De același autor
De ce ar trebui să-l intereseze de Ziua Cărții pe ministrul Culturii neapărat „scriitorul Shakespeare“, despre care nici nu se știe sigur dacă a existat, când îi are vii, de o realitate indubitabilă și în plină forță creatoare pe scriitorul Copos, pe scriitorul Năstase, pe scriitorul Gigi, ultimul scriitor-analfabet, minunea-minunilor?
Și a fost ziua... nu cea dintâi, nici a doua, nici măcar a șaptea cu binecuvântata odihnă, ci... după multe-multe zile și nopți, a venit Ziua Internațională a Cărții a anului 2015. Și a fost și ministrul Culturii, Ionuț Vulpescu, vechi băiat de casă al lui Ion Iliescu, absolvent de teologie și cu doctorat în filosofie, care, cum șade bine în atare ceasuri festive, s-a grăbit să laude cartea, lectura (tot mai firavă printre tineri), cât și pe scriitori. Cu această ocazie, mai marele culturii române a expus și motivul pentru care această zi de 23 aprilie este ceea ce este: atunci a murit „scriitorul Hamlet“!
Ce-i drept, ministrul a revenit: Shakespeare este cel care a murit în acea zi, s-a corectat el, nu personajul lui.
Se vede că domnul Vulpescu nu era preocupat de „scriitorul Shakespeare“, fie și cu ocazia Zilei Cărții. Sincer, nu cred că-i era mintea acolo – de unde și gafa. Poate că – zicem noi – avea alți scriitori de vază în vizor. De pildă:
Pușcăriașul Copos, fost ministru, fost viceprim-ministru: el a scris cinci cărți în detenție, printre care una foarte doctă, de istorie medievală, zice-se un plagiat. Sau pușcăriașul Becali, fost eurodeputat, care, pătruns de un imbold mistic, a scris vreo patru cărți în aceleași condiții vitrege. Sau fostul pușcăriaș Năstase, fost prim-ministru: acesta a scris și el trei cărți în urma excogitațiilor de la „mititica“, opere nemuritoare, lansate la diferite târguri și având parte de un numeros și entuziast public. Mai sunt și alți miniștri, șefi pe la fotbal sau oameni politici care au transfigurat trista lor soartă în apostolat cultural. Deja au început să circule în manuscris „memoriile“ Elenei Udrea și doamna e abia în arest preventiv! Așteptăm cu nerăbdare și opurile lui „dom’ profesor“, despre care nu ne îndoim că vor fi best-seller-uri. Politicienii pușcăriași, deveniți scriitori prolifici și de mare succes, sunt o dovadă a forței culturii cărții în România, care nu se complică să știe dacă, când și de ce au murit Hamlet ori Shakespeare.
Și să nu reducem cultura la cea scrisă. Nu-l avem noi pe fostul ministru de Finanțe, Darius Vâlcov, mare iubitor de frumos și artă, care și-a ascuns, de frica DNA, îndărătul pereților caselor sale tablourile luate din banii de șpagă? Lasă că vine ea Ziua (sau Noaptea) Muzeelor și vom trece toți cu respect pe lângă colecția Vâlcov!
În orice caz, printre meritele indiscutabile ale d-nei Kövesi ar trebui numărat și acela de a fi încurajat, fie și fără intenție, cultura scrisă: câte talente literare neștiute deja s-au manifestat și câte nu se vor manifesta la umbra gratiilor și cu speranța dulce a eliberării condiționate! Câte exemple frumoase pentru tineretul studios cresc în fatidicul zăngănit de cătușe! Aștept acum nerăbdător ca premii literare și științifice să răsplătească munca, talentul și suferința carcerală a marilor bărbați și femei ale națiunii. Aici Academia Română în conlucrare cu Ministerul Culturii ar avea ce elabora, instituind asemenea premii bine meritate.
Iată subiecte grave asupra cărora ministrul poate de pe-acum să mediteze, mai ales că este vorba despre scriitori-colegi parlamentari, colegi miniștri, colegi de partid, astfel că unele erori sunt scuzabile. În definitiv, de ce ar trebui să-l intereseze de Ziua Cărții neapărat „scriitorul Shakespeare“, despre care nici nu se știe sigur dacă a existat, când îi are vii, de o realitate indubitabilă și în plină forță creatoare pe scriitorul Copos, pe scriitorul Năstase, pe scriitorul Gigi, ultimul scriitor-analfabet, minunea-minunilor? Dar nu știu de ce ne mirăm atât: în țara scriitorului-plagiator Ponta, nici scrisul, nici cartea, nici escrocheria, nici măcar pușcăria nu mai sunt ce-au fost!
