C(in)e este presa?

Presa a fost întotdeauna o țintă - miliardari care vor să ascundă cum au făcut primul milion, lideri politici încercând să oprească dezvăluiri despre afacerile lor, state încercând să proiecteze narațiunea geopolitică cea mai favorabilă. În ultimii ani, presiunile s-au intensificat, iar tacticile folosite s-au diversificat, concentrându-se pe construirea a ceea ce putem numi „media alternativă”.

Ce este presa?

În urmă cu ceva ani, întrebam un prieten - mare avid de lectură și care publicase o carte la Humanitas - ce înseamnă să fii scriitor. S-a ferit să se autointituleze astfel, iar răspunsul a fost că e scriitor cine scrie și e citit. Similar, putem considera că e jurnalist acea persoană care convinge un public de asta. Multă lume ar vrea să credem asta, mai ales unii care s-au trezit jurnaliști peste noapte, doar pentru că avea nevoie cineva de o portavoce.

În realitate, să faci presă nu este despre a găsi un public - oricine are ceva farmec și debit verbal poate face asta pe rețelele sociale, ci despre procesul din spate.

Emilia Șercan explica asta foarte bine într-o postare recentă, vorbind despre „fluxul editorial” care include „ședințe de sumar” în care se decid subiectele, documentare și redactare din partea reporterului, apoi „editarea”, care verifică atât exprimarea, cât și logica din spate, și factcheckingul, care verifică să nu se strecoare erori de reprezentare a faptelor.

Întregul proces se desfășoară sub semnul independenței editoriale - adică patronajul nu este în măsură să aprobe subiecte sau să intervină în vreun fel. Doar astfel se susține misiunea presei - de a găsi subiectele relevante și a le prezenta astfel încât înțelegerea publică asupra acestor subiecte să crească.

Media alternativă

După ce oamenii din jurul fostului președinte al SUA Donald Trump au descoperit „adevărul alternativ”, s-au lovit de o altă problemă - necesitatea distribuirii acestuia.  Pe de altă parte, în cercurile ultraconservatoare din SUA era deja încetățenită ideea că presa mainstream este inamicul, idee exprimată fără echivoc în 2017 de Steve Bannon (fost director al publicației extremiste Breitbart și fost șef de campanie, ulterior consilier al lui Donald Trump).

Aceste două idei au dus la construcția unui ecosistem media care nu urmărește procesul obișnuit, ci este menit să promoveze viziunea politică inspirată din mișcarea „alt-right”, ce a crescut și a implodat în perioada 2016-2018, fiind absorbită în mare parte de mișcarea MAGA (Make America Great Again).

Este probabil ca aceste eforturi să fie pornite de adevărați credincioși, oameni care cred că luptă pentru „sufletul țării”, după cum afirma în anii ‘90 Patrick Buchanan (jurnalist, autor și politician conservator). Doar că toți cei implicați s-au arătat dispuși să facă și să spună orice îi apropie de utopia dorită: să ascundă informații, să mintă cu bună știință, adică „să umple zona cu rahat”, după cum tot Steve Bannon sugera.

Posturi marginale, precum OAN sau Newsmax, au profitat de noua direcție să‑și crească popularitatea, răspândind dezinformări și teorii conspiraționale oricât de ridicole. Fox News a virat în aceeași direcție, în special prin fosta vedetă a postului, Carlson Tucker, extrem de abil în a manevra white grievance - un amestec de victimizare, ciudă și mânie ale unor grupuri (în general persoane caucaziene) față de o percepută pierdere a dominației socio-culturale.

Fenomenul a prins amploare și pe fondul crizei COVID, apoi al invaziei Rusiei în Ucraina, devenind unul cu acoperire globală și fiind sprijinit de presa de stat din țări autoritarianiste, în special China și Rusia, ale căror strategii geopolitice includ dimensiunea dezinformării.

Media alternativă este astăzi un ecosistem complex, susținut de mulți actori statali și non-statali cu interese distincte, dar convergente, în care pretinși jurnaliști răspândesc dezinformare, propagandă și teorii conspiraționale, pretinzând că luptă împotriva cenzurii din mainstream.

Marea răsturnare, de la Tucker Carlson la Clubul Român de Presă

Miza ultimilor ani este lupta pentru cine este presa, vedetele și organizațiile din media alternativă încercând să convingă publicul că ele sunt singurele cu adevărat independente și care acționează în interesul public, în ciuda dovezilor.

Într-un proces intentat în 2020, avocații Fox l-au apărat pe Tucker Carlson susținând că nicio persoană rezonabilă nu îl poate lua în serios. Mai exact, ceea ce face el nu este să relateze „fapte”, ci hiperbolă și exagerare.

Trei ani mai târziu, Carlson apare în centrul scandalului Dominion, compania de sisteme de vot despre care vedeta Fox a promovat o serie de narațiuni false (acuzând că au ajutat în fraudarea alegerilor din 2020). De data asta, apărarea n-a mai funcționat, pentru că avocații Dominion au descoperit mesaje trimise de realizatorii Fox în care aceștia admiteau că poveștile despre fraudă sunt false, însă le-au susținut pe post oricum.

