Întortocheate sunt căile Rusiei în Moldova

Vineri, 20 septembrie, pe masa Comisiei Electorale Centrale de la Chișinău au ajuns ultimele dosare de candidaturi și liste cu semnături pentru alegerile prezidențiale din Moldova, programate pentru 20 octombrie. În total, la CEC au ajuns documentele pentru înregistrarea a nu mai puțin de 12 candidați. Până la 28 septembrie, CEC este obligat de lege să analizeze dosarele, să cerceteze semnăturile și să decidă asupra înregistrării candidaturilor. Cu o săptămână înaintea epuizării acestui termen au fost înregistrați șapte candidați: Maia Sandu, din partea PAS, Alexandru Stoianoglu (Partidul Socialiștilor din Republica Moldova), Renato Usatîi (Partidul Nostru), Valeriu Tarlev (Partidul Viitorul Moldovei), Ion Chicu (Partidul Consolidării și Dezvoltării), Irina Vlah și Andrei Năstase, susținuți fiecare de un „grup de cetățeni”.

Noutatea acestor alegeri este numărul mare al candidaților independenți susținuți de grupuri de cetățeni (Irina Vlah, Victoria Furtună, Natalia Morari, Andrei Năstase, Tudor Ulianovschi). Aceste grupuri trebuie să colecteze între 15.000 și 25.000 de semnături din cel puțin jumătate din cele 32 de raioane (minimum 600 de semnături din fiecare raion).

O altă noutate este dată de faptul că acestea sunt primele alegeri prezidențiale care se desfășoară potrivit noului Cod Electoral (intrat în vigoare în 2023). Modificările pe care acesta le aduce sunt binevenite. De pildă, sunt interzise concertele și alte evenimente cu implicarea artiștilor pentru promovarea candidaților; este pedepsită mita electorală (cel care primește, cu amendă mare, iar cel care dă, cu închisoarea); este interzisă utilizarea imaginilor care reprezintă cultele religioase, oficiali și instituții străine, personalități istorice străine, chiar și simbolistica partidelor scoase în afara legii (cazul diverselor partide folosite de Ilan Șor de-a lungul timpului). De asemenea, este interzisă folosirea resurselor administrative, adică cei aflați în funcție nu pot folosi mașina de serviciu pentru întâlnirile cu alegătorii, nu pot merge la tăiat panglici sau la lansarea unor proiecte de infrastructură plătite din bani publici. Și, poate Bucureștiul se inspiră din exemplul Chișinăului, participanții în campanie sunt obligați să deschidă conturi bancare speciale prin care să facă toate tranzacțiile care sunt imediat verificate de CEC. De asemenea, autoritatea electorală controlează strict publicitatea electorală, toate panourile, spoturile video trebuie verificate și aprobate înainte.

Tot în noul Cod Electoral sunt specificate obligațiile pe care autoritățile locale le au față de candidați, anume de a organiza întâlniri cu alegătorii. Presa, la rândul ei, este obligată să ofere timp de antenă și publicitate gratuită tuturor candidaților. Canalele TV sunt obligate de noul Cod să ofere zilnic, gratis, 5 minute de emisiune fiecărui candidat pentru a-și promova programul electoral, iar radiourile câte 10 minute. 

Din multe puncte de vedere, noul Cod Electoral este un pas înainte, asigură un cadru cu adevărat democratic, cu șanse egale tuturor candidaților care se află într-o competiție politică reală, nu una mimată.

Referendum pentru Europa

Dar poate cea mai importantă noutate a acestui scrutin este organizarea simultană a unui referendum. Cetățenii sunt chemați să răspundă la o singură întrebare: „Susțineți modificarea Constituției în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană?”, la care sunt două variante de răspuns: „Da” sau „Nu”.  Acesta este un referendum constituțional, ceea ce presupune modificarea Constituției și introducerea unei mențiuni specifice privind orientarea pro-UE a Moldovei.

Ideea organizării acestui referendum aparține Maiei Sandu și a fost anunțată în aprilie. Fisura de pe scena politică pro-europeană s-a transformat în crăpătură în acel moment, partidul pro-prezidențial PAS susținând proiectul, în timp ce alte partide au văzut în el doar un instrument de manipulare a electoratului, de mobilizare a lui în favoarea actualului președinte, ceea ce reduce dramatic șansele profilării publice a oricărui alt lider politic pro-european. Cu alte cuvinte, președintele în funcție a trișat, curățând scena politică de alți competitori pe culoarul pro-european.

În mod tradițional, electoratul din Moldova era împărțit în trei segmente (simplific abuziv): 1/3 pro-occidental (aici intră și cel unionist, pro-românesc), 1/3 pro-rus, nostalgic după URSS și 1/3 centrist, moldovenist, statalist care se închină la icoana neutralității. Maia Sandu și PAS au câștigat ultimele alegeri prezidențiale și parlamentare pentru că au atras alegătorii de la centru, cei care întotdeauna decid direcția - vest sau est -  în care merge țara și cine o conduce. Opinia acestui electorat variază. Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei modifică câmpul politic din Moldova, dar treptat, pentru că e neobișnuit de multă rezistență la schimbare. În Moldova se află o specie pe cale de dispariție în alte foste republici sovietice, anume electoratul tradiționalist, conservator. Poate să dispară Rusia de pe hartă, în Moldova tot vor mai fi alegători care se uită spre est, deci și politicieni care flutură steagul apropierii de Rusia, care militează pentru dezvoltarea relațiilor comerciale, culturale, umane între cele două popoare. Cum s-ar putea face asta în afară de teleportare, e greu de imaginat.

