare, ori Democratie! Ambele nu pot exista. Or, Democratia nu este compatibila cu nelegiuirea, dezamtul, haosul controlat de un papusar feroce.
RăspundeDan Surpateanu - 01-06-2016
Daca este bogat, tu crezi ca nu mai vrea bani? Esti naiv! Oricine, daca are cateva miliarde de euro, va dori zeci de miliarde de euro! Cu fiecare miliard de euro, intri in alt club! Si apoi, mai este problema miliardarilor de carton! Romania a fost plina de ei, crezi ca voi nu veti trece prin faza asta? Alta naivitate - daca ala e super bogat, crezi ca va veni sa va dea bani de la el? Nu, raspund eu, va veni sa va ia. Iti spun si logica - decat sa dau 1 leu la 10 milioane de oameni, mai bine fur 10 milioane de lei de la 10 milioane de oameni, cate un leu de la fiecare, si imi dau mie suma respectiva. Rusii o sa va manance! Serios!
RăspundeHariton - 01-05-2016
Eu zic că dacă se spune că Plahotniuc ar fi cel care controlează totul în țara asta, că ar fi atotputernic, un fel de om cu puter supranaturale, atunci să iasă în față și să ne demonstreze de ce este în stare. La urma urmelor, deja mai rău ca acum nu mai poate fi. Ne ajunge atîția premier interpuși și păpușe ca Gaburici și Streleț.
RăspundeRealism Metafizic - 01-05-2016
Ne bucuram ca vecinii apropiati de peste Prut se intereseaza in mod constructiv (speram) de situatia politica care s-a creat la Chisinau. Eu sunt un cetatean din RM, nu cred ca conteaza identitatea mea. Si pe mine ma intereseaza soarta statului in care in traiesc zilele. Deja m-am saturat de acest haos si luptele politice interminabile, si nu doar eu. * Iata de ce am tot calculat diferite scenarii si am ajuns la o singura concluzie - Plahotniuc trebuie lasat sa devina premier. De ce? Argumnetele legate ce a fost in trecut sunt mai putin viabile, in ultima instanta exista niste nuante psiholgice daca vrem. Omul este foarte ambitios si are planuri marete. Are bani multi, deci interesul sau de a deveni premier nu este unul economic. Plahotniuc vrea sa simta GLORIA! A vedea istoria oamenilor politici din mai multe state... Sa-l lasam sa munceasca 2-3 ani pentru a-si realiza idealurile sale in interesul Republicii Moldova.
RăspundeoLEG - 01-05-2016
Mii de pareri , mii de sugesti. Cine mai poate nega acum ca nu este unica sansa ca Timofti sa desemneze candidatura sustinuta de majoritatea parlamentara?! Cine poate zice ca solutia RM nu este vectorul european?! Poporul asteapta fapte , si datile voi cei din legislativ !!!
RăspundeAnisoara - 01-05-2016
Timp de 24 de ani RM este condusa de niste politicieni slabi, sper totusi sa fie desemnat Plahotniuc la functia de premier, va avea de cistigat tara si noi cetatentii un trai mai decent, in caz ca nu face nimic atunci sa plece din politica si din tara.
Răspunde