Adevăruri alternative, lumi paralele

Ediția de 1 Decembrie a „emisiunii” lui Luis Lazarus, fost jurnalist monden devenit vedetă conspiraționistă, începe cu o critică la adresa paradei militare tradiționale. Motivul principal este dezamăgirea lui Lazarus cu modul în care s-a comportat armata în pandemie. „Armata și cu toți cei care defilează acolo ar trebui să-și ceară scuze poporului român”, pentru că nu a „fraternizat” cu poporul, ca în 1989. Din contră, când „mascarada plandemică” a ajuns în România, armata a scos „transportoarele blindate” (de fapt erau jeepurile tipice, nu transportoarele blindate, dar să nu ne cramponăm în detalii) să legitimeze cetățenii alături de „miliție”.

Surprind certitudinea, siguranța cu care pronunță „mascaradă plandemică” și insistența cu care pretinde scuze din partea armatei. Nici asocierea cu Revoluția Română din 1989 nu este întâmplătoare, sugestia fiind că ambele situații sunt similare, dictatura comunistă și dictatura plandemică ar fi echivalente.

Această siguranță apare tot mai des în media alternativă – ecosistemul format din influencerii și publicațiile care răspândesc frecvent propagandă și teorii conspiraționale. Pentru ei, trecerea prin doi ani de pandemie s-a produs la modul „gâsca prin apă”, nu s-a lipit de ei nimic. Oricâte informații ar apărea, oricâte studii, analize statistice, o țin una și bună: nimic nu e cum pare, totul e o conspirație.

Plandemie, de la plan, v-ați prins? Au avut un plan să decimeze populația. „Ei” – elitele ascunse, globaliștii, familiile bogate – de multe ori se subînțelege că sunt evreii. De ce? Pentru că suntem prea mulți pe Pământ și resursele sunt limitate. O idee demontată deja de ceva timp, despre care am scris și eu aici.

Site-ul antivaccinist Active News publică frecvent lamentări despre cine au fost „trâmbițele vaccinării” și „cioclii apocaliptici” și ce facem cu ei. Au făcut și o listă, pe care toată lumea a putut propune jurnaliști, activiști sau politicieni care n-au fraternizat cu poporul. Și ei ar trebui să-și ceară scuze măcar, apoi mai vedem dacă să fie iertați sau pedepsiți pe măsură.

Apel la amnistie

Unul dintre momentele de entuziasm în tabăra antivaccin a fost apariția unui articol, în The Atlantic, cu titlul „Să declarăm o amnistie pentru pandemie”. Articolul a fost înțeles ca o recunoaștere a unei culpe generale din partea „trâmbițelor vaccinării”, a presei în mod special, care ar admite că s-a înșelat atât despre COVID, cât și despre vaccin. Se cere amnistie când „vinovații” mărturisesc sau sunt confruntați cu dovezi atât de clare încât nu mai pot refuza adevărul.

Doar că articolul nu spune ceea ce pare. Nu neagă deloc realitatea pandemiei – o afecțiune nouă, mai dăunătoare și mai contagioasă decât gripa – și nici beneficiile vaccinării. Tot ce face articolul este să arate că, în condiții de incertitudine, e de înțeles că se încearcă măsuri al căror impact se dovedește ulterior redus, cum ar fi purtatul măștilor în aer liber.

Plandemia și vaccinul

Controversele reale nu includ în niciun caz ideile conspiraționiștilor, de exemplu că pandemia ar fi vreun complot bine ticluit să ne omoare.

Ce scriu aici nu este hiperbolă, ci o narațiune repetată în mod explicit de diverși influenceri pe diferite canale. Dumitru Coarnă, fost PSD, fost AUR, vorbește de exemplu lipsit de echivoc în „emisiunea” Adrianei Bahmuțeanu despre cum și virusul, și protocolul de răspuns medical au fost create împreună, astfel încât dacă nu te omoară primul, să o facă cel din urmă. Puține afirmații sunt mai ridicole de atât, nicidecum general acceptate, cum se pretinde.

Similar, Sindromul Morții Subite (SADS) nu este o chestie nouă, care „șochează comunitatea medicală”. Oricât de mult ar insista media alternativă internațională și traducătorii lor din România (Active News au sute de articole pe această temă), nu există o relație între vaccinarea COVID și morțile subite.

Nici măcar nu sunt mai multe cazuri – pentru Anglia și Țara Galilor se poate consulta o statistică ce arată cauzele deceselor pe fiecare an. SADS este înregistrat folosind trei coduri – R960, I490 și I461, iar datele sunt disponibile aici. În 2021, anul cu vaccinări COVID, au fost 302 cazuri de SADS în total. În 2020 au fost 336 cazuri, 330 în 2019, 320 în 2018.

De altfel, narațiunea a fost demontată deja de multe ori, de exemplu aici sau aici. Totuși, se insistă: un așa-zis documentar distribuit recent aduce un adevărat „tsunami de dezinformare antivaccin și teorii conspiraționale”, iar influencerii dezinformării pretind, în ciuda realității, nu doar că relația vaccin – SADS e demonstrată, dar că toată lumea o acceptă deja, cu excepția unor propagandiști răzleți. 

