De același autor
Rusii pregatesc înca din 1999 festivitatile jubiliare de la Sankt Petersburg. Doar o data se împlinesc 300 de ani de la fondarea capitalei imperiului. Pentru a da stralucire evenimentului, guvernul a pus la dispozitie 41 de miliarde de ruble. Trei mari proiecte urmau sa fie realizate: construirea soselei de centura, amanata din lipsa de fonduri de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial; construirea unor baraje care sa apere orasul de inundatii; repararea unui tronson de metrou, în partea de nord a orasului, tronson avariat în 1995.
Primele doua proiecte costau 40 de miliarde de ruble, ultimul, cel cu metroul, doar 180 de milioane. Digurile au fost scoase de pe lista înca din primavara 2001. Atunci guvernul a decis sa nu dea 20 de miliarde, ci numai 0,5 miliarde, restul de bani - i s-a recomandat guvernatorului Vladimir Iakovlev - urmand sa vina de la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.
Banii n-au sosit. Digurile mai pot astepta. Cu soseaua de centura a iesit un scandal de pomina. Curtea Suprema a declarat ilegala hotararea premierului Mihail Kasianov de a începe constructia drumului; nu exista nici expertiza si nici un plan de lucru aprobat. Asa ca Ministerul Transporturilor a trebuit sa înghete conturile, pentru a relua mai tarziu lucrarea. Se spera ca prima portiune din soseaua de centura va fi data în folosinta în 2005. Repararea tronsonului de metrou în cinstea jubileului a fost ratata de consortiul italiano-suedez, care a adus utilaje proaste care-si rupeau dintii în galeriile subterane. Ar fi ceva sanse ca anul viitor, pe vremea asta, tronsonul de metrou sa fie dat în folosinta.
Alt miliard de ruble, controlat direct de ministerele federale, a mers pentru repararea muzeelor, spitalelor, policlinicilor si bibliotecilor din Sankt Petersburg. Unele lucrari, cum ar fi cea de la fortareata Petru si Pavel, s-au încheiat la timp si fara incidente. In alte cazuri, cum s-a întamplat la Catedrala Kazani, pregatirile pentru jubileu au declansat dispute aprige privind patrimoniul.
Catedrala care adapostise Muzeul de istorie a religiilor si ateismului a fost restituita eparhiei Petersburg. La plecare, muzeografii au încarcat în camioane si icoanele, lasându-le preotilor copiile. Lucru care a scandalizat mitropolia. S-au cercetat actele si s-a dovedit ca Muzeul ateismului e proprietarul icoanelor. Autoritatile laice au explicat celor religioase ca nu e cazul sa agite prea mult apele, de vreme ce catedrala are nevoie de o restaurare costisitoare, nu de simple reparatii la fatada. Iar icoanele vor sta mai bine în muzeu decat depozitate în subsolurile mitropoliei.
Renovarile fatadelor s-au desfasurat dupa reteta ruseasca. Mai toate lucrarile au fost amânate pâna în ultimul moment. In februarie, la minus 30 de grade Celsius, resouri gigantice uscau peretii proaspat zugraviti ai principalei gari din Petersburg. Dar aceste amanunte nu i-au intrigat pe localnici. De fapt acestia, potrivit unui sondaj de opinie comandat de guvernator anul trecut, credeau ca se vor alege de pe urma jubileului cu strazile din centrul istoric asfaltate si cu reconditionarea fatadelor cladirilor importante din oras. Si ca vor bea zdravan în cinstea orasului lor. Asa s-a si întâmplat.
Vladimir Putin - urmasul lui Petru cel Mare?
Jubileul "Sankt Petersburg - 300" a oferit Kremlinului ocazia de a-si reafirma pretentiile de mare putere. La festivitati au fost invitati 45 de sefi de state si guverne. Pentru doua zile, Sankt Petersburgul a fost capitala lumii. Personajul principal al piesei jucate pe malurile Nevei a fost Vladimir Putin. Cu Hu Jintao a vorbit despre proiectul lumii multipolare. Alaturi de George W. Bush a ridicat paharul pentru consolidarea prieteniei ruso-americane; a facut apoi judo cu Junichiro Koizumi; s-a îmbratisat cu Gerhard Schroeder si s-a conversat îndelung cu Jacques Chirac.
