De același autor
Că ofensiva ucraineană este un succes este confirmat de faptul că Vladimir Putin repetă de aproape două luni că ofensiva ucraineană este un eșec. Încă în primele zile ale lunii iunie, Putin a afirmat că „forțele ucrainene au început cu siguranță contraofensiva așteptată… dar fiecare tentativă de avansare a eșuat, cu costuri ridicate în pierderi umane”.
Ofensiva ucraineană
Cel mai recent, la întâlnirea de la Petersburg dintre președinții Belarus și Rusiei, Putin a corectat afirmația lui Aleksandr Lukașenko care spunea în fața camerelor că nu vede nicio contraofensivă ucraineană, afirmând că ofensiva există, dar „a eșuat”. Ministerul rus al Apărării vorbește zilnic despre atacurile ucrainene respinse, despre bravura soldaților ruși care nu fug din tranșee, ci rezistă asaltului și despre numărul mare de pierderi înregistrate de armata ucraineană: zilnic, de la câteva sute la 1.000 și chiar peste. Cine și-ar fi închipuit cu un an în urmă, după luarea Severodonețk, că Moscova va ajunge să se laude cu faptul că soldații săi nu fug din fața ofensivei ucrainene, cum au făcut-o în septembrie 2022, în regiunea Harkov?!
Da, ofensiva ucraineană este învăluită de mister, Kievul comunică puțin sau deloc. Da, și alte surse confirmă pierderile ucrainene. Consilierul pe probleme de securitate al Casei Albe, Jake Sullivan, spunea că armata ucraineană a înregistrat un număr „semnificativ” de morți și răniți într-o ofensivă „care se desfășoară cu greu. Și am spus că va fi greu”. Și totuși, orice război implică morți și răniți. Poate că analiștii occidentali care spun că ofensiva a intrat în impas și trebuie resetată au dreptate. Poate că sunt îndreptățite și criticile militarilor germani care deplâng faptul că ucrainenii atacă în unități mici de 10-20 de oameni, insuficiente pentru a străpunge liniile rusești. Sau poate că președintele Zelenski și generalul Valeri Zalujnîi, șeful Marelui Stat-Major, știu că au puține resurse la dispoziție și planifică operațiunile ținând seama de asta. Kievul luptă pe un front de peste 1.000 km, apărat de forțe terestre rusești numeroase care au avut timp să construiască linii de fortificații extinse, cu rețele elaborate de tranșee și câmpuri de mine antipersonal și antitanc, toate, acoperite de artilerie și beneficiind de supremație aeriană incontestabilă instalată în primele zile ale războiului.
Ce se întâmplă pe front? Ofensiva ucraineană a început în primele zile ale lunii iunie, luptele au fost intense. Succesul se măsoară în metri. Geniștii sunt la mare căutare pentru că au de curățat câmpuri pline de mine. Strategia ucraineană este una de uzură, cu lovituri tactice menite să slăbească forța Rusiei. Ucrainenii au reușit să-i localizeze pe comandanții ruși și să-i ucidă. Loviturile în Crimeea, de-a lungul coastei Mării Azov, cu rachete de croazieră Storm Shadow și SCALP, drone, drone maritime (nave fără pilot) și rețea activă de partizani au distrus centre de comandă, depozite de muniții, de combustibil, ateliere de reparat tehnică militară, au avariat podul Crimeea, de două ori, pregătind teatrul de operațiuni pentru faza decisivă. Despre care unii din administrația americană spun că ar fi început. Citând surse anonime de la Pentagon, New York Times a relatat că o grupare de dimensiuni considerabile a avansat spre Robotyne, zona Zaporojie, la 26 iulie, și avansează spre Melitopol. O altă grupare a fost identificată tot în regiunea Zaporojie, eliberând Staromaiorske și capturând parașutiști ruși. De acolo ar putea avansa spre Berdiansk și litoralul Mării Azov. Tocmai acesta este obiectivul Ucrainei, anume să taie conexiunea terestră cu Crimeea. Deocamdată, ucrainenii forțează prima linie de apărare construită de ruși. Urmează a doua, linia principală, mai bine fortificată. Ucrainenii speră să introducă în luptă M1A1 Abrams, sistemele de rachete tactice ATACMS, cu rază de 300 km, sistemele de apărare antiaeriană și să primească avioane de luptă, F16 sau ceva echivalent. Chiar dacă Rusia a pierdut inițiativa pe tot frontul de săptămâni bune, chiar dacă armata ucraineană a eliberat teritorii însemnate, fără un upgrade substanțial din partea aliaților occidentali, în primul rând a SUA, sunt greu de imaginat victorii decisive.
Riposta Rusiei: suspendarea acordului privind cerealele
Pe frontul de luptă, armata rusă se află de două luni în defensivă. Însă războiul declanșat de Rusia se desfășoară și în teatre de operațiuni mai puțin convenționale. La asta trebuie adăugate tacticile hibride la care recurge Kremlinul. În aceste ultime săptămâni, asistăm la o escaladare a războiului care se extinde la scara întregului glob.
Afirmația este gravă, așa că trebuie de îndată argumentat.
