De același autor
Orice industrie, orice domeniu de activitate, orice companie şi orice produs ori serviciu creat şi oferit pe piaţă generează un anumit impact social şi de mediu. Orice producător de bunuri şi servicii, de la companii din industriile extractive şi prelucrătoare de materii prime, producători de energie, fabrici de autoturisme şi transportatori până la fabricile de medicamente, de la fermieri şi fabrici din industria alimentară până la producătorii de alcool şi tutun, de la bănci şi dezvoltatori imobiliari până la distribuitorii de produse de larg consum şi trusturile de presă generează nu doar beneficii publice, ci şi externalităţi negative, efecte nedorite asupra angajaţilor, consumatorilor, publicului larg, comunităţilor sau mediului. Este tot mai larg acceptată ideea că în operaţiunile de afaceri şi în deciziile privind obiectivele şi strategiile de profit şi de dezvoltare, companiile trebuie să aibă în vedere nu doar aşteptările proprietarilor sau interesele pe termen scurt ale acţionarilor, ci şi efectele sociale negative şi riscurile de mediu pe care le produc.
Dincolo de aceste premise, în acest spaţiu al responsabilităţilor în raporturile dintre firme şi societate se nasc nenumărate întrebări ale căror răspunsuri sunt uneori limpezi, dar ignorate, alteori dificile sau într-o permanentă negociere. Care sunt responsabilităţile morale sau sociale ale unei companii într-o situaţie particulară? Ce costuri sociale şi de mediu sunt acceptabile pentru beneficiile publice create de o anumită companie? Putem evalua obiectiv şi raporta imparţial impactul social şi de mediu al unei firme? Ce standarde avem la dispoziţie pentru a aprecia comportamentul unor oameni de afaceri şi operaţiunile unor companii? Este aderarea la un standard de responsabilitate corporatistă o garanţie pentru bunele intenţii şi comportamentul proprietarilor şi managerilor? Ce presupune implementarea unui standard de responsabilitate socială şi ce anume poate garanta conduita morală a unui agent economic?
La aceste întrebări şi la nenumărate probleme practice privind aplicarea şi funcţionarea standardelor de responsabilitate socială încearcă să răspundă Deborah Leipziger în lucrarea sa The Corporate Responsibility Code Book, apărută în cea de-a II-a ediţie în luna iulie a acestui an la Greenleaf Publishing, în Marea Britanie.
Lucrarea, una dintre cele mai ample şi riguroase din domeniul standardelor de responsabilitate corporatistă, oferă nu doar o colecţie de instrumente, ci şi o analiză riguroasă a metodologiilor pentru implementarea principiilor de responsabilitate socială şi pentru evaluarea şi raportarea performanţei sociale şi de mediu. Consultantă pentru companii, instituţii guvernamentale şi proiecte internaţionale, Deborah Leipziger abordează o serie de teme sensibile în raporturile dintre companii şi grupurile lor cointeresate, clienţi, angajaţi, comunităţi, proprietari sau investitori, parteneri de afaceri şi autorităţi, marcând acest teren cu un set de coduri, standarde şi ghiduri menite să servească drept repere liderilor de afaceri. Din multitudinea de principii şi standarde de responsabilitate socială dezvoltate până acum, autoarea selectează 34 de instrumente necesare administratorilor companiilor pentru a proiecta politicile de responsabilitate socială corecte în raport cu impactul social şi de mediu generat.
Astfel, sunt avute în vedere instrumente ce vizează probleme precum drepturile fundamentale ale omului (de exemplu, Normele privind responsabilităţile corporaţiilor transnaţionale şi ale celorlalte companii cu privire la drepturile omului, formulate de către Comisia ONU pentru Drepturile Omului); drepturile angajaţilor şi condiţiile de muncă (Codul de Conduită în Relaţiile cu Angajaţii, definit de Asociaţia pentru un Tratament Corect la Locul de Muncă, ce are în vedere bunele practici în selecţionarea, angajarea şi recompensarea angajaţilor); managementul mediului şi sustenabilitatea (Principiile Ceres, de exemplu, se referă la managementul deşeurilor, conservarea energiei, reducerea riscurilor de mediu); corupţia şi buna guvernare corporatistă (de pildă, Principiile de Afaceri pentru Combaterea Corupţiei, elaborate la iniţiativa Transparency International şi Social Accountability International şi publicate în 2002, sau Iniţiativa pentru Asigurarea Transparenţei în Industria Extractivă, standard global elaborat în 2003 ce propune instrumente pentru combaterea corupţiei în companiile de petrol, gaze şi din minerit).
„Una dintre principalele provocări din domeniul responsabilităţii corporatiste“, consideră Deborah Leipziger, „este aceea a credibilităţii şi transparenţei. Una dintre provocările majore ale acestui domeniu este aceea de a se dezvolta instituţii şi proceduri necesare pentru verificarea independentă a rapoartelor sociale elaborate de companii... În lipsa unor sisteme credibile de verificare şi certificare, comunităţile vor deveni din ce în ce mai sceptice cu privire la responsabilitatea companiilor.“
