De același autor
O depesa AFP consemna, la 4 iunie, declaratia ministrului Apararii, Teodor Melescanu, potrivit careia Romania si Bulgaria vor propune Moscovei manevre militare comune americano-ruse. In acest fel, d-l Melescanu afirma ca incearca sa reduca ostilitatea Rusiei fata de dislocarea pe teritoriul lor a unor facilitati militare pentru armata SUA. A doua zi, Teodor Melescanu a revenit cu un comunicat: "Desfasurarea unor exercitii in comun si participarea la actiuni in cadrul Parteneriatului pentru Pace impreuna cu fortele armate ale Bulgariei, Ucrainei, Rusiei si ale altor tari din regiunea Marii Negre ar reprezenta un bun prilej pentru ca eventualele probleme pe care le implica facilitatile puse la dispozitia Statelor Unite de catre Romania si Bulgaria sa se dovedeasca neintemeiate".
Moscova a raspuns prin vocea consilierului ministrului rus al Apararii, Vladimir Samanov. Si a raspuns pe un ton aspru, respingand categoric ideea unor aplicatii militare comune, pe care le-a calificat drept "o compensatie pentru utilizarea de catre SUA a unor baze militare pe teritoriul acestor tari" (Romaniei si Bulgariei - n.n.). Oficialul rus a comparat manevrele propuse de d-l Melescanu cu cele germano-sovietice din perioada interbelica, cooperarea dintre Hitler si Stalin incheindu-se atunci cu invadarea URSS. Argumentul d-lui Samanov n-a fost valabil acum doi ani, cand Rusia a organizat impreuna cu China ample manevre militare.
Intr-un nou interviu acordat AFP, Teodor Melescanu declara ca reactiile nervoase ale Rusiei se datoreaza "absentei de informatii legate de obiectivul si functionarea acestor instalatii militare" si a propus dialogul cu Moscova ca mod de depasire a crizei.
Declaratiile ministrului Apararii au starnit, pe drept cuvant, nedumerire si ingrijorare in randul clasei politice si au fost negativ comentate de catre presa. S-a vorbit chiar de indepartarea de linia ferma de politica externa orientata spre Occident. Ceea ce e prea mult. Organizarea unor manevre militare comune sau un dialog sustinut cu Moscova nu presupune orientarea politicii externe spre Rasarit, cu atat mai mult cu cat Romania este membra a NATO si a UE, cum nici condamnarea de catre Ceausescu a invaziei Cehoslovaciei in 1968 nu a provocat iesirea Romaniei din Tratatul de la Varsovia.
Ceea ce i se poate reprosa d-lui Melescanu este ca, incercand sa transmita un semnal de deschidere spre Moscova, a reusit mai degraba sa-i irite, fara rost, pe rusi. Ma intreb ce s-ar putea intampla atunci cand va incerca sa dea mesaje agresive Rusiei.
Cum se explica initiativa lui Teodor Melescanu? In contextul tensiunilor care exista intre Moscova si Washington, d-l Melescanu, diplomat cu un stagiu indelungat in diplomatia ceausista, si-a inchipuit ca Romania poate juca o partitura proprie de intermediar intre cele doua capitale. Or, Romania nu mai poate canta dupa partiturile prafuite ale diplomatiei lui Ceausescu. Chiar daca d-l Melescanu si altii ca el ar vrea ca Romania sa joace si in NATO rolul de aliat naravas jucat de Ceausescu in Tratatul de la Varsovia, acest lucru nu mai este cu putinta. Ceausescu a putut sa joace rolul de intermediar intre cele doua blocuri, in cateva (putine) crize, tocmai pentru ca era acceptat de Washington drept intermediar. Astazi, nici Washington si nici Moscova n-au dat semne ca ar avea nevoie de un intermediar precum Bucurestiul. Si chiar daca Romania ar primi astfel de semnale, ar fi bine sa le respinga si sa-si consolideze statutul de aliat loial in cadrul NATO si sa ramana consecventa parteneriatului strategic cu SUA.
D-l Melescanu pleaca de la premisa ca Rusia a reactionat negativ la proiectul amplasarii facilitatilor americane in Romania si Bulgaria din cauza lipsei de informatii. Nimic mai fals. Moscovei i s-au prezentat suficiente informatii de catre diplomatii americani inainte de semnarea acordurilor bilaterale cu Romania si Bulgaria. Ca Rusia foloseste incheierea acestor acorduri ca pretext pentru a se retrage din Tratatul asupra Fortelor Conventionale tine de tactica diplomatiei moscovite, care vrea sa puna un semn de egalitate intre bazele rusesti din Transnistria si Georgia, pe care Moscova s-a angajat inca din 1999 sa le evacueze, si facilitatile armatei americane din Romania si Bulgaria.
De initiative precum cea a ministrului Apararii nu are nimeni nevoie. Cu atat mai putin Romania, care risca sa-si piarda credibilitatea in fata Statelor Unite, principalul ei aliat. Cum Romania nu are capacitatea de a formula o strategie coerenta, in acord cu actualul ei statut de membru NATO si UE, pentru relatia cu Rusia, o tara prea complicata pentru capacitatea de intelegere a oficialilor romani, autoritatile de la Bucuresti ar trebui sa se consulte temeinic la Bruxelles si Washington pe orice subiect de politica externa rasariteana.
