De același autor
Revista americană The National Interest a publicat, la 18 iunie, un lung articol „75th Anniversary of the Great Victory: Shared Responsibility to History and to our Future”, semnat de Vladimir Putin, președintele Rusiei. Publicația care apare în capitala Statelor Unite reflectă vederile unor grupuri politice și intelectuale americane care militează pentru un dialog pragmatic cu Rusia.
Articolul a apărut cu o săptămână înaintea Paradei Victoriei de la Moscova, mutată din cauza pandemiei de la 9 mai la 24 iunie. A apărut abia peste 20 de ore o variantă în limba rusă pe site-ul Administrației prezidențiale și a stârnit ceva mai puține dezbateri în Rusia, decât în afara granițelor ei. Semn că era destinat, în primul rând, unui public străin.
Articolul propune o grilă de interpretare a istoriei diplomatice, după Primul Război Mondial, cu accent pe perioada 1938-1939, între Conferința de la München la care s-a împărțit Cehoslovacia (numită de Putin „conspirația de la München”) și semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, interpretat ca având rațiuni exclusiv de apărare și nu de anexare a unor teritorii). În centrul preocupărilor președintelui Putin stă politica sovietică externă, care, orice s-ar fi întâmplat, este justificată, iar acțiunile lui Stalin sunt scuzate.
Deși afirmă că informațiile din articol sunt verificate după arhive cu maximă scrupulozitate, Putin inventează un citat din Hitler, după controversatul și contestatul Henry Picker, Hitlers Tischgespräche im Führerhauptquartier. Paradoxal, cartea cu falsul citat este interzisă în Rusia, fiind inclusă încă de acum 10 ani într-o listă de „materiale extremiste”, printr-o decizie judecătorească. Nu e primul caz, în care președintele inventează citate. Cel mai cunoscut rămâne un fals citat din Madeleine Albright, chipurile supărată că Siberia cu toate bogățiile ei s-ar afla în granițele Rusiei.
Pe scurt, Putin consideră că vinovate pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial sunt statele occidentale, în primul rând Franța și Marea Britanie. Nu mai puțin vinovată ar fi Polonia, descoperire relativ recentă a liderului de la Kremlin. Președintele Putin menționează cu această ocazie că URSS ar fi putut ocupa Varșovia, în toamna 1939, însă n-a făcut-o. Asta ar fi singura noutate referitoare la Polonia. În rest, abordări cunoscute, despre Molotov-Ribbentrop, ocuparea Țărilor Baltice, relațiile lui Stalin cu Churchill și Roosevelt. Un revizionism rusesc, cu ceva elemente de istoriografie sovietică.
Finalul articolului, și el previzibil, repetă chemarea adresată membrilor Consiliului de Securitate, Franța, Marea Britanie, China și SUA, de a organiza un summit, un fel de Ialta 2.0, „în scopul consolidării stabilității și securității pe glob”. Mesajul acestui articol este un fel de mână întinsă și chemare la cooperare, în numele păcii și stabilității. El se concentrează asupra trecutului, unde - în ciuda dificultăților și tensiunilor reale sau imaginate de istoricul improvizat - liderii lumii, în momente de cumpănă au putut să colaboreze.
Narațiunea istorică propusă de liderul de la Kremlin conține detalii corecte, de necontestat, interpretări acceptate de specialiștii occidentali și ruși, dar și false explicații, contextualizări eronate, un citat inventat și evenimente care n-au avut loc niciodată. Articolul lui Putin - producție intelectuală de nivelul unui elev din ultimul an de gimnaziu - nu trebuie analizat printr-o grilă „științifică”. El a fost redactat în birourile de la Kremlin, iar articolul surprinde nivelul cultural și intelectual al noii elite a birocrației ruse, școlită în academiile militare.
Rusia de astăzi nu mai este URSS, unde secretarul general decidea la plenarele partidului care sunt jaloanele istoriei moderne și contemporane. Mesajul politic transmis de acest articol este că Rusia/URSS a putut - în ciuda diferențelor - colabora cu Occidentul în trecut și speră s-o poată face și astăzi. Primul test ar fi un summit care să pună ordine pe glob, lăsându-i Rusiei o felie cât mai mare din suprafața lui.
Textul lui Putin e cel mai important dintr-o serie mai mare. Alte două articole sunt semnate de secretarul general, Nikolai Patrușev, și secretarul general adjunct, Dmitri Medvedev, al Consiliului de Securitate al Federației Ruse. Acesta din urmă publică articolul „Colaborarea în domeniul securității în vremea pandemiei de coronavirus” într-o revistă cu tentă liberală, în care se dezbat subiecte de politică externă. Previzibil, Medvedev subliniază valoarea colaborării între state, guverne, companii în combaterea pandemiei și cheamă la dialog internațional. În ce privește Rusia, el crede că are numai de câștigat de pe urma cooperării internaționale și dă exemplul avantajelor presupuse de libertatea comerțului și de importul de tehnologii avansate.
Articolul lui Patrușev este intitulat „Are nevoie Rusia de valorile «universale»?” și conține o abordare conspiraționistă a Occidentului și a felului în care acesta se raportează la Rusia. Ideile expuse de Patrușev sunt exact opusul deschiderii promovate de Medvedev. Occidentul este întruchiparea răului pe pământ, crede Patrușev: falsifică istoria, lovește în valorile spirituale și morale ale Rusiei. Or, chiar sistemul tradițional de valori reprezintă baza victoriei poporului sovietic, iar astăzi este piatra de temelie pe care se construiește o Rusie puternică și suverană.
Aceste articole, și alte câteva, indică un moment de reflecție privind viitorul Rusiei, în sânul elitei moscovite. Diferențele de opinie nu presupun doar o diviziune a muncii (good cop, bad cop) în rândul unui grup care a căpătat deprinderile ofițerilor de informații, ci par să indice incapacitatea grupului din jurul lui Putin de a oferi soluții la criza tot mai evidentă în care se află economia, societatea și politica. //
