Obiectivele ofensivei ucrainene

Mult-așteptata ofensivă ucraineană a început. Președintele Vladimir Zelenski a confirmat public acest lucru. De fapt, ofensiva începuse cu săptămâni mai devreme. Loviturile chirurgicale împotriva unor puncte critice ale infrastructurii rusești în Crimeea sau în nordul Caucazului, precum și distrugerea unor depozite de combustibil făceau parte din pregătirea acesteia. Incursiunea Corpului Voluntarilor Ruși și a Legiunii pentru Libertatea Rusiei în regiunea Belgorod, din Federația Rusă, a obligat Moscova să-și redistribuie soldații din alte zone ale Ucrainei pentru a-și apăra granițele.

Obiectivul Kievului este eliberarea unei părți cât mai mari din teritoriul ocupat de inamic după 20 februarie 2014. Ofensiva trebuie să se soldeze și cu distrugerea unei părți cât mai mari a forțelor rusești din Ucraina, astfel încât acestea să nu mai poată desfășura operațiuni ofensive prea curând. Ofensiva trebuie să-i impresioneze pe membrii coaliției care sprijină Ucraina și să confirme justețea politicii lor, dar și să-l convingă pe Putin că nu poate câștiga războiul, că n-are nicio șansă să aducă la putere la Kiev un lider pro-rus și că soluția cea mai bună ar fi negocierea păcii și încheierea războiului.

Ucrainenii au aruncat în luptă doar o parte din trupe, grosul lor constituindu-se în rezervă pentru următoarea fază a operațiunii. Atacurile ucrainene se desfășoară pe un front larg, de peste 1.000 km, din zona inundată a Niprului, în regiunea Herson, până la nord de Kupiansk, în Harkiv. Lupte intense s-au dus în patru puncte, cea mai de succes ofensivă petrecându-se în regiunea Zaporojie, unde în doar câteva zile ucrainenii au eliberat opt sate și peste 100 km pătrați. Pentru a face față atacurilor ucrainene de aici, rușii au transferat din Herson mai multe unități. Al doilea punct important a fost Bahmut, ale cărui margini deluroase au fost ocupate de trupele ucrainene, încă înainte de retragerea mercenarilor Wagner din orașul transformat în ruine.

Fără avioane de vânătoare și elicoptere de luptă, ucrainenii au atacat mai ales la adăpostul nopții, ajutați de sistemele optice nocturne superioare. Ei au străpuns în câteva locuri prima linie de apărare rusească, compusă din tranșee puțin adânci, înconjurate de câmpuri de mine antitanc și antipersonal.

Începutul ofensivei ucrainene a fost tulburat de aruncarea în aer a barajului de la Nova Kahovka, în dimineața de 6 iunie, care a generat cel mai mare dezastru ecologic de după Cernobîl și care a lăsat peste 700.000 de persoane fără acces la apă potabilă. După mai bine de 10 zile de la catastrofă, 37 de localități rămân inundate. Pentru a restabili sistemele de irigație alimentate din Nipru, dintre care unele asigurau apa pentru Crimeea, vor trece patru-cinci ani. Deocamdată, peste 1100 km de canale de irigație au rămas fără apă. Un bilanț al pierderilor umane și materiale este imposibil de făcut. Abia foarte recent, după aproape două săptămâni de la explozie, autoritățile rusești care controlează malul stâng al Niprului au început să adune din case cadavrele. În satele din stânga, cele mai lovite de ape, pentru că malul stâng este mai jos, ocupanții au interzis voluntarilor din Rusia să salveze viețile oamenilor, iar în cei veniți cu bărci de salvare dinspre zona ucraineană trăgeau focuri de armă. Într-un singur caz mediatizat, militarii ruși au împușcat trei oameni dintr-o barcă și au rănit alți 20.

Trei linii fortificate rusești

Abia după ce reușesc să-și facă loc prin plantațiile de mine și străpung prima linie de apărare, ucrainenii ajung la 15-20 km în fața principalei linii fortificate. Ea formează un complex de tranșee adânci și puncte de tragere betonate, câmpuri de mine și instalații antitanc. Toate, construite sub comanda generalului Serghei Surovikin, adus în fruntea trupelor rusești din Ucraina după dezastrul din Harkiv, din septembrie anul trecut. În spatele acestei a doua linii se mai află una, a treia linie de apărare, unde sunt desfășurate rezervele. Principalele orașe controlate de ruși în sud sunt Mariupol și Melitopol, dar niciunul nu va fi o țintă pentru ofensiva ucraineană, al cărei obiectiv este atingerea litoralului la Marea Azov și ruperea legăturii terestre cu Crimeea. Ucrainenii ar putea izola Crimeea și distruge cu ajutorul artileriei și rachetelor infrastructura militară de acolo.

