Iese fum fără foc?

Prin vara anului 2021, am avut o discuție cu o cunoștință despre vaccinarea împotriva COVID. România trecuse deja de primele două etape - personalul medical, angajații în domenii-cheie și persoanele aflate în risc. Trecuse chiar și agitația inițială din „populația generală” - pentru cine a uitat, în primăvara lui 2021 mulți oameni se străduiau să prindă locuri în vreun centru de vaccinare, unii mergând în alte orașe, chiar aflate la sute de kilometri de casă.

La momentul discuției, vaccinul era ușor de obținut, centrele de vaccinare încă active, cozile erau în scădere, rezervarea unui loc nu mai era o problemă. Persoana cu care discutam, o tânără în jur de 30 de ani, mi-a spus că nu se vaccinase și că nici nu intenționa să o facă.

Motivele, mi-a spus, nu țineau de vreo problemă medicală sau de recomandarea vreunui medic, așa că am întrebat-o dacă crede că vrea Bill Gates să ne cipeze, că nu există COVID sau altceva din teoriile conspiraționale care circulau deja cu mare succes.

A spus că nu, dar ceva-ceva trebuie că e dubios acolo. Că nu iese fum fără foc.

Cu alte cuvinte, cunoștința mea nu credea ad-litteram că vaccinurile conțin nanocipuri care se vor activa prin 5G, nici că elitele au pus la cale pandemia de COVID ca să decimeze populația planetei. În schimb, de la atâtea „controverse” în jurul subiectului, s-a convins că e ceva suspect: poate testarea a fost grăbită și vaccinul nu e sigur și eficace cum spun autoritățile; poate COVID e doar o răceală care trece de la sine, dar cineva a intuit că poate face mulți bani vânzând apă chioară pe post de tratament; poate altceva.

Orice ar fi fost în mintea ei a fost suficient încât să o facă să refuze vaccinarea, punându-se în pericol atât pe ea, cât și pe cei din jur. Putem de asemenea presupune că nu am fost singurul cu care a discutat pe subiectul vaccinării, ci că și-a împărtășit opinia cu alții, alimentând, la rândul ei, „controversele”.

Multiplicând acest caz cu mii de oameni simpli din toate orașele țării, putem înțelege cum s-a răspândit reticența în fața vaccinului anti-COVID în România, sigur, fără a ignora alte probleme, precum lipsa de transparență și comunicarea defectuoasă din partea autorităților, educația științifică precară a populației, lipsa gândirii critice etc.

 Unele specii din ceea ce numim popular peștele balon (en. pufferfish) sunt considerate între cele mai otrăvitoare vertebrate din lume - un singur pește are suficientă otravă încât să omoare aproximativ 30 de persoane. Cu toate acestea, carnea lor este considerată o specialitate în tot mai multe țări, în special în Japonia (întâlnită sub numele de fugu).

Legendele urbane spun că fugu se taie în așa fel încât porția să aibă otravă cât să-i amorțească buzele consumatorului, dar nu suficientă cât să-l paralizeze complet sau să-l omoare. Atracția vesticilor spre fugu are legătură cu aceste legende și cu riscul - după o porție de fugu „nu te duci doar spre casă cu burta plină, ci supraviețuiești”¹.

Întâlnim un comportament similar în consumul de informație, unde atracția spre teorii conspiraționale este tot mai răspândită, deși majoritatea celor atrași nu vor să le consume chiar cu totul, ci doar cât să se simtă parte din cercurile cool, deosebiți de fraierii ce mai cred presa mainstream.

Contrar aparenței, teoriile conspiraționale nu mai sunt idei excentrice, uneori amuzante și, de cele mai multe ori, stupide, care circulă în cercuri restrânse. Asta era poate valabil acum zece ani, când singura întâlnire cu conspiraționismul era să râdem de ideile noi apărute pe grupurile de flatearthers.

Astăzi, conspiraționismul parazitează toate subiectele de pe agenda publică și infectează un număr îngrijorător de oameni. Motivele sunt complexe, dar se poate observa că una dintre cauze este faptul că ideile principale sunt diluate suficient încât să fie mascată otrava din ele (deci devin ușor de consumat), dar nu într-atât încât să nu aibă efecte.

Pornind în formele extreme, de la influenceri și lideri politici populiști, teoriile conspiraționale sunt adoptate complet doar de o minoritate gălăgioasă, dar se rostogolesc apoi spre publicul larg, formând convingeri mai puțin extreme, dar tot false, și conturând un climat marcat de incertitudine, nesiguranță și frică.

Deloc întâmplător, ceea ce observăm este potrivit pe obiectivul celor care dezvoltă și alimentează astfel de teorii - nu de a convinge oamenii de un anumit „adevăr”, ci de a crea confuzie, de a convinge că adevărul este fie relativ, fie imposibil de aflat.

În mod ironic, mulți dintre cei care mă întreabă uneori de ce scriu despre tot felul de ciudați și ideile lor ridicole sunt, de fapt, victime ale acestui discurs - fără să-l adopte în întregime și fără să observe, își schimbă convingerile integrând variante diluate, dar nu mai puțin false.

În plus, mulți dintre cei care consumă teorii conspiraționale vor să se prezinte ca fiind echilibrați sau moderați și poate chiar cred asta, deși convingerile lor nu sunt nici pe departe „moderate”. Sigur, ideea că „propaganda LGBT este toxică” pare moderată, comparativ cu ideea că „homosexualii or să ne fure copiii” care circula în perioada referendumului CpF, dar asta nu o face adevărată. De altfel, toată ideea de „propagandă LGBT” e un construct al extremei drepte conspiraționiste, bazat pe ideea falsă că orientarea sexuală ar fi un stil de viață sau o decizie personală.

Ideea că guvernele din țările democrate au sărit bucuroase să impună măsuri dictatoriale profitând de pandemia de COVID este moderată față de ideea că au colaborat cu Bill Gates și Klaus Schwab în planul lor de a decima populația, dar nu o face adevărată. Nu doar că vedem clar că măsurile au fost temporare, dar nici măcar atunci nu se respectau în totalitate: putem aminti de oamenii care își plimbau peștii din acvariu, de petrecerile care au continuat să existe, de oamenii care s-au luat la harță cu paznicii din magazine că nu voiau să poarte mască, de bisericile care au rămas deschise. Atât de „dure” au fost măsurile, încât, în mijlocul pandemiei, un preot din Alba Iulia a ținut slujbă, a botezat copii, în timp ce era confirmat bolnav cu COVID. Marea investigație care a urmat n-a avut vreun rezultat, preotul e tot acolo, își continuă neabătut „misiunea”².

Există tot mai multe exemple care arată cum teoriile conspiraționale radicale (și, de cele mai multe ori, ridicole) ajung filtrate la mase și le influențează chiar fără să fie adoptate complet.

Este deja comună referirea la mâncatul de insecte și comparația cu porcul tradițional românesc. O observăm în comentarii pe Facebook, o auzim de la prieteni sau membri ai familiei, uneori în glumă, dar genul de glumă care pretinde că are un adevăr în mijloc. Cel mai probabil, majoritatea acestor oameni nu cred efectiv că va veni UE să ne pună gândaci în farfurie, dar cu siguranță cred că la „Bruxelles” sunt interese opuse României.

Similar, propaganda anti-UE nu are nevoie să convingă oamenii că „birocrații nealