De același autor
Vizitele președintelui Franței, Emmanuel Macron, și cancelarului Olaf Scholz la Moscova (7-8 și, respectiv, 15 februarie) reprezintă ultima tentativă a lui Vladimir Putin de a instrumentaliza Occidentul în a pune presiune pe Ucraina, ca aceasta din urmă să accepte interpretarea rusească a acordurilor de la Minsk. Acorduri prin care Kremlinul spera să readucă Ucraina sub control și s-o ancoreze temeinic în „lumea rusească” (russki mir). Ca și ultima reacție a Moscovei la răspunsul SUA la propunerile privind tratatul de securitate avansate de Rusia la 17 decembrie 2021. Toate aceste demersuri diplomatice au fost un balet, în spatele căruia Putin a pregătit invadarea Ucrainei. La 15 februarie, Duma de Stat votează rezoluția comuniștilor prin care cere președintelui Putin să recunoască independența republicilor populare separatiste Donețk și Lugansk. Vineri, 18 februarie, populația din Donețk și Lugansk era evacuată cu autobuzele, apoi cu garniturile de trenuri, pe motiv că ucrainenii atacă Donbasul, iar viața rușilor este în pericol. Cuvântul genocid este tot mai des repetat la televiziunile rusești controlate de Kremlin. Putin l-a utilizat în conferința de presă cu Scholz, în care i-a acuzat pe ucraineni de genocid împotriva rușilor, și a stârnit protestul cancelarului șocat de afirmația liderului de la Kremlin. Femei, bătrâni și copii încărcați în autobuze, atunci când nu se întâmpla nimic, acuzația repetată de genocid împotriva rușilor aminteau de războiul din Georgia, din august 2008. Atunci, la 3 august a început evacuarea populației din Osetia de Sud, iar patru zile mai târziu, armata rusă a început războiul împotriva Georgiei.
Luni, 21 februarie, după un spectacol dubios regizat de președinte sub forma unei ședințe a Consiliului de Securitate, care-și propunea nu doar să împartă responsabilitatea pentru ce va urma cu toată elita politico-militară, ci să și arate că – în perspectiva anului 2024 – nu există alternativă, Putin a semnat decretele de recunoaștere a independenței republicilor populare Donețk și Lugansk. Două zile, lumea a dezbătut care sunt granițele celor două republici. Răspunsul a venit în dimineața de joi, 24 februarie, când Putin a declanșat iadul.
În lungul mesaj televizat, Putin spune că declanșează „o operațiune militară specială”, pentru „apărarea populației care timp de 8 ani a fost supusă la umilințe, genocid din partea regimului de la Kiev”. Obiectivele acestei „operațiuni speciale” (Kremlinul a interzis utilizarea cuvintelor invazie și război) sunt demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, judecarea celor care au săvârșit crime împotriva rușilor. În planul lui Putin „nu intră ocuparea teritoriilor ucrainene”. „Nu vom impune nimic nimănui prin forță”, mai continuă mesajul președintelui Rusiei. În același discurs prin care anunță invadarea Ucrainei, liderul de la Kremlin le cere militarilor ucraineni să depună armele și aruncă întreaga responsabilitate pentru vărsările de sânge pe umerii autorităților de la Kiev. La ora 5 în dimineața de joi, 24 februarie, a început atacul din trei direcții: din est, în Luhansk, Donețk, Mariupol, Harkiv, Sumî; din nord, dinspre Belarus, în direcția Cernigău și a capitalei Kyiv, și dinspre sud, Crimeea, în direcția Herson, Nikolaev, Melitopol. În primele zile, singurul avans notabil a venit tocmai din direcția sud.
Un blitzkrieg eșuat
Putin spera că Ucraina este o țintă ușoară. Centrele de comandă ar fi trebuit anihilate în primele ore ale invaziei, distrusă aviația, dronele și apărarea anti-aeriană și în maximum câteva zile înlocuită conducerea țării cu una loială. Nimic n-a ieșit conform planului. Centrele de comandă n-au fost distruse, iar armata ucraineană se coordonează bine, după aproape două săptămâni de la începerea invaziei. Președintele Volodimir Zelenski n-a fugit în străinătate, ci-și însuflețește poporul și conduce apărarea capitalei. Desantul parașutiștilor ruși din primele nopți care trebuia să deschidă aeroporturile de lângă Kiev pentru un coridor aerian de trupe și tehnică de luptă care să ocupe centrul capitalei ucrainene a eșuat. În loc de trupe speciale și unități bine antrenate, militarii ruși sunt tineri de 17-18 ani, neinstruiți, dezorientați, care visau la o plimbare prin Ucraina, nicidecum la lupte cu un inamic cu un moral atât de ridicat. Încă din prima zi, la comisariatele militare din Ucraina s-au format cozi, bărbații între 18 și 60 de ani înrolându-se pentru a-și apăra țara de invadatori. Dar poate decisivă în fața mașinăriei militare rusești a fost pregătirea militarilor ucraineni, care au un moral de învingători, dau dovadă de un patriotism exemplar și sunt mai bine înarmați.
Rezistența neașteptată l-a obligat pe Putin să-și schimbe tactica, să înceapă un război clasic, pe fronturi largi, consolidând liniile logistice. În același timp, a renunțat la orice precauție de a nu omorî civili, iar orașele din est, cu mulți etnici ruși, au fost masiv bombardate.