Dar luptele în fața principalei linii de apărare vor fi mult mai dure, militarii ucraineni intrând în raza artileriei rusești, a avioanelor și elicopterelor. Practic fără acoperire aeriană, adică fără avioane de vânătoare și sisteme de apărare antiaeriană care să-i protejeze de rachetele balistice, șansele ucrainenilor să încheie cu succes această ofensivă sunt destul de mici. Iar pierderile vor fi extrem de mari. După ceva mai bine de două săptămâni de la începerea ei, fără să fie suspendată, ofensiva ucraineană va intra într-o fază de temporizare, în așteptarea unui avantaj tactic de care generalul Zalujnîi va ști să profite. Principala grijă a acestuia rămâne, pe bună dreptate, limitarea pierderilor umane, mai ales, dar și de tehnică de luptă, pentru a nu amenința capacitatea de ripostă a armatei ucrainene în viitor.

Atunci, de ce a început Zalujnîi ofensiva fără să aștepte F16 și noile sisteme Patriot? Până acum, Ucraina a primit doar două sisteme Patriot și ambele protejează capitala, chiar dacă Putin afirmă că rușii au distrus cinci sisteme. Ucraina tot amânase începerea ofensivei, dar după sfârșitul lunii aprilie, când s-au întors din străinătate de la instrucție tactică cele 12 brigăzi de asalt, costurile politice și de imagine ale amânării erau tot mai mari. Și se apropia summitul NATO de la Vilnius, de la care Kievul spera să obțină angajamente și garanții occidentale.

Razvedka boem

Această fază a ofensivei ucrainene este o extindere a operațiunilor din ultimele săptămâni, din regiunea Belgorod, din Crimeea și Melitopol, unde sar în aer puncte de infrastructură feroviară ori depozite de combustibil – sau dronele într-un fel misterios avansează până în cartierul nomenclaturii moscovite. Această etapă se numește de cercetare/recunoaștere prin luptă, razvedka boem. Unități suple ca oameni și tehnică de luptă se strecoară pe câmpurile de mine și lovesc sistemele de comandă și control ale armatei ruse, le identifică plasamentul, descoperă amplasarea bateriilor de artilerie rusești și a depozitelor de muniție. Mai apoi, proiectele HIMARS sau rachetele Storm Shadow le vor lovi pentru a le scoate din uz. Un alt obiectiv tactic este modelarea câmpului de luptă. Ucrainenii atacă în diferite puncte, pe toată lungimea frontului, de peste 1.000 km. Astfel, îi forțează pe ruși să angajeze rezervele în luptă, să mute trupele din linia a treia, unde sunt adăpostite, pentru a acoperi găurile din prima linie de apărare. Așa că ucrainenii pot identifica punctele slabe ale defensivei rusești, țin tot frontul sub presiune și-și cresc opțiunile de atac.

Această ofensivă o va pregăti pe următoarea, care ar putea fi decisivă. Pentru ca ea să se producă, este nevoie ca Occidentul să livreze mai multă tehnică de luptă modernă, în special avioane de luptă și sisteme de apărare antiaeriană, și mai multă, mult mai multă muniție. Abia acea ofensivă are șansele să contribuie decisiv la eliberarea întregului teritoriu ucrainean de sub ocupația Rusiei.

În loc de concluzii

Chiar dacă sunt foarte multe informații despre ofensiva ucraineană, iar diferite instituții de stat și centre de cercetare independente publică zilnic rapoarte, toate aceste detalii trebuie tratate cu prudență. Majoritatea participanților la război au o viziune limitată asupra a ceea ce se întâmplă de fapt. Totul ar trebui verificat suplimentar din cât mai multe surse. Au existat rapoarte inițiale despre succesul sau despre eșecul acestei ofensive care au fost activ distribuite de media audiovizuală și de rețelele sociale. Au trecut doar câteva zile până ce s-a văzut că multe dintre ele nu aveau nicio legătură cu realitatea.

Este imposibil să evaluezi progresul unor acțiuni ofensive dintr-o fotografie sau un videoclip. Chiar dacă sunt zeci de fotografii, tot va fi dificil de evaluat situația operațională sau strategică de la un moment dat. Acea fotografie de weekend, cu blindate ucrainene avariate, a fost folosită pentru evaluări total opuse. Când se observă războiul de la distanță este nevoie de timp pentru a pune împreună seturi de date diferite, adunate din surse diverse și care ar putea cel mult indica direcția conflictului.

În pofida bombardamentului vizual cu fotografii și videoclipuri, voința și hotărârea militarilor nu sepot determina și nu se înțelege astfel corect nivelul de rezistență și curaj pe care-l posedă cele două părți în conflict. Nu există certitudini în război, feriți-vă de cei are prezic rezultate definitive.

În cele din urmă, răbdarea este esențială. Aceste tipuri de operațiuni se desfășoară adesea încet la început, iar apoi pot evolua foarte repede. Următoarele săptămâni ne vor oferi răspunsuri la întrebările care ne frământă. Până acum, ucrainenii au dus cu succes un război împotriva unui adversar care dispune de resurse mult mai mari. Armata ucraineană a fost peste așteptările experților occidentali. Să avem mai multă încredere că ucrainenii știu cel mai bine ce trebuie să facă. Pentru a-și salva statul și chiar națiunea, ucrainenii duc de aproape un deceniu cel mai dificil război posibil. //