Putin are motive sa sarbatoreasca. Din tabara care a criticat interventia americana în Irak, Rusia a iesit cel mai bine. Si-a pastrat relatii bune cu Washingtonul, îmbunatatindu-si totodata legaturile cu Parisul si Berlinul, alaturi de care a criticat politica americana din Irak. Administratia de la Casa Alba, altfel foarte nervoasa fata de Chirac si Schroeder, e chiar binevoitoare când vine vorba de Putin.
Liderul de la Kremlin a facut dovada unor abilitati de nebanuit acum doi ani. E drept ca si contextul international i-a fost cum nu se poate mai favorabil. 11 septembrie l-a transformat pe Vladimir Putin într-un lider politic de anvergura mondiala. Pâna acum el si-a jucat bine toate cartile. Stie ca are nevoie de americani pentru a mentine iluzia ca Rusia este o putere mondiala. Din ratiuni economice - export de petrol si gaz -, Putin vrea sa-si îmbunatateasca relatiile cu principalele puteri europene, Franta si Germania. Moscova mai are nevoie si de China si India, care sunt principalii importatori de armament rusesc. Si lista continua.
Rusia cauta sa obtina cât mai multe dividende din actualul context international. Ceea ce o împinge sa joace la mai multe capete. Are relatii bune cu americanii, dar si cu Iranul, Siria sau Cuba. Kremlinul vrea sa se strecoare prin fisurile axei transatlantice. Cu privirea atintita spre Washington, Putin mai face cu ochiul si Uniunii Europene. El pare însa sa înteleaga ca atât SUA, cat si UE nu vor trata Rusia de la egal la egal. Pentru Washington, Rusia nu are cum sa devina prea curând un partener de talia Marii Britanii sau macar a Germaniei.
De aceea Putin se multumeste cu aparentele protocolului. El cere un respect cât mai vizibil, exprimat public. Sunt amanunte care pe americani nu-i costa nimic. Dar si cu Romano Prodi Putin face schimb de bezele. "Daca Europa vrea sa fie independenta, un centru puternic al lumii, autonom, atunci desigur ca cel mai scurt si mai sigur drum pentru atingerea acestui obiectiv este sa aiba relatii bune cu Rusia" - a spus Vladimir Putin. Dinspre Bruxelles a urmat o reverenta a d-lui Prodi, pentru care UE si Rusia sunt de nedespartit, precum "icrele si vodca".
Ca si Petru cel Mare, acum 300 de ani, si Vladimir Putin viseaza la un statut de mare putere pentru Rusia. Petru a fondat nu numai un oras. El a fondat Imperiul rus. Amintirile unui trecut impunator dau frisoane birocratilor din administratia de la Kremlin. Pentru ei desfasurarea de forte de la Petersburg trebuie sa demonstreze, înainte de toate, ca Rusia a fost, este si va fi o mare putere. Pentru Rusia nu exista alternativa. "Ori refacem imperiul, ori pierim.
O alta cale nu exista - asta ne învata istoria noastra" - a declarat pentru saptamânalul moscovit Itogi un important functionar din administratia prezidentiala. Asemanarea dintre Petru cel Mare si Vladimir Putin se reduce la capitolul pretentii. Petru a initiat reforme interne profunde în Rusia. Si le-a facut nu doar taind barbile boierilor, ci calcând în picioare mai toate traditiile vechii Rusii autarhice si mistice. Reformele economice si sociale au pus bazele imperiului, si nu victoriile militare împotriva Suediei.
Putin - urmasul lui Eltin!
