De același autor
Sub egida acestui centru de cercetari- numele lui este Evrei, armeni si crestini din Orient -, organizam in luna iunie cel mai important congres din Franta pe aceasta tema. Intitulat De la genocidul armenilor la Shoah. Tipologia masacrelor secolului XX, el va reuni peste 40 de savanti din lumea intreaga (in special din Armenia si din Israel, dar si din alte tari, din Romania, Polonia, Rusia, Belgia, Italia, Elvetia, Grecia, America) si va aborda patru teme: fenomenul genocidar ca atare, negationismul, invatamantul Shoah-ului si genocidului armenilor si memoria Shoah-ului.
Un prim aspect al congresului consta in problematica terminologiei utilizate pentru a descrie aceste fenomene. De exemplu, se foloseste sintagma genocidul armenilor, dar, in epoca cand acesta a avut loc, cuvantul genocid nu exista. Asadar, ce termen trebuie utilizat pentru a exprima nimicirea iudaismului european in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in conditii atroce? Si ce s-a intamplat cu armenii, dar si cu asirocaldeenii sau alti crestini din Orient, si, pe langa evrei, cu romii sau cu alte categorii umane pe care nazistii le considerau inferioare? S-a incetatenit - in Occident, in special in America, dar acum si in Romania - termenul de Holocaust. Personal, nu il utilizez niciodata deoarece nu denota o realitate - cuvantul Holocaust are un sens metafizic important: ardere de tot a unei victime. Ca istoric, prefer cuvantul ebraic Shoah, care inseamna cataclism si care intr-adevar reflecta nimicirea poporului evreu din cel de-al doilea razboi mondial. Trebuie spus ca radacinile genocidului armenilor se regasesc la sfarsitul secolului al XIX-lea, in cadrul a ceea ce noi, istoricii, numim "chestiunea Orientului". Congresul de la Berlin din 1878 s-a incheiat cu decizii nefavorabile in privinta armenilor si deja din 1894 pana in 1896 mai multe grupuri de armeni au fost masacrate. Dar adevaratul genocid al acestora s-a petrecut in timpul primului razboi mondial: in mai-iunie 1915 au fost deportati locuitorii din provinciile armene propriu-zise, iar apoi, la sfarsitul lui 1915 si in 1916, armenii din provinciile occidentale ale axei minore. Data de inceput a acestui genocid este 24 aprilie 1915, cand au fost arestati sute de notabili armeni din orasul Constantinopol. Deja incepand cu legile de la Nürnberg din 1935, se da definitia rasiala a evreului. Cine este evreu? Orice persoana care are trei bunici de religie evreiasca. O a doua lege era cea pentru apararea sangelui si onoarei poporului german, care interzicea relatiile dintre armeni si evrei, casatoriile mixte. Din acel moment, se va instala un antisemitism de stat, care va cunoaste o evolutie rapida. Dupa legile de la Nürnberg, cand evreii "devin" indigeni si sunt fara drept alungati din functiile publice s.a., 1938 este anul mutatiilor, al rupturilor - aceleasi legi antisemite se vor aplica Austriei, ocupata de nazisti. De exemplu, legea numelui: in vara lui '38, femeile trebuiau sa adauge prenumelui lor cuvantul Sarah, iar barbatii, cuvantul Israel. Deci erau deja marcati. Odata cu atacarea Poloniei, vom asista la inceputul unor persecutii acerbe ale evreilor: se reiau anumite obiceiuri medievale, de exemplu insemnarea lor cu steaua galbena - rotita din evul mediu - , apoi ghetoizarea (la Cracovia, Varsovia s.a). Dupa atacarea Uniunii Sovietice de atunci, dupa impartirea Poloniei, in mod sistematic va avea loc masacrul, ceea ce numim Shoah. Pana nu demult, in istoriografia clasica se sustinea ca la conferinta de la Wannsee, din Berlin, s-a decis "solutia finala" a poporului evreu: "deportarile" - spre Rasarit, spre o destinatie necunoscuta sau in lagare de munca s.a. Mult timp s-a crezut ca atunci s-a luat aceasta decizie, dar faptele, documentele infirma acest lucru. Incepand din vara lui 1941, incep masacrele pe teritoriul Uniunii Sovietice. Eu, in cartea mea Shoah in Romania, am aratat ca ambasadorul de atunci al Frantei la Bucuresti, Jacques Truell, transmitea misive si rapoarte la Vichy, si datorita lui suntem la curent, in timp real, cu teribilele masacre din regiunile orientale ale Romaniei, Basarabia, Bucovina si Transnistria. El utilizeaza termeni teribili, precum: "suntem in prezenta unui plan de epurare etnica" sau "a unui plan de exterminare pus la cale de guvernul lui Antonescu". Comunicarea pe care o voi tine in cadrul congresului se intituleaza chiar Marturia lui Jacques Truell.
