Curioasa revoltă a mercenarilor Wagner

Cea mai gravă criză politică trăită de Vladimir Putin în cei peste 23 de ani de când se află în fruntea Rusiei a fost generată de Evgheni Prigojin, care provine din lumea criminală a Leningradului anilor 1970-1980. S-a dovedit a fi o personalitate ceva mai complexă decât lăsa eticheta de „bucătar al lui Putin” să se bănuiască. Pentru a stabili contururile unui personaj atât de complex cum este Prigojin, trebuie fixate detaliile, stabilite faptele. E ceea ce vă propun aici.

Ce s-a întâmplat, de fapt, sâmbătă, 24 iunie? Care sunt faptele importante, de care trebuie să ținem seama atunci când încercăm să explicăm evenimentele recente din Rusia? Istoria revoltei mercenarilor Wagner începe vineri, 23 iunie.

21.00 - pe canalele telegram controlate de Prigojin este difuzat un film făcut de cineva care aleargă printr-o pădure, înjurând. Nu se aud explozii, nu se văd cadavre, nu sunt găuri de rachete.

21.10 – mesaj audio în care Prigojin acuză Ministerul rus al Apărării că a bombardat cu rachete taberele de mercenari Wagner, fiind uciși un număr mare de luptători.

21.25 – un al mesaj al lui Prigojin, în care spune că aceia care au dat ordin să fie omorâți militarii Wagner vor fi pedepsiți; își asumă rolul de conducător și promite să termine cu dușmanii din interior. Nu-l atacă defel pe Putin, dar își asumă prerogativele acestuia. Termina declarația cu un mesaj politic: „Ordinea va fi restaurată în Rusia!” („Va fi reinstaurată dreptatea în armată. După aceea, dreptate pentru toată Rusia!”)

În jurul orei 23.00, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, anunță că Putin a fost informat despre evoluția situației, iar FSB a deschis dosar de urmărire penală.

Cam tot atunci, pe rețele sociale, au fost difuzate două înregistrări video cu generalii Serghei Surovikin și Vladimir Alekseev, cu mesaje în care-i cer lui Prigojin să oprească revolta. Alekseev, adjunct al șefului GRU, spionajul militar, califică acțiunea drept o lovitură de stat și un cuțit înfipt în spatele conducerii Rusiei. El a participat la înființarea Wagner, cunoaște bine această grupare și înțelege ce urmărește Prigojin.

La miezul nopții, la Primul Canal, cel mai important post TV din Rusia, a fost întrerupt programul pentru anunțarea revoltei militarilor. Pentru prima dată după mult timp, numele lui Prigojin a răsunat în studiourile de la Ostankino.

În noaptea de vineri spre sâmbătă, în centrul orașului Rostov pe Don și-au făcut apariția câteva mii de militari Wagner, cu tancuri și transportoare de infanterie. Fără niciun foc de armă, acești militari au trecut granița administrativă și au intrat în Federația Rusă, au ocupat centrul orașului și au ocupat, fără luptă, sediul Comandamentului militar teritorial Sud, de unde este condus războiul din Ucraina. Dimineața, rețelele sociale controlate de Prigojin au postat o înregistrare video cu discuția dintre șeful Wagner și viceministrul apărării Evkurov și același Alekseev. Dialogul este fascinant. El s-a desfășurat la ora 6 în dimineața de sâmbătă, 24 iunie. Prigojin le repetă pentru ce a venit la Rostov pe Don: să pună mâna pe ministrul Șoigu și pe primul său adjunct, șeful Marelui Stat-Major, Gherasimov. La care, generalul Alekseev răspunde: „Da, luați-i odată!” – și dă din mână așa cum ar vrea cineva să scape de o muscă.

La Kremlin, abia dimineața Putin și principalii lui consilieri înțeleg gravitatea situației. Moscova și regiunea Moscovei au decretat introducerea regimului de operațiuni antiteroriste.

10.00 – Putin s-a adresat națiunii cu un discurs televizat în care, fără să-l numească pe Prigojin, l-a etichetat drept trădător, acțiunea mercenarilor a comparat-o cu evenimentele anului 1917, afirmând că este un cuțit înfipt în spatele conducătorilor Rusiei, și cere măsuri hotărâte pentru a reinstaura ordinea la Rostov pe Don, unde revolta a blocat funcționarea instituțiilor. La ora la care ținea acel discurs, pesemne că Putin n-avea niciun plan de restabilire a ordinii. În orele care au urmat, nu au fost inițiate niciun fel de operațiuni militare împotriva mercenarilor Wagner conduși de Prigojin, care vor rămâne, până noaptea târziu, în Rostov pe Don. Conducerea Rusiei miza poate pe faptul că, dacă nu li se va acorda atenție, mercenarii se vor plictisi și se vor întoarce în taberele lor de antrenament.

Criza se acutizează abia după ce o a doua coloană Wagner, de circa 200 de vehicule militare, și în jur de 2.000-3.000 de oameni (Reuters a dat cifra de 5.000) a trecut granița în dimineața de 24 iunie, îndreptându-se spre Voronej și Moscova. Această coloană era condusă de adjunctul lui Prigojin, fostul colonel GRU Dmitri Utkin, zis și Wagner, cel care a și dat numele grupului de mercenari, la înființarea căruia, în 2014, a jucat un rol important.