Administratia Putin n-are nimic din zelul reformator al lui Petru cel Mare. Sunt si câteva plusuri: adoptarea legii privind proprietatea asupra pamântului; reducerea impozitelor; cresterea economica (produsul intern brut a crescut în trei ani cu 20%); cresterea exporturilor cu 18%; rezervele valutare ale Bancii Centrale au atins cifra record de 61 miliarde dolari SUA; în patru ani, datoria externa a Rusiei s-a redus cu un sfert.
Numai ca legea asupra pamântului e încâlcita si restrictiva, ceea ce amâna aparitia rezultatelor pozitive, iar cresterea economica, sporirea rezervei valutare se datoreaza preturilor mondiale ridicate la hidrocarburi (petrol si gaz). Pentru economia rusa, preturile mari la petrol si gaz au valoarea lui 11 septembrie din politica externa. Numai ca, pe termen lung, nimeni nu exclude posibilitatea unui nou crah financiar, ca cel din august 1998, pe fondul unor preturi scazute la hidrocarburi.
Cele mai importante reforme abia daca au început. S-au facut câtiva pasi timizi în reformarea justitiei. La fel si în reforma armatei. Insa monopolurile sugruma înca întregi sectoare economice si Putin nu pare interesat sa le desfiinteze, câta vreme Gazpromul a finantat toate formatiunile politice pro-Kremlin aparute în ultimul deceniu. In plus, toate încercarile de a reforma ceva în Rusia sunt dezamorsate de armata de birocrati.
Pe lânga cei 400.000 de functionari la nivel federal, mai sunt alti un milion prin provincie. Un aparat monstruos, profund corupt, care vegheaza ca în Rusia sa nu se schimbe nimic. Desi este constient de necesitatea reformelor, Putin stie ca poporul nu le doreste.
Popularitatea de care se bucura în sondaje se datoreaza tocmai faptului ca lumea e convinsa ca el nu va schimba brusc cursul, ca situatia se stabilizeaza si ca, încet-încet, chiar se va îmbunatati. Când se simte încoltit de criticii care-i reproseaza lipsa reformelor, Putin arata cu degetul acuzator spre premierul Mihail Kasianov. Insa acesta n-are nici o influenta pe culoarele unde se iau deciziile importante. In ultimii trei ani, Aleksandr Volosin, seful administratiei prezidentiale, s-a dovedit un personaj cu mult mai important decât primul ministru. Insa raportul de forte dintre Kremlin si Executiv nu are valoare de lupta politica.
Adevarata lupta politica din Rusia se duce departe de lumina reflectoarelor scenei, între cei care provin din structurile militarizate (KGB, armata, militie) si asa-zisii oligarhi, sefii marilor companii care exporta petrol si gaze. Putin, un fost colonel din serviciile secrete, s-a înconjurat de militari.
Or, sub caschetele sovietice n-a prea încoltit inteligenta. Oligarhii, printre care se numara si fostii membri ai Familiei, clanul care controla Rusia în ultimii ani ai administratiei Boris Eltin, se tem ca vor pierde controlul asupra lui Putin, propria lor creatie. Ei sunt nemultumiti de lentoarea reformelor, de penuria de proiecte si idei ale presedintelui.
Dar mai ales de incapacitatea acestuia de a rezolva dosarul cecen, pe care Putin singur l-a redeschis în 1999. Andrei Piontkovski, unul dintre cei mai influenti politologi de la Moscova, crede ca presedintele se afla în criza: "Putin pierde controlul. O parte a elitei vorbeste despre el cu dispret. Politica lui din Cecenia s-a încheiat cu un esec. Nu reformeaza armata, iar actiunile serviciilor secrete scapa de sub control".
In luna aprilie, presedintele Putin înregistra un record de popularitate - 73%. Fiecare gaseste ceva bun în el. E un fel de plastilina care poate lua orice forma. Pentru pensionari, Putin e tatal natiunii, cel care le-a marit pensiile de mizerie. Pentru credinciosi, este crestinul care merge la biserica si saruta icoane. Pentru tineri, este judocan si schior. "Vreau sa fiu la fel ca Putin" - spune un cântec de mare succes în Rusia. Dar cum e Putin? Stie cineva?