Fox a evitat un proces umilitor, plătind 787,5 milioane de dolari către Dominion, iar Carlson a fost dat afară câteva zile mai târziu, deși motivele din spatele deciziei ar putea fi mai complexe, legate de comportamentul în general al acestuia. Influencerii și personalitățile din zona MAGA au reacționat previzibil, emițând varii teorii conspiraționale despre cum statul paralel este în spatele deciziei. Un „expert american” citat de Sputnik (!) și preluat de InfoWars, site-ul conspirațional condus de Alex Jones, susține că vedeta americană ar fi atras reacția statului paralel pentru că a trezit populația, transformând americanii în „cercetători și gânditori”. Ridicolul nu este un defect în media alternativă, este o trăsătură necesară.

Relația Fox cu publicul a fost comparată cu povestea doctorului Frankenstein și a monstrului său – Fox a construit publicul care acum nu poate fără teorii conspiraționale și white grievence. Unul dintre motivele pentru care vedetele Fox au ales să susțină pe post teoriile conspiraționale despre alegerile din 2020 a fost teama că publicul va migra spre alte posturi dacă nu o vor face. Au avut dreptate: după concedierea lui Carlson, audiența la ora respectivă a scăzut la jumătate.

Nici România nu putea să rateze trendul: de câțiva ani, mai multe organizații și influenceri încearcă o mare răsturnare - nu doar să se impună ca o alternativă la mainstream, ci să pretindă că doar ei sunt presa adevărată. Procesul lor editorial nu are de-a face cu presa, ci este foarte simplu: toate evenimentele care apar la știri sunt reinterpretate pentru a se potrivi unor narațiuni diverse, majoritatea derivate din Conspirația Majoră - ideea că lumea e condusă de elite globaliste malefice, care vor să decimeze și să controleze populația. Mai mulți influenceri și publicații online au recurs la această strategie, dar și unii realizatori TV, cele mai cunoscute cazuri fiind Răzvan Dumitrescu (Antena 3) și Victor Ciutacu (România TV).

În ultimele luni, unii dintre cei implicați au propus trecerea la pasul următor - înființarea „Clubului Român de Presă” ca o asociație profesională, reprezentativă, a jurnaliștilor. Totul, sub coordonarea unui adevărat who’s who al manipulatorilor și șantajiștilor din media, precum Cozmin Gușă (fost deputat PSD, fost analist politic, devenit media playmaker), Sorin Roșca-Stănescu (fost colaborator al Securității, fost senator PNL, infractor condamnat, supranumit „Nașul”, pentru că a ridicat șantajul prin presă la rang de artă), sau Răzvan Savaliuc (fondatorul site-ului de propagandă luju.ro, acuzat recent că ar fi fost finanțat ilegal de Marian Vanghelie pentru a-i „spăla” imaginea, în perioada 2018-2019).

După ce au depășit pretinse obstacole din partea statului paralel, organizația a fost lansată de ziua libertății presei - o nouă insultă la adresa jurnaliștilor care-și fac treaba și a cetățenilor care au nevoie de o presă curată.

Despre soluții, pe scurt

În SUA, răspunsul în fața atacurilor s-a orientat spre relația dintre piață și legislație. Fox și-a concediat principala vedetă după ce a ajuns să plătească o sumă exorbitantă pentru minciunile acesteia, dar urmează să mai aibă un proces pe aceeași temă. Alex Jones a declarat insolvență, după ce a fost condamnat la plata unor sume ce totalizează aproape 1,5 miliarde. Newsmax și OAN sunt și ele implicate în procese legate de minciunile pe care le-au răspândit.

În România, răspunsul în fața asaltului manipulatorilor și conspiraționiștilor rămâne încă limitat. Sigur, sute de jurnaliști din țară își fac treaba corect, însă doar coalizarea acestora ar putea să se opună falsei legitimități pe care o pretind manipulatorii.

Autoreglementarea în media este posibilă, există multe exemple internaționale. Un adevărat organism reprezentativ, care să urmărească modul în care organizațiile de presă respectă procesul ar fi util și extrem de necesar.

Despre CNA și legislația în domeniu am mai scris - este absolut ilogic să ajungem la situația în care un post ca România TV să acumuleze sute de amenzi, dar să nu se treacă la restul sancțiunilor prevăzute în lege - suspendarea temporară a emisiei sau înjumătățirea licenței. O abordare sistematică ar fi utilă - o decizie sau un amendament legal care să impună progresia sancțiunilor în anumite condiții (ex: la un anumit număr de amenzi, într-o perioadă determinată, se trece automat la o clasă superioară de sancțiuni).

Presiunea economică – prin apelul la companiile care fac reclamă pe site-urile sau televiziunile manipulatoare – poate să funcționeze, însă presupune de asemenea o acțiune sistematică și continuă, pe termen lung, deci o organizație dedicată acestui demers.

Educația este și ea vehiculată ca o posibilă soluție, însă are sens mai degrabă pe termen lung și numai în condițiile în care sistemul public de educație își asumă importanța acestui domeniu, ceea ce momentan nu pare a fi cazul.

Oricare ar fi direcția, toate soluțiile par să depindă de coalizarea și organizarea celor care înțeleg ce presupune o presă corectă și vor să o apere. Până vor apărea liderii care să-și asume astfel de demersuri, vom continua să asistăm neputincioși la crearea Monstrului Manipulării, de către doctorii Frankenstein ai zilelor noastre. //