După ce a anunțat referendumul, ceea ce a permis duhului geopoliticii să iasă din lampa fermecată, au urmat câteva luni de derută în tabăra PAS și de scădere în sondaje a Maiei Sandu. La începutul verii însă, duhul a fost băgat înapoi în lampă, iar președinta a evitat cât a putut orice referire la război, la Rusia, la statutul de neutralitate și s-a concentrat pe „problemele cetățenilor”, trimițând semnale „centriștilor” de voturile cărora depinde soarta celui de-al doilea mandat. Aceștia nu vor discursuri despre limbă și origine, despre unire și geopolitică, despre război și amenințări rusești la adresa securității Moldovei, ei vor prețuri scăzute, drumuri bune, dispensare și școli în sate, cu personal calificat. E un electorat pragmatic și deci rațional.

Pentru a trece referendumul cu un scor care să închidă gura contestatarilor, Maia Sandu are nevoie de o bază politică cât mai extinsă a orientării pro-UE. Sunt formațiuni politice, cum este Partidul Social-Democrat European (fostul Partid Democrat, condus de oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc), care n-are candidat (a avut, dar l-a pierdut pe drum, pe scările CEC), care participă la campania pentru referendum, doar pentru a se poziționa public în favoarea orientării pro-occidentale, din perspectiva viitoarelor alegeri parlamentare. În afară de „Pobeda” (Victoria) lui Ilan Șor care și-a asumat public poziția anti-UE, restul competitorilor s-au împărțit în două: cei mai mulți cer alegătorilor să voteze „Da” la referendum, în timp ce alții cer să refuze să voteze la referendum, și le recomandă să introducă în urnă un singur buletin, cel pentru alegerea președintelui.

Chiar și după referendum va fi dificil de evaluat dacă Maia Sandu și-a atins obiectivele. În primul rând pentru că nu știm care sunt obiectivele. O schimbare de Constituție avea sens acum 20 de ani, nu acum, când influența Rusiei în zonă se prăbușește. În 2019 s-a mai desfășurat un referendum (inspirat de cel din România, inițiat de Traian Băsescu), privind reducerea numărului de deputați de la 101 la 61. S-a întâmplat ceva după acel referendum? Nimic! Constituția Moldovei n-a fost modificată. Se va întâmpla ceva după acesta? Poate, dar chiar contează? Vine Rusia cu Uniunea Euro-Asiatică peste Moldova? Are Kremlinul resurse pentru așa ceva? Puțin probabil. Va impresiona rezultatul pe cineva important la Bruxelles? Va grăbi ritmul negocierilor de aderare? Va adera Moldova mai repede? Poate, nu știm. Dacă la vreuna dintre întrebări răspunsul este da, atunci un obiectiv strategic este atins.

În plan electoral, poate că referendumul o va ajuta pe Maia Sandu să câștige din primul tur prezidențialele. Dacă acesta este obiectivul, atunci inițierea lui a fost o idee bună. O victorie în primul tur al Maiei Sandu va putea relansa reformele și asigura un balon de oxigen pentru PAS, din perspectiva alegerilor parlamentare de anul viitor.

Strategiile și oamenii Rusiei din Moldova

În afară de Ilan Șor, care-și asumă o poziție pro-rusă, restul opoziției, atunci când nu este pro-europeană, nu are mesaje clare. Liderul socialiștilor Igor Dodon este împotriva UE, pe când candidatul lor, Alexandru Stoianoglu, este favorabil. Fostul premier Ion Chicu este pro-UE, dar îndeamnă la pași moderați în direcția Vestului. Poți să spui că e „omul Rusiei”? Păi, mogulii de la București, Patriciu, Voiculescu, Vântu aveau o atitudine similară. Erau și ei „oamenii Kremlinului”? E suficient ca un candidat să promoveze narative rusești, anti-UE, anti-americane, anti-românești, împotriva reformelor pentru a-l califica drept „omul Moscovei”? Poate că unii dintre aceștia sunt doar „idioți utili” ai Rusiei și nimic mai mult. Sunt însă și cazuri în care se vede implicarea Rusiei. Transferurile de bani cu scopul de a cumpăra voturi cred că este cel mai grav caz. Deocamdată serviciul de securitate își face surprinzător de bine treaba la Chișinău, iar fenomenul este monitorizat.

Speră Kremlinul într-o victorie la Chișinău? Nu cred, n-ar avea șanse. Dar poate că nici nu-și dorește așa ceva. Atunci? Scenariul ideal pentru Moscova este destabilizarea Moldovei. Așadar, atenție la posibile provocări în ziua votului și după! Pe termen lung însă, are nevoie de un levier pentru a împiedica reformele și avansul Moldovei spre UE. Meciul cel mare se va juca la anul, la parlamentare. O coaliție de guvernare cu falși pro-europeni care să îngroape reformele este varianta ideală pentru Putin.