De același autor
Miercuri, 9 noiembrie 2022. Buletinele de știri ale televiziunilor moscovite încep cu un reportaj de la întâlnirea ministrului apărării, Serghei Șoigu, cu generalul Serghei Surovikin, comandantul trupelor rusești din Ucraina. Generalul „Armaghedon”, cum a fost numit Surovikin pentru atrocitățile din Siria, în fața hărții teatrului de operațiuni raportează ministrului Șoigu despre succesele armatei rusești, despre faptul că a respins toate atacurile ucrainenilor, ale căror pierderi sunt uriașe. Și încheie cu o propunere: „După o evaluare cuprinzătoare a situației, se propune luarea apărării pe malul stâng al râului Nipru”. Iar ministrul Șoigu aprobă propunerea lui Surovikin. Operațiunea este denumită „othod voisk”, adică retragerea, regruparea trupelor.
Generalii ruși nu se retrag niciodată pentru că sunt înfrânți. În aprilie, când trupele rusești au fost evacuate din regiunile Kiev și Cernigău, Moscova a spus că retragerea este un gest de bunăvoință pentru a stimula negocierile de pace. Mai recent, după succesul contraofensivei ucrainene din regiunea Harkov, soldată cu eliberarea localităților Balakleia, Kupiansk și Izium și recuperarea a aproape 10.000 km2, în doar cinci zile, Moscova a spus că militarii ruși nu au fugit abandonând tehnica de luptă și munițiile, ci că se regrupează.
Spre deosebire de situațiile anterioare, de această dată însuși comandantul operațiunilor militare din Ucraina, generalul Surovikin, a anunțat la scurt timp după numirea în funcție că va trebui să ia o „decizie complicată”. Câteva săptămâni mai târziu, a împărțit cu ministrul Șoigu responsabilitatea acestei decizii „complicate”. Între timp, mass-media rusească, transformată în instrument de propagandă, l-a comparat pe Surovikin cu generalul Mihail Kutuzov, cel care a abandonat Moscova lui Napoleon, în 1812.
În ziua în care televiziunile rusești anunțau retragerea pe malul stâng al Niprului, președintele Vladimir Putin participa la ceremonia dedicată împlinirii a 75 de ani de la înființarea Agenției Federale de Medicină și Biologie. Au trecut cinci zile de atunci, operațiunea de „regrupare” s-a încheiat, iar Putin n-a spus un cuvânt despre acest subiect. După ce la 30 septembrie, cu ocazia ceremoniei de la Kremlin, declara că Herson „pentru întotdeauna” a intrat în componența Rusiei. La trei zile după eliberarea Hersonului, președintele Vladimir Zelenski a vizitat orașul Herson, fiind primit cu entuziasm de populația locală.
Vineri, 11 noiembrie 2022. La ora 5 dimineața, Ministerul Apărării de la Moscova a anunțat încheierea operațiunii de retragere/regrupare a trupelor de pe malul drept, pe cel stâng al Niprului. Comunicatul mai precizează că transferul s-a realizat fără pierderi, atât în rândul militarilor, cât și al tehnicii de luptă. Moscova pretinde că evacuarea s-ar fi desfășurat în mai puțin de două zile și ar fi fost un succes deplin. Aceste precizări nu sunt întâmplătoare. Când a fost anunțată retragerea, Surovikin a motivat decizia prin dorința de a proteja viețile militarilor ruși și „capacitatea de luptă a grupului de armate”, pentru a putea utiliza pe alte fronturi aceste unități de elită.
În dreapta Niprului, potrivit ministrului ucrainean al apărării, Aleksei Reznikov, s-ar fi aflat în jur de 40.000 de militari ruși. Pentru evacuarea lor, afirmă Kievul, ar fi fost nevoie de cel puțin o săptămână. De la Washington, generalii americani au numărat 30.000 de militari ruși, pentru retragerea lor în stânga Niprului fiind necesare mai multe săptămâni. Ministerul rus al apărării, citat de TASS, declarase că pe malul stâng au fost transferați 30.000 de militari și 5.000 de unități de tehnică militară. Corespondenții militari ruși din zona Herson au vorbit de circa 20.000 de militari și 2.000-3.000 de mașini și tehnică militară. Oricare ar fi cifra exactă, doar dacă s-ar fi teleportat rușii ar fi reușit să traverseze în mai puțin de două zile râul Nipru. În condițiile în care podul Antonovski era găurit din august de obuzele trase de HIMARS, pe el nu se puteau deplasa mașini grele, iar podul de pontoane lipit de el avea o capacitate redusă. În amonte, armata rusă mai putea trece peste hidrocentrala de la Kahovka, dar și aici fluxul era redus. Mai multe ambarcațiuni au transportat militari pe malul stâng, dar flotila pe care armata rusă o avea la dispoziție era redusă.