Abia această a doua coloană care se îndrepta spre capitală a obligat Kremlinul să imagineze măsuri de neutralizare a revoltei.

După discursul televizat al lui Putin, a intrat în scenă președintele Belarus, Aleksandr Lukașenko. Nu avem decât varianta acestuia din urmă privind rolul jucat în negocieri, iar Lukașenko n-a fost niciodată o sursă credibilă. El a relatat într-un discurs ținut în fața unor militari, câteva zile mai târziu, la 27 iunie, cum l-a sunat Putin ca să-l informeze pe el,  Lukașenko, despre situație. Putin i-a spus că va lua măsuri dure, la care Lukașenko i-a cerut să nu se grăbească, să vorbească cu Prigojin. Putin ar fi răspuns: „Sașa, degeaba, Prigojin nu răspunde la telefon”. Lukașenko a promis că va vorbi el cu Prigojin cu care – spre deosebire de Putin - a reușit să ia legătura. I-ar fi explicat acestuia că nimeni n-o să-i dea lui pe Șoigu și Gherasimov, și i-a cerut să oprească marșul spre Moscova, care va fi apărată ca în 1941. Cu siguranță, Putin s-a gândit și la măsuri militare pentru a convinge grupul Wagner să renunțe la marșul asupra Moscovei. În următoarea oră după discursul lui Putin, aviația rusă a atacat cu rachete coloana de vehicule care avansa spre Voronej. Poate pentru că nu avea pe cine să trimită să oprească coloana, unitățile militare fiind trimise pe front (asta pretinde Lukașenko că i-ar fi spus Putin) sau poate pentru că dorea cu orice preț să evite o vărsare de sânge (asta a spus Putin câteva zile mai târziu), militarii Wagner au fost atacați de aviație cu rachete. Numai că apărarea antiaeriană a funcționat destul de bine, mercenarii doborând până să ajungă la Voronej trei elicoptere, apoi alte trei și încă un avion de comandă și coordonare. În afară de un elicopter de asalt, restul aparatelor plecau sau se întorceau de pe front fără să intenționeze să atace coloana.

Sâmbătă la prânz, de pe aeroporturile din Moscova, decolau spre destinații exotice oligarhi, miniștri, înalți funcționari sau chiar membri ai cercului intim de prieteni al lui Putin, cum e cazul miliardarului Rotemberg. Nici în privința lui Putin lucrurile nu sunt foarte clare, avionul său părăsind, la rândul lui, Moscova.

Nimeni și nimic nu părea să oprească înaintarea spre capitală a celor câteva mii de mercenari. În apropierea traseului n-au fost identificate trupe care să se pregătească de luptă. La 18.30, primarul Moscovei, Sobianin, a anunțat că și ziua de luni va fi liberă. În ciuda tensiunii care domnea în aer, orașul Moscova era mai liniștit ca de obicei, în așteptarea coloanei de mașini militare.

Însă, la 20.24, Prigojin a declarat că suspendă marșul spre Moscova și anunță că militarii Wagner se întorc în taberele de antrenament, „conform planului”. Nimeni nu mai înțelege nimic. Nici măcar mercenarii Wagner din coloana care se îndrepta spre Moscova, care sub conducerea lui Utkin refuză să execute ordinul. O jumătate de oră mai târziu, lucrurile încep să se lămurească. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Peskov, a anunțat acordul mediat de Lukașenko care marchează înfrângerea revoltei și eșecul lui Prigojin de a menține gruparea Wagner în afara controlului Ministerului Apărării. Prigojin urmează să plece la Minsk, mercenarii care au participat la revoltă pleacă la casele lor, ceilalți pot semna contracte cu diversele instituții militarizate sau vor pleca în Belarus și de acolo în Africa.

Prigojin a eșuat în planul de a-și salva Wagner. Conflictul dintre el și conducerea Ministerului Apărării a intrat în fază acută la 10 iunie, când Șoigu a dat ordinul ca toți mercenarii să semneze un contract cu ministerul, iar Putin i-a ținut partea lui Șoigu, deși până atunci încercase să arbitreze între el și Prigojin.

În același timp, Prigojin a dovedit că poate fi mai mult decât un om de afaceri, avansând (prea târziu) o adevărată platformă politică, în discursul ținut în dimineața de 23 iunie, cu câteva ore înainte de declanșarea revoltei. Vreme de 30 de minute, cât durează înregistrarea video, Prigojin a făcut o critică nimicitoare Kremlinului, desființând punct cu punct toate argumentele promovate de Putin pentru a legitima agresiunea împotriva Ucrainei. Prigojin a spus că nici NATO, nici SUA, nici Ucraina nu se pregăteau să atace Rusia, că războiul declanșat de Putin n-are niciun motiv, că e numai propagandă aberantă servind doar interesele oligarhilor și conducerii armatei. Din cauza proastei planificări, Șoigu și Gherasimov au distrus cele mai pregătite unități militare ale Rusiei. Prigojin s-a adresat ofițerilor cerându-le să fie solidari. Însă nici armata și nici populația nu l-au urmat.

Revolta Wagner ar fi putut să fie o lovitură de stat, dar lipsa de experiență politică a lui Prigojin i-a limitat anvergura. A rămas o revoltă a unei grupări militare, după modelul revoltelor din Africa. În care o grupare militară încearcă să obțină sau să-și păstreze anumite privilegii. //