Apoi, problematica negationismului. Definitia Conventiei pentru a preveni crima de genocid a fost adoptata de ONU in 1948 si a fost semnata chiar si de Turcia. Din pacate, aceasta tara nici pana in ziua de astazi nu a recunoscut oficial ceea ce s-a intamplat in 1915. Nimeni nu spune astazi ca turcii poarta o vina colectiva, cum nu spune nici despre germani, despre nici un alt popor; dar nu se poate nega ca aceste fapte tragice au existat. Problema negationismului Shoah-ului este bazata pe o credinta irationala, care spune ca acesta este o inventie a carei functiune ar fi de a suscita un sentiment de compasiune sau de culpabilitate in Occident, astfel ca evreii sa poata reclama indemnizari Germaniei si altor tari care au colaborat cu Germania, dar si ca sa justifice crearea statului Israel - ceea ce n-are nici o legatura cu Shoah-ul. Desi negationistii nu sunt prea numerosi, din pacate retorica lor este foarte nociva, deoarece neaga politica de exterminare a nazistilor, masacrul iudaismului european, care ar fi fondat pe o minciuna colosala ai carei singuri beneficiari ar fi evreii din ziua de astazi.
A treia tema este despre invatamantul genocidului armenilor si al Shoah-ului. In primul rand trebuie subliniata anterioritatea invatamantului Shoah-ului fata de cel al genocidului armenilor. Foarte mult timp aceste lucruri nu au fost mentionate in manualele scolare. De fapt, in manuale s-au spus prea putine lucruri chiar despre istoria si civilizatia evreilor sau a armenilor - nu numai in tarile din Rasarit, dar chiar si in Occident, acestea sunt ocultate. Vreau sa amintesc ca in Romania, la Cluj si la Bucuresti, de 5 ani se organizeaza cursuri de formare a profesorilor pe aceasta tema. Si in Franta au loc in mod organizat asemenea seminarii - in cadrul Fundatiei pentru memoria Shoah-ului, prezidata de d-na Simone Well, fost ministru si fosta deportata. La congresul din iunie vom face tot posibilul pentru a redacta un manual pluridisciplinar comparativ despre ceea ce s-a intamplat cu genocidul armenilor si cu Shoah.
Ultima tema este cea a memoriei. Intai este vorba de reglementarea juridica legata de conceptul de crima contra umanitatii, concept impus in 1945 la Tribunalul de la Nürnberg, prima curte internationala care i-a judecat pe cei vinovati de crime contra umanitatii. Apoi vom incerca sa prezentam acest concept in perspectiva Shoah-ului si a genocidului armenilor. Aceste teribile evenimente ale secolului al XX-lea se comemoreaza in fiecare an in Armenia si in diaspora armeana, in Israel si in diaspora evreiasca. In Israel, aceasta zi se numeste Ziua Shoah-ului, dar si a eroismului, pentru ca nu trebuie aratate numai distrugerea si nimicirea poporului, ci si rezistenta, lupta lui. Alt aspect este legat de prezervarea locurilor de memorie, ale deportarilor, internarilor si exterminarilor. Sunt doua locuri emblematice: pentru armeni - Deir-Z-Zor, in Desertul Siriei, pentru evrei - Auschwitz. In acest sens statul Israel si statul armean au construit centre de memorie, de documentare, de cercetare: in Israel, la Ierusalim, exista institutia Yad-Va-Shem; in Armenia, la Erevan - un muzeu al genocidului. Institutii asemanatoare au fost create si in alte tari: in America, la Washington, Muzeul Holocaustului, in Franta, Centrul de Documentare Evreiasca Contemporana, care este si muzeu, unde se mentioneaza in marmura numele tuturor evreilor care au fost deportati din Franta (peste 76.000), printre care si multi originari din Romania. Daca astazi Shoah-ul este atat de comemorat, aceasta se datoreaza faptului ca el este parte integranta din istoria popoarelor. El nu este o problema evreiasca, cum nici genocidul armenilor nu este o problema armeana. Ele sunt probleme ale tuturor natiunilor. Prin anvergura sa, acest congres trebuie sa aduca o lumina decisiva asupra fenomenului genocidar. De curand v-a fost publicata in Romania o lucrare - Lupta internationala pentru emanciparea evreilor din Romania (documente si marturii), in doua volume. Ce aduce in plus fata de celelalte carti ale dvs.?
