Apatia, marele dușman al lui Putin

După ce a omorât politica, acum Krem­li­nul s-a trezit că vrea rată mare de participare la vot. Nu mai puțin de 70%, ceea ce con­trastează dramatic cu participarea la ul­ti­mele alegeri parlamentare, din septembrie 2016, de doar 47,8%. Acum câteva săp­tă­mâni, o publicație mos­co­vită relata despre un se­minar la care participau vi­ceguvernatorii, res­ponsabili cu politica internă. Acolo și-a făcut apariția adjunctul șefului Administrației Pre­zidențiale, fostul premier Serghei Kirienko, care con­duce campania electorală a lui Vladimir Putin, și ar fi spus că președintele trebuie să câștige cu un scor de 70%, la o rată de participare la vot de 70%. Mai mulți vice­guvernatori prezenți au confirmat pentru ziarul RBK că domnul Kirienko a spus că alegerile trebuie să devină un referendum privind încrederea în președinte. Biro­cra­ții de la Kremlin care au participat neagă informația, spun că aceste cifre ar fi fost vehiculate doar în contextul unor exerciții de seminar. În ultimele luni, presa rusă a mai menționat acest procent. Chiar și ce­le­brul VȚIOM, un institut sociologic cunos­cut pentru sondajele false, a indicat o ci­fră ciudată, 67% privind intenția de par­ticipare la vot. Asta, când toate celelalte institute vorbesc despre 52, maximum 54%. De vreme ce președintele Putin stă foar­te bine în sondaje, aproape 80% din­tre alegători aprobând acțiunile lui (no­iembrie 2017), e posibil ca el să câștige din primul tur chiar și cu 70%. N-ar fi pentru pri­ma dată. În 2004, Putin a luat 71,3%. Iar în 2008, Dmitri Medvedev a câștigat din primul tur cu 70,3%.

Ce e mult mai greu de realizat este rata de participare de 70%, chiar în condițiile în care republici naționale din nordul Cau­ca­zului, unde nu se aventurează niciun ob­ser­vator, se întrec ca pe vre­mea cincinalelor, ra­por­tând participare și de peste 110%. De altfel, niciodată în istoria recentă a Rusiei nu s-a atins procentul de 70%. A fost o rată de 65,3% la ultimele alegeri din 2012; la cele din 2008, a fost un procent de 69; în 2004, de 64,4%; iar în 2000, 68%; cele mai mari scoruri au fost înregistrate în primul și al doilea tur - 69,8% și, respectiv, 69,4% în 1996. Numai că, pe vremea lui Boris Elțîn, stilul de a face politică era cu totul și cu totul altul. În general, printre experți, prin­tre cei care știu cum funcționează Rusia, se admite că undeva între 5%-10%, dar sunt autori care vorbesc chiar de 15% sunt rezultate care se falsifică, la nivelul întregii Rusii. Se falsifică de către autoritățile locale. De cele mai multe ori din proprie inițiativă. Capacitatea de a falsifica este diferit distribuită geografic. Greu și uneori imposibil de falsificat este în Moscova și Sankt Petersburg. Spre mar­gi­nea sudică, în societăți ierarhizate, în­chi­se, mono-etnice, Osetia de Nord, Cecenia, Ingușetia, dar și în mozaicul etnic din Da­ghestan, ca și în anumite regiuni din Si­beria, jumătate din voturi pot fi viciate.

Obsesia ratei ridicate de participare, în cazul Kremlinului, poate fi înțeleasă. Agre­sivității Rusiei, care a ocupat și anexat Cri­meea și poartă război în Donbass împo­triva Ucrainei, Occidentul i-a răspuns cu seturi de sancțiuni care afectează în pri­mul rând elita politică și economică, mai ales pe apropiații Kremlinului. Putin ar vrea un număr cât mai mare de voturi care să-l relegitimeze ca „lider național“, con­solidându-și poziția pe plan intern pentru viitoare negocieri cu parteneri ex­terni, discuții care se speculează că ar pu­tea să înceapă undeva după Campionatul Mondial de Fotbal, care se desfășoară în Rusia în vară. Putin e, cel puțin teoretic, la ultimul mandat de președinte, un man­dat de şase ani. El va aduna, la sfârșitul lui, nu mai puțin de 24 de ani, adică tot atât cât a condus Stalin Uniunea Sovietică (1929-1953).

Putin a avut aroganța să ceară 20 de ani pen­tru a schimba fața Rusiei. Sunt șanse mari să-i primească pe toți. Numai că moș­tenirea sa ar putea să nu fie cea mai fe­ri­ci­tă. Obsedat de cum va rămâne în cărțile de istorie, cu siguranță că înțelege și el acest lucru. De aceea, știe că trebuie să ob­țină pacea în relația cu Occidentul și să for­țeze un nou aranjament de securitate glo­bală. Și să pregătească viitoarea echipă de la Kremlin, căreia va trebui să-i trans­fe­re puterea. Cei care știu ce e Rusia și cum funcționează ea, realizează că e cel pu­țin la fel de greu să faci un aranjament cu Trump pe cât este să pregătești terenul pentru un trasfer de putere, fără vărsare de sânge. Ca să aibă șanse să realizeze aces­te obiective, Putin vrea să fie plebis­ci­tat, scor cât mai bun cu rată de par­ti­ci­pare înaltă, legitimându-se astfel ca lider național.

Într-un fel, Putin ar putea să fie victima propriilor politici. Mai bine de un deceniu și jumătate, Kremlinul a transmis socie­tă­ții mesajul că nu trebuie să se implice în politică, e mai bine să se țină departe. Și, oricum, Putin este un lider care plutește deasupra partidelor, statului, pe care nu-l atinge nici o critică. Astfel că s-a instalat o apatie generalizată în societate, care du­ce la rate de participare tot mai mici, în ciuda faptului că cifrele sunt constant um­flate. Regimul autoritar care controlează cu mână de fier televiziunile, care pune pre­siune și distruge orice încercare de a coa­gula o opoziție reală absența unei com­pe­tiții politice adevărate, a unei opoziții autentice face ca singura intrigă a acestor alegeri să fie rata de participare la vot.