Eșecul blitzkriegului, dublat de reacția fără precedent a Occidentului, care a imaginat un pachet de sancțiuni economice draconice, l-a obligat pe Putin să-și reducă considerabil pretențiile. Astăzi, s-ar mulțumi cu schimbarea Constituției Ucrainei, prin care să fie stipulată neutralitatea, cu recunoașterea anexării de către Rusia a Crimeei, independenței Donețk și Luhansk și numirea unui prim-ministru prietenos cu Rusia. Cât despre „denazificarea” avansată de Rusia care presupunea decimarea elitei politice prooccidentale de la Kiev, în frunte cu președintele Zelenski, aceasta a dispărut dintre obiective. De fapt, capturarea lui Zelenski a avut o miză importantă pentru Putin. Abandonarea proiectului impunerii unui guvern-marionetă la Kiev confirmă eșecul operațiunilor militare rusești. Dar încearcă să salveze restul obiectivelor: Ucraina să rămână în zona de influență a Moscovei care-i controlează destinul geopolitic, legitimează raptul teritorial din 2014 și recunoaște falsuri grosolane pe post de referendumuri pentru autodeterminare. Nu e de mirare că Zelenski a refuzat aceste condiții și preferă să continue lupta cu agresorii de la Răsărit.
Consecințele acestei campanii militare pot fi devastatoare pentru elita conducătoare de la Kremlin. Bellingcat și Team Intelligence Team strâng de zor probe care-i incriminează pe militarii ruși pentru crime de război. Perspectiva unui nou Nuremnberg ar trebui să-i dea fiori lui Putin.
Scenarii
Din mulțumirea de scenarii care se pot imagina, o să aleg – simplificând, poate excesiv – trei dintre ele: most likely, worst & best, case scenarios.
În cel mai probabil scenariu, războiul va continua luni de zile de-acum încolo, chiar dacă vor fi ocupate principalele orașe, ucrainenii vor continua rezistența. Din Ucraina vor pleca spre Vest milioane de refugiați. Dacă Putin va pune un guvern- marionetă, țara ar putea fi cuprinsă de insurecție antirusească. Polonia mai ales, dar și România vor juca rolul Pakistanului în timpul războiului din Afganistan, organizând baze de pregătire pentru gherilele urbane ucrainene și de susținere logistică a luptei poporului ucrainean împotriva ocupantului rus. Pentru a se consolida guvernul-marionetă, Putin trebuie să mențină în Ucraina numeroase trupe ale ministerelor Apărării și de Interne, care vor fi decimate. După diverse „referendumuri” de „unire cu Rusia” ale unor teritorii din Ucraina, Putin va semna tratate cu guvernul-marionetă de la Kiev, care n-au nicio valoare. Costurile aventurii militare din Ucraina o să falimenteze regimul Putin, care poate să reziste cel mult doi ani. Pe fondul sporirii nemulțumirii populare în Rusia, al marasmului economic generat de sancțiuni, dacă nu se retrage și nu-și desemnează un succesor, așa cum și el a fost numit de Boris Elțîn, Vladimir Putin ar putea deveni victima unei lovituri de palat. Dacă nu reușește să obțină victorii militare în Ucraina care să-i prelungească agonia, evenimentele politice s-ar putea precipita în Rusia, iar durata de viață a regimului n-ar depăși 3-6 luni.
Cum șansa unei victorii depline a Rusiei, în care Ucraina să fie supusă militar, este destul de mică, trebuie s-o scot din discuție. În acest caz, cel mai prost scenariu ar presupune un război între Rusia și NATO. Poate pleca fie de la un incident, fie de la o provocare, undeva la granița cu Polonia sau în România; cade o rachetă, e doborât un avion etc. În fond, pentru Putin revanșa în fața Occidentului nu înseamnă să cucerească militar Ucraina, ci să umilească Occidentul. Și cum ar putea-o face mai bine decât lovind un stat membru NATO. Și ca să fie o variantă de coșmar, conflictul NATO-Rusia ar putea să înregistreze și episodul unei bombe nucleare tactice. Războiul poate dura mult, nu e nicio garanție că el se va încheia cu dispariția lui Putin. Iar rezultatul nu e previzibil. Dacă Rusia cucerește Ucraina, următoarea țintă pentru Putin ar putea fi o țară NATO.
Iar cel mai bun scenariu este încheierea unui armistițiu, suspendarea operațiunilor militare rusești, retragerea armatei ruse, găsirea unui compromis politic care să readucă pacea în estul Europei. Acest scenariu este posibil în cazul schimbării locatarului de la Kremlin. O lovitură de stat, cu alte cuvinte. Sau în cazul unei revoluții în Rusia, caz în care milioane și zeci de milioane de oameni să iasă în stradă pe tot cuprinsul federației și să ceară oprirea războiului.
Elita politică și de afaceri din Rusia e compusă în bună măsură din oameni ce provin din structurile militarizate, în primul rând din serviciile secrete, mai vechi sau mai noi. Sunt oameni cu o cultură și inteligență limitate. N-au pic de imaginație și întotdeauna repetă acțiuni pe care le știu deja. În materie de război, establishment-ul rusesc are experiența formatoare a războaielor din Cecenia, Siria și Africa Centrală. Aceste modele (și nu Crimeea 2014) de operațiuni militare vor fi implementate și în Ucraina. Cu alte cuvinte, covoare de bombe peste orașele ucrainene, așa cum s-a întâmplat cu Groznîi de două ori. Cât despre soluționarea politică a războiului și un aranjament de pace cu Moscova, modelul lui Putin va fi tot Cecenia sau Siria. Deci singura șansă a Ucrainei, în cazul în care nu se lasă umilită de Kremlin, va fi să reziste militar, singură, pentru că nimeni nu se va bate pentru ea și mulți în Vest abia așteaptă să reia business as usual cu Rusia.
Ucrainenii scriu istorie sub ochii noștri. Dacă ei rezistă, țări ca România, Polonia, Țările Baltice sunt salvate pentru încă o generație. Dacă nu, să ne așteptăm la ce e mai rău. //
