De la critici la motive de lauda

In data de 23 iulie s-a dat publicitatii Ra­portul Comisiei Europene privind pro­gresele Romaniei in cadrul me­ca­nis­mului de cooperare si verificare pe domeniul justitiei si luptei anti­co­rup­tie. Acest Raport a fost asteptat atat de populatie, cat si de politicieni si inalti func­tionari publici. Dar motivele asteptarii au fost cu totul altele. Din pacate, insa, pri­mii au fost extrem de dezamagiti, nu nea­parat ca Raportul a fost cum a fost, ci de modul in care au reactionat politicienii, inaltii functionari si, nu in ultimul rand, pre­sa. La un astfel de document ar fi fost ne­ce­sara o mai atenta si mai critica analiza, iar pentru presa ar fi putut fi, cum e nor­mal intr-o lume a informatiei, un subiect cu mult capital si, deci, interes din partea cititorilor. Orice neinitiat, cu ceva efort de atentie, poate sesiza aceasta tacere care s-a asternut destul de repede.

Asadar, reprezentantii Comisiei Euro­pe­ne au descins la Bucuresti. Si nu a fost doar un exercitiu al celor care o repre­zin­ta, ci un demers necesar, un imperativ drept consecinta a observarii evolutiei si­tua­tiei din Romania. Este o masura ex­trem de importanta si reprezentantii Comi­si­ei cred ca Romania va considera in ace­lasi fel Raportul. Dar sa vedem reactiile!

Nu este necesar sa insistam pe efortul re­prezentantilor Comisiei, care au subli­niat puternic situatia dezastruoasa in care se afla Justitia si demersurile in lup­ta anticoruptie. Chiar si abandonarea lim­ba­jului diplomatic a fost o caracteristica a in­terventiei facute in fata alesilor nostri. Este un semnal de alarma evident. Cat pri­veste populatia, aceasta cunoaste bine si­tuatia si semnaleaza neincetat aceasta stare, dar cei imputerniciti s-au facut me­reu ca nu baga in seama, s-au pur si sim­plu au ignorat. Acum a fost speranta ca prezentarea situatiei din partea Comisiei va schimba lucrurile. Ne place sa speram asta, dar sa aruncam o privire pe cateva reactii ale politicienilor si inaltilor func­tio­nari, trecand peste cea a presei, care nu prea s-a spetit in a aprofunda Raportul.

In mesajul sau, in aceeasi zi in care Raportul a fost dat publicitatii, primul mi­nis­tru Calin Popescu Tariceanu pescu­ies­te (oricum a avut nevoie de ceva efort ca sa le gaseasca in Raport) aspectele pozi­ti­ve sau "evolutii", cum le numeste d-lui in me­sajul postat pe site-ul guvernului. Isi arata hotararea de a progresa prin "to­le­ran­ta zero" si mai doreste ca fiecare "ceta­tean sa simta ca in Romania jus­ti­tia este corecta si mai eficienta". Pana aici, o totala sintonie cu dorinta ceta­tea­nului, dar care este toleranta zero cu care va continua? Cea de pana acum? Atunci se stie ce vom vedea! Cat priveste gra­vele probleme semnalate de Comisie, pentru d-lui sunt doar "inca probleme" care motiveaza. Insa pentru orice cititor al Raportului, pe care, din pacate, presa a intarziat sa-l publice integral, fapt ce in­­greuneaza accesul tuturor doritorilor - sau e o strategie de comunicare! -, este evi­dent ca sunt probleme de gravitate ex­tre­ma, care se rasfrang asupra vietii ceta­te­nilor, de mult timp. Iar asigurarile pe care ni le ofera primul ministru e greu de cre­zut ca mai conving pe cineva.

Ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, nu vede decat un Raport "obiectiv" si se feli­ci­ta ca a evitat clauza de salvgardare. Nu rea­lizeaza ca e vorba de o ferma aten­tio­na­re, sau mai popular spus: "adevarata ure­cheala".

Seful DNA nu face decat sa enumere gra­vele tergiversari de care este vinovat in cazul dosarelor de coruptie si cu asta si-a facut treaba. Lidia Barbulescu, presedinte al CSM, se simte lezata de "ingerintele" eu­ropenilor si afirma, fara jena, ca a va­zut doar "la televizor". Laura Codruta Kö­vesi, procurorul general al Romaniei, este extrem de multumita. La dumneaei totul merge, desigur, nu si la romani.

Emil Boc, presedintele PD-L, lauda si el DNA si Parchetul, adaugand doar lipsa de vointa politica. Dar tocmai acest lucru sublinia reprezentantul Comisiei: excesi­va politizare a actului juridic si a luptei im­­potriva coruptiei. Si ca d-l Boc sa nu fie sin­gurul care uita aceasta subliniere, d-l Mircea Geoana, presedintele PSD, si d-l Lu­cian Bolcas, vicepresedinte PRM, fac din problemele semnalate de Raport o ba­za pentru un nou capital electoral. Ca doar la toamna mergem la vot, nu?

Doar acestea ar trebui sa fie suficiente sa ne motiveze sa iesim din pasivitate si sa reflectam cat de important este un vot care poate facilita perpetuarea sau norma­li­zarea situatiei semnalate de Raport. Prin pasivitate nu este posibil. Caci vor iesi cei interesati, sustinuti de cei care le tin parte sau cei care sunt usor de ma­nipu­lat prin reflectiile dumnealor pe mar­gi­nea Raportului. E adevarat, avem un scurt exercitiu de democratie, dar fiecare etapa, ca la un curs de scoala, precede sau urmeaza alteia. E important sa nu fim ab­senti caci se creaza un cerc vicios care are drept rezultat multe carente in "cres­te­rea" democratica pe care vrem sa o avem. Orice libertate inseamna si res­pon­sa­bilitate. Suntem liberi de a nu ne expri­ma optiunea, dar suntem si responsabili pentru consecintele acestei alegeri. Nimic de zis. E usor sa cadem in starea de to­ta­la lehamite si este si mai comod. Dar atunci nu mai e cazul sa ne plangem. Avem, ce e drept, o modalitate simpla de a decide, dar ea se cumuleaza cu a fie­ca­ru­ia dintre noi si are efect, dar trebuie exer­citata. Poate ca reflectia referitoare la timpul pe care il pierdem cand ne plan­gem si cate am putea face actionand ar pu­tea sa ne ajute, si asta doar la situatii strict personale. Or, este la fel de valabil si in cazul unei comunitati, fie ea si o tara.