COVID și „laboratorul”

O controversă reală a fost de exemplu în jurul sursei virusului, dacă este de origine animală, și a sărit la oameni într–un context natural, sau dacă a scăpat dintr-un laborator specializat, în urma unei neatenții.

Asigurarea securității laboratoarelor care studiază virusuri este esențială, iar accidente au mai existat. Cercetările de tip „gain-of-function” trebuie în mod special asigurate în condiții de siguranță și justificate în obiective, pentru că pot da naștere unor virusuri mult mai contagioase și/sau mult mai mortale decât variantele de bază.

Dezbaterea a fost pornită destul de repede (aici un articol din mai 2020), dar încă nu este tranșată: cine afirmă că știe probabil minte. Există mai multe articole recente care susțin încă ipoteza evoluției naturale (de exemplu aici), dar și câteva care subliniază că ipoteza unui accident de laborator pare totuși credibilă (de exemplu aici).

Dezbaterea serioasă a fost însă parazitată de motivații politice și teorii conspiraționale. Steve Bannon și-a folosit experiența și relațiile în media pentru a promova ideea că virusul a fost produs ca o armă biologică și eliberat intenționat. Ideea a fost amplificată de Carlson Tucker și de mulți alții, fără vreo dovadă concretă. Variante mai nuanțate au fost promovate și de Donald Trump sau Mike Pompeo, în principal pentru a încerca mutarea atenției de la răspunsul întârziat al autorităților din SUA spre o culpabilitate a Chinei.

În haosul informațional creat, distincția dintre „accident” și „intenție” s-a pierdut din vedere, deși este esențială în a judeca dacă o ipoteză este o teorie conspirațională sau nu. Rețelele sociale au avut reacții diferite: Twitter și Facebook au considerat inițial că orice contrazice „originea naturală” a SARS-CoV-2 este dezinformare (deși Facebook a revenit destul de repede asupra deciziei), în timp ce YouTube a considerat că nu există consens privind originea virusului, deci nu vor impune limitări pe acest subiect.

Astăzi, media alternativă insistă că au avut dreptate, arătând spre raportul recent publicat de o comisie condusă de Partidul Republican sau spre actualizarea unor articole care contraziceau ipoteza originii artificiale. Însă un principiu sănătos este să rămânem sceptici până avem dovezi suficiente – care încă nu există și e posibil să nu existe niciodată. Ipoteza accidentului a fost (cu câteva excepții) acceptată mereu drept plauzibilă (dar mai puțin probabilă decât ipoteza naturală). Pe de altă parte, la câte investigații au fost deja făcute, ipoteza conceperii și eliberării intenționate rămâne o teorie conspirațională.

Alte „adevăruri”

Cu ocazia protestelor din China la adresa politicii „Zero-COVID”, unii influenceri au susținut că ei au criticat și măsurile luate de statele vestice (inclusiv România). Sigur, să trebuiască să scrii o foaie ca să ieși din casă sau să ieși să-ți plimbi peștele din acvariu riscând un avertisment este exact la fel cu situația din China, unde întregi cartiere erau complet închise, oamenii erau obligați să se testeze periodic, iar reacția față de critici era dură și rapidă. Oricât se străduiesc antivacciniștii să selecteze din statistici acele cifre care par că arată o creștere a indicatorului „decese în exces” pentru a le asocia cu vaccinurile, ideea că vaccinurile ar fi nesigure sau ineficiente rămâne falsă.

Când conspiraționiștii jubilează că un șef Pfizer recunoaște în sfârșit că nu au testat înainte de lansare dacă vaccinurile lor previn infectarea, scapă din vedere că firma n-a pretins inițial decât eficacitate în fața formelor grave și a decesului, ulterior apărând date că transmisia este încetinită, dar nu oprită complet. Tendința de a pretinde că s-a demonstrat că totuși „conspiraționiștii au avut dreptate” se vede în majoritatea subiectelor și nu doar în România (de altfel media alternativă de la noi este în mare parte o goarnă a unor publicații și influenceri internaționali).

Lumi paralele

Informațiile false, propaganda și teoriile conspiraționale sunt deja în centrul lumii noastre „post-adevăr”. Actori statali și non-statali se folosesc de manipulare pentru a câștiga bani sau putere politică; unii ajung chiar să creadă ce spun. În jurul lor se formează comunități de oameni care, pe fondul deziluziilor reale cu autoritățile și al unui aparat critic insuficient format, se orientează tot mai mult spre explicații alternative.

Convingerea „iată, am avut dreptate” duce lucrurile la nivelul următor, închizând ușile în fața oricărui dubiu, a oricărei dileme. Dacă procesul continuă, ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă vom trece de la „adevăruri alternative” (apud Trump) la „lumi paralele”. Cum vom putea gestiona o societate în care o mare parte se deplasează tot mai departe de vreo înțelegere comună a realității e greu de spus, dar cel mai probabil trebuie deja să ne pregătim. //