De același autor
Alegerile din Georgia și Moldova au reprezentat prima ocazie de la începutul agresiunii ruse împotriva Ucrainei, în care a fost evaluată la vot simpatia pentru Occident în foste republici sovietice, care bat la ușa Uniunii Europene. Deși sondajele de opinie indică o susținere masivă pentru orientarea spre Occident (în cazul Georgiei, peste 80%), rezultatele referendumului în Moldova, care a trecut la limită, cu mari emoții, dar și al alegerilor parlamentare, abia desfășurate,
în Georgia, demonstrează că Rusia încă este în mare formă.
La Tbilisi, confruntarea politică se mută în stradă
La ora la care scriu acest articol, spre capitala Georgiei se îndreaptă mii de oameni din localitățile învecinate pentru a participa la un mare miting de protest împotriva falsificării alegerilor parlamentare de sâmbătă. Comisia Electorală a anunțat victoria partidului de guvernământ, Visul Georgian, cu 54%. Potrivit noii legi electorale, partidul de guvernământ ar putea avea în viitorul parlament 89 de locuri din 150. Deci, o majoritate confortabilă.
Însă, potrivit exit-poll-ului realizat de Edison Research, Visul Georgian, care se află la putere de 12 ani, ar fi obținut doar 41% din voturi, iar forțele politice pro-europene ar avea împreună majoritatea. Opoziția refuză să recunoască rezultatele oficiale și cheamă lumea la proteste.
De partea cealaltă, în ajutorul Visului Georgian a venit la Tbilisi, într-o vizită de două zile, premierul Ungariei, Viktor Orban, țară care deține președinția rotativă a UE. Un alt satelit al Rusiei în regiunea Caucazului, Azerbaidjanul lui Ilhan Aliev, a fost primul care a salutat cu entuziasm rezultatul votului. Iar OSCE a recunoscut alegerile, chiar dacă a constatat unele neregularități.
Cum se explică acest rezultat? Noua lege electorală croită în laboratoarele oligarhului Bidzina Ivanișvili, fondatorul Visului Georgian și omul care controlează cu mână de fier micuța republică caucaziană, nu permite crearea de blocuri electorale. Partidele de opoziție nu s-au pus de acord asupra unei liste unice, iar la urne s-au prezentat nu mai puțin de trei alianțe diferite și încă un partid, toate pro-europene. Liderii acestor patru forțe politice au sperat că vor lua mai multe voturi decât partidul de guvernământ. Iar după alegeri, vor negocia din parlament o coaliție de guvernare. Însă Visul Georgian a exploatat disensiunile din sânul opoziției, lucrând la compromiterea pe rând a fiecărei componente. Dacă opoziția s-ar fi unit, ar fi izbutit să facă din aceste alegeri un soi de referendum pentru sau împotriva viitorului european al Georgiei. Nu doar opțiunile politice interne erau diverse, ci și abordara temei războiului din Ucraina, din care Visul Georgian a făcut subiectul central al alegerilor. Opoziția n-a reușit să prezinte o poziție clară, astfel încât sperietoarea vânturată de partidul de guvernământ, „dacă nu ne votați pe noi, va fi război”, a funcționat. Amenințarea că țara va fi atrasă în război, afișarea fotografiilor cu orașele bombardate din Ucraina și, pentru contrast, cu cele din Georgia au stârnit teamă și emoție, și explică în cazul multor alegători rațiunea pentru care au preferat să voteze un partid politic pro-rus. Bidzina Ivanișvili a promovat teoria că forțe externe doresc să „angajeze Georgia în război”. Un narativ similar au fluturat și forțele pro-ruse din Chișinău, însă cu mult mai puțin succes, deși Moldova se învecinează direct cu Ucraina, cu războiul, în timp ce Georgia se află – geografic – suficient de departe de el.
Chiar dacă Visul Georgian pretinde că este o forță politică pro-europeană, electoratul georgian nu poate fi păcălit. Ar fi și greu să nu știe, câtă vreme în ultimii ani, partidul oligarhului Ivanișvili a aprobat în parlament o legislație inspirată de Moscova, în ciuda recomandărilor și chiar amenințărilor UE.
Indiscutabil, Visul Georgian este cel mai important partid politic. Chiar și exit-pollurile invocate de opoziție dau partidul lui Ivanișvili în frunte, la peste 40%, cu mult înaintea celorlalte forțe politice. Cum se explică popularitatea Visului Georgian, care se află la putere de 12 ani? Într-o țară în care 80% din populație sprijină integrarea în UE și este împotriva Rusiei, chiar și 40% este un scor electoral greu de explicat.