Cel mai probabil, retragerea a început cu multe săptămâni înainte să anunțe Moscova. În Herson erau unități de elită ale armatei ruse, două divizii de parașutiști, trei brigăzi de asalt, unități „spețnaz” ale Ministerului de Interne, trupe speciale GRU, ale spionajului militar, brigăzi de elită motorizate, unități de tancuri. Chiar și așa, în dreapta Niprului au rămas destui soldați ruși, care și-au aruncat uniformele militare, s-au îmbrăcat în civil și se ascund. Pe rețelele sociale au fost publicate sute de fotografii cu militari ruși care fie se predau, fie sunt prinși de ucraineni. Erau într-o situație imposibilă. Vineri-dimineața, podul Antonovski a fost aruncat în aer în două locuri de armata rusă. Podul de pontoane a fost distrus, la rândul lui. Iar traversarea Niprului pe la hidrocentrala Kahovka a devenit imposibilă. Pe lângă soldații ruși abandonați în dreapta Niprului, mai sunt și arme, unele moderne, cum este tancul T-90, cel mai modern din dotarea armatei ruse, care au fost lăsate cadou ucrainenilor. Chiar dacă volumul armelor, muniției și tehnicii abandonate în dreapta Niprului este mai redus decât în cazul Izium și Liman, evacuarea armatei ruse nu pare o poveste de succes, așa cum a încercat s-o prezinte presa de la Moscova.
Regiunea Herson, în planurile de campanie ale Rusiei. Malul drept al Niprului a fost ocupat în prima săptămână din martie. Potrivit presei ucrainene, autoritățile locale au trecut de partea Rusiei, asigurând accesul trupelor rusești în Herson. Până recent, când a fost eliberat, Herson fusese singurul centru de regiune care a fost cucerit de armata rusă. Vreme de o lună și jumătate, Herson n-a jucat un rol important în planurile strategice ale Moscovei. În acea perioadă, obiectivul Kremlinului era ocuparea Kievului. Abia după terminarea primei faze a operațiunilor și retragerea din regiunea Kiev, capul de pod din dreapta Niprului a căpătat o importanță strategică.
La 22 aprilie, generalul Rustam Minnekaev, adjunctul comandantului Districtului Militar Central, a declarat, citat de agenția TASS, că obiectivul celei de a doua faze a operațiunii speciale, pe lângă ocuparea Donbasului, este cucerirea sudului Ucrainei și joncțiunea cu enclava separatistă Transnistria. De pe malul drept al Niprului ar fi putut să pornească ofensiva atât spre vest, cât și spre est. Adică, spre Mikolaiv și Odesa și spre Krivoi Rog, și, de acolo, spre Zaporojie. Importanța strategică excepțională a Hersonului a fost confirmată de transferarea în dreapta Niprului a unor unități de elită și formarea a două grupuri de armate. Primul trebuia s-o pornească spre vest, cu destinația finală Odesa-Tiraspol, al doilea, spre est.
La sfârșitul lunii iunie, situația de pe front a început să se schimbe ca urmare a apariției HIMARS, cu care armata ucraineană amenință acum liniile de aprovizionare ale trupelor rusești de pe malul drept al Niprului. În iulie, Kievul formează un grup de armate pentru eliberarea Hersonului. Planurile rusești de atac spre Mikolaiv și Krivoi Rog au fost compromise. Moscova trebuia să decidă dacă mai are rost să păstreze aceste unități de elită la Herson sau e mai înțelept să le retragă în stânga Niprului. Nici măcar scăderea capacității de luptă a acestor unități în urma scoaterii din funcțiune a podurilor peste Nipru n-a determinat comandamentul rusesc să ordone retragerea. Potrivit presei internaționale, la sfârșitul lunii august, lui Putin i s-a prezentat planul de evacuare, dar a refuzat să-l aprobe. La 29 august, ucrainenii au început ofensiva la Herson. A urmat dezastrul de la Harkov și debandada unităților din Lugansk, care nu reușeau să stabilizeze linia frontului.
Putin a răspuns victoriilor militare ale Kievului cu o mișcare politică. A decis organizarea de „referendumuri”, pentru anexarea la Rusia, în patru regiuni, Lugansk, Donețk, Zaporojie și Herson. Timp de cinci zile, 23-27 septembrie, jalnicul spectacol a dat un scor de 87% pentru anexarea la Rusia în Herson. La 30 septembrie, la Kremlin, în fața celor două camere ale parlamentului reunite, Putin a anunțat încorporarea în granițele Rusiei a celor patru regiuni din Ucraina, pe care armata rusă nici măcar nu le controla integral. În aceeași zi, la Liman, trupele rusești abandonau o mare cantitate de armament modern și muniție, fugind din fața armatei ucrainene.
Putin a mai făcut o mișcare politică, a decretat mobilizarea parțială, în speranța stabilizării liniei frontului și înghețării operațiunilor pe timpul iernii. Împotriva populației civile și a infrastructurii urbane, Rusia a început o serie de atacuri purtate cu ajutorul dronelor iraniene. Nici ele n-au redus determinarea cu care luptă ucrainenii. Iar impactul acestor atacuri asupra situației de pe front a fost neglijabil.
Retragerea în stânga Niprului permite generalului Surovikin să transfere unități de elită pe frontul de la Bahmut și în regiunea Lugansk, pentru a opri ofensiva ucraineană. Ar fi vorba de 30.000 de militari. Cel puțin tot atâți militari ucraineni, dacă nu chiar mai mulți, vor putea fi și ei dislocați în Est. Comentatorii ruși vorbesc de înființarea a cel puțin 6 noi brigăzi ucrainene, fiecare cu 4.000-6.000 de militari. Cu aceste unități, bine antrenate și înarmate, cu un moral excelent, Ucraina își va consolida ofensiva în direcția Svatovo. Dacă reușesc să spargă frontul în zona Guleaipole sau Ugledar, în fața armatei ucrainene se deschide perspectiva contraofensivei spre Melitopol, Berdiansk și Mariupol. Asta înseamnă că Rusia va pierde coridorul care o leagă de Crimeea și care oricum n-ar fi fost utilizabil din cauza loviturilor HIMARS. //