Decizia de suspendare a Black Sea Grain Initiative și desființarea la 18 iulie a Centrului Comun de Coordonare de la Istanbul au potențialul de a destabiliza o parte a continentului african, rămas fără furnizor de cereale. Acel acord a fost necesar în contextul invaziei rusești și al blocadei maritime împotriva Ucrainei. Era o încercare de a proteja infrastructura portuară ucraineană de bombardamente, navele comerciale de atacurile navelor militare rusești, ale minelor, de bruiajul GPS și de alte atacuri cibernetice. Ministerul rus de Externe a invocat faptul că cerealele ucrainene n-ar fi ajuns în țările sărace, ci în Vestul Europei (vezi campaniile agricultorilor din diverse țări care protestau nemulțumiți de grâul ucrainean, știri comentate insistent pe canalele rusești de televiziune). Rusia a acuzat Occidentul că a utilizat acordul grâului pentru a bloca accesul cerealelor și îngrășămintelor rusești pe piața internațională. Aceste afirmații au fost imediat demontate de oficiali ONU. Aceștia au fluturat chiar statisticile oficiale rusești, care arată o creștere semnificativă a exporturilor Rusiei.
A doua ediție a Summitului Rusia-Africa, organizată săptămâna trecută la Sankt Petersburg, a confirmat noua direcție de politică externă a Rusiei. Impresia cea mai puternică n-a făcut-o însă summitul propriu-zis, la care au participat mai puțini lideri decât la prima ediție, ci faptul că în timpul acesta în Niger s-a desfășurat o lovitură de stat, cu puternice accente antioccidentale, al cărei punct culminant a fost atacarea Ambasadei Franței de o mulțime furioasă care flutura steagul Rusiei. Presa internațională a acordat o atenție mai mare prezenței la Petersburg a șefului mercenarilor Wagner, celebrul Evgheni Prigojin, care apare într-o fotografie alături de un lider african.
În ciuda entuziasmului cu care presa moscovită a relatat despre summit, relațiile Rusiei cu țările africane sunt mai degrabă modeste. Volumul schimburilor comerciale în 2021 era de 17,7 miliarde de dolari, din care exportul Rusiei, 14,7 miliarde. Circa 70% din comerțul cu Africa al Rusiei se reduce la patru țări: Egipt, Algeria, Maroc și Africa de Sud. Nu mai puțin de 30% din întregul export al Rusiei este format din cereale, de unde și interesul Moscovei de a scoate cerealele ucrainene de pe piața africană. În comparație cu Rusia, care adună 2-3% din comerțul exterior al Africii, comerțul cu China reprezintă 20% din valoarea comerțului statelor africane. Propunerea lui Putin de a oferi cereale gratuite în Africa n-a stârnit mare entuziasm. Cyrill Ramophosa, președintele Africii de Sud, simpatizant al lui Putin, i-a cerut liderului rus să reia acordul privind cerealele și să nu blocheze porturile ucrainene din Marea Neagră.
Amenințările cu foametea și destabilizarea unor țări generate de suspendarea acordului privind exportul grâului, distrugerea a 26 de facilități portuare ucrainene prin bombardarea lor repetată timp de 10 zile, distrugerea unor clădiri istorice din centrul Odesei au determinat NATO să convoace o reuniune a Consiliului NATO-Ucraina. Alianța a anunțat că intensifică supravegherea regiunii Mării Negre, inclusiv cu nave de patrulare. Practic, nimic semnificativ. Posibilitatea de a escorta navele comerciale ucrainene prin Marea Neagră n-a fost luată în calcul, pe motiv că ar duce la creșterea tensiunilor cu Rusia. SUA au fost categoric împotrivă, renunțând să apere principiul libertății de navigație în mările și oceanele lumii. Marea Neagră este lăsată să rămână sub control ruso-turc. Cel puțin deocamdată. O ultimă șansă de a nu-i permite Rusiei controlul Mării Negre pare a fi cea oferită de Regatul Unit, care încearcă să formeze o coaliție (fără SUA) pentru a proteja convoaiele comerciale și pe cele cu ajutoare umanitare din Marea Neagră. De vreme ce Rusia nu a declarat oficial război, Convenția de la Montreux (prevalează articolele 10-18) permite ca o forță operațională occidentală să poată intra în Marea Neagră pentru a proteja transportul maritim și a menține libertatea de navigație. Depinde de Turcia dacă e convinsă că este în interesul ei să sprijine această inițiativă.
Mercenarii Wagner amenință coridorul Suwałki
Amenințările hibride ale Rusiei la adresa Ucrainei și Occidentului, în general, culminează cu apropierea unor mercenari Wagner de granițele Poloniei și mai ales cu amenințarea celui mai vulnerabil punct de pe harta NATO, coridorul Suwałki, între enclava Kaliningrad și Belarus, prin care Țările Baltice (mai precis, Lituania) sunt legate terestru de Polonia.
Indecizia aliaților occidentali la Vilnius i-a venit mănușă lui Putin, care pregătește Rusia pentru un război de durată. A terminat de curățat scena publică de opoziția civico-liberală, care înfundă pușcăriile, i-a arestat și pe turbo patrioți, în frunte cu colonelul FSB Ghirkin-Strelkov, și a modificat legislația astfel încât năvodul noii mobilizări să aibă ochiuri mult mai mici, prin care bărbații să nu mai poată scăpa de front. Cu motoarele complexului industrial pornite în cadență militară, cu ajutorul tot mai generos al Chinei, Putin a transformat Rusia într-o fortăreață și se pregătește să-și vândă scump pielea. //