Cu ocazia prezentei mele in Romania, pentru o scurta perioada - am fost invitat la Bucuresti sa tin niste cursuri la Universitate -, a avut loc o prezentare oficiala a acestor ultime volume ale mele. Istoria evreilor din Romania face parte din istoria evreilor in general, dar si din istoria Romaniei. Iar aceste fenomene au fost ocultate chiar sub regimul trecut: cand se vorbea despre minoritatile din Romania, se vorbea despre unguri, germani sau alte nationalitati conlocuitoare. Consider ca suntem in fata unui paradox. Evreii sunt prezenti in Romania de secole. Au venit aici, au jucat un rol economic important, dar, din tot felul de motive, ei vor fi emancipati numai la sfarsitul primului razboi mondial. Intaiul volum priveste perioada 1913-1919, de la razboaiele balcanice pana la primul razboi mondial. In aceasta perioada a avut loc o lupta puternica - din partea evreilor din Romania, dar si din partea anumitor oameni politici democrati si liberali care stiau ca ceea ce se intampla era o nedreptate pentru evrei; acestia faceau serviciu militar, dar nu erau considerati cetateni, nu puteau sa-si trimita copiii la scoala, nu puteau avea functii in stat. Evreii din Romania au fost ajutati, spre sfarsitul acestei faze, de coreligionarii lor din strainatate. La conferinta de pace de la Paris se va rezolva aceasta problema, dar noutatea este ca se impusese un nou concept juridic, acela de "drept minoritar": s-au cerut nu numai drepturi cetatenesti, dar si drepturi de minoritate. Acestea insemnau drepturi religioase si culturale, dar nu politice. Si atunci a aparut ideea sa se semneze si tratate in care aceste drepturi minoritare sa fie asigurate. In volumul al II-lea, de la 1919 la 1939, arat ca intr-adevar a existat o implicare a evreilor in societatea romaneasca, dar in acelasi timp, din cauza anumitor elemente extremiste si a unui radicalism al miscarii de extrema dreapta, care au dezvoltat un anumit antisemitism, a intrat in joc un vector al nationalismului - pentru ca existau tensiuni minoritare, 30% din populatia Romaniei era alogena, si atunci unii se simteau "amenintati". S-a dezvoltat teoria ca e nedrept sa se dea evreilor dreptul de cetatenie si s-a incercat luarea acestor drepturi. Din pacate, ele vor fi luate pe scara larga odata cu numirea primului guvern deschis rasist si antisemit, guvernul Goga-Cuza.
De asemenea, ma aflu la Bucuresti pentru a reinnoi acordul intre Universitatea noastra din Montpellier si Universitatea din Bucuresti. In Franta sunt mai bine de 5.000 de studenti din Romania, ceea ce reprezinta o patrime din cei aproximativ 20.000 de studenti romani care studiaza in strainatate. Noi ii primim cu bratele deschise: foarte multi vin nu numai pentru studii de limba franceza, lingvistica, ci si pentru studii de istorie, sociologie, psihologie, filosofie s.a. Ii incurajam pe cei care fac masterate si doctorate in cotutela. Reinnoim acum aceste acorduri spre binele studentilor francezi care vor studia in Romania si invers, al studentilor romani care vor veni in Franta.
*Profesor de istorie contemporana la Universitatea Paul Valéry, Montpellier III; director al Scolii de Inalte Studii Iudaice; codirector al Centrului de Cercetari Juifs, Arméniens et Chrétiens d'Orient.
Interviu realizat de Ioana Anghelescu