Teama de război speculată de media controlate de oligarhul Ivanișvili contribuie la nașterea unor conspirații la care participă toate forțele. „Cei care doresc să implice țara în război, dușmanii interni și externi așteaptă cea mai mică șansă de a înlocui guvernul național cu un agent pus de străini, ceea ce înseamnă direct bombardarea Georgiei și distrugerea țării” – a declarat Ivanișvili. Ideea acestor mesaje fiind aceea că, dacă la putere vin alte forțe politice, pacea cu Rusia este sub semnul întrebării. Singur el, Ivanișvili, poate garanta pacea cu Rusia, pe care mai toată lumea o detestă, dar în același timp de care se teme teribil. Deci, Visul Georgian se poziționează ca o forță pro-europeană, care promite echilibru în relația cu Rusia. Ivanișvili promite integrarea în UE, în 2030, misiunea viitorului guvern fiind aceea de a ridica țara la standarde europene. Pretenția oligarhului este ridicolă, UE înghețând practic relațiile cu Georgia după adoptarea legii agentului străin, inspirată din legislația rusească. Zeci și chiar sute de reprezentanți ai partidului de guvernământ și funcționari superiori din administrație și servicii se află sub restricția vizelor americane „pentru subminarea democrației în Georgia”, iar doi înalți funcționari ai Ministerului de Interne se află pe lista persoanelor sancționate.
Visul Georgian exploatează cu abilitate sentimentele conservatoare ale unei părți a societății. Vorbește despre protejarea populației de propaganda LGBT, într-o țară campioană la capitolul intoleranță (peste 90% nu aprobă homosexualitatea).
Președinta Salome Zurabișvili a refuzat să recunoască rezultatele alegerilor, afirmând că rezultatele au fost profund trucate și a făcut apel la cetățeni să protesteze. După întâlnirea de duminică cu reprezentanții partidelor, președinta Zurabișvili a anunțat o mare manifestație de protest care va avea loc luni seară, în centrul capitalei. Partidele de opoziție, Coaliția pentru Schimbare, Unitate-Mișcarea națională, Georgia puternică și Partidului fostului prim-ministru Gakharia, care toate acuză fraudarea alegerilor, au declarat că refuză să participe la lucrările viitorului parlament.
După Tbilisi, la Chișinău crește miza alegerilor prezidențiale
Tensiunea politică n-a scăzut în Moldova după emoțiile referendumului. Chiar dacă din calcule rezultă că Maia Sandu este favorită, dezvăluirile poliției și procuraturii privind amploarea și felul în care funcționează rețelele de corupere a alegătorilor, în spatele schemelor aflându-se Rusia de unde sunt finanțate, îi îngrijorează pe susținătorii candidatului pro-european.
Chiar dacă susținătorii Maiei Sandu spun că ar fi câștigat puncte serioase în dezbaterea de duminică, și că orice comparație cu contracandidatul său Alexandr Stoianoglo, susținut de partidul socialiștilor, este categoric în favoarea ei, impactul electoral este destul de greu de estimat. La ora 10 dimineața, în sate lumea era la biserică, iar atunci când se informează moldovenii o fac de pe canalele telegram, care decupează un fragment sau altul, ca să favorizeze candidatul pe care-l susțin. Cele mai multe canale telegram îl susțin pe Stoianoglo și duc de ani buni campanie împotriva doamnei Sandu. Majoritatea acestor canale telegram sunt finanțate.
De fapt, asta este marea problemă a Maiei Sandu, ratingul negativ construit cu răbdare, de patru ani, sau chiar de opt (de la alegerile din 2016), și care-i limitează posibilitatea de a colecta voturi masiv din țară, altfel decât din diaspora. Practic, rezultatul din turul doi depinde de capacitatea de a mobiliza și alt electorat decât cel care a fost la primul tur și care de obicei votează, ca și de votul din diaspora, care încă o dată ar putea fi decisiv. Diabolizarea președintei Sandu a fost o operațiune realizată după manual. Vedem peste câteva zile cu cât succes.
În afara Ucrainei care-și apără cu arma în mână opțiunea pro-occidentală, într-o nepăsare tot mai apăsătoare a cancelariilor și opiniei publice vestice, UE mai are o singură redută, micuță, șifonată, Republica Moldova, care încă rezistă Rusiei. Georgia este pierdută, chiar pe mâna Occidentului, care n-a făcut nimic esențial ca s-o salveze. A fost o operațiune ieftină, finanțată de oligarhul Ivanișvili, care controlează o țară ca pe propriul buzunar. La fel ar fi fost și Moldova, dacă printr-un miracol, Vladimir Plahotniuc, alt oligarh care spăla bani rusești, dar era apropiat de România și de serviciile secrete românești, n-ar fi fost alungat de americani în vara 2019. Așa că Rusia trebuie să găsească o sursă de finanțare pentru războiul hibrid pe care-l duce împotriva Moldovei. Și-au făcut calculele la Kremlin și au decis că merită toți banii.
Aducerea la putere a unui președinte pro-rus și construirea după alegerile parlamentare de anul viitor a unui guvern pro-Kremlin sunt un obiectiv foarte important pentru Putin, care vrea să folosească Moldova ca rampă de lansare a unor diversiuni împotriva Ucrainei, dar și împotriva României. Într-un asemenea scenariu, Ucraina va fi obligată să reacționeze ocupând militar Transnistria, pentru a dezarma contingentele rusești de acolo și a utiliza în lupte muniția pe care o poate scoate din depozitele de la Cobasna. Chiar dacă forțele pro-europene se vor menține la putere la Chișinău, dosarul reglementării transnistrene trebuie să devină prioritatea zero, noua administrație de la Washington putând să împingă spre soluții, unele radicale, în regiunea Mării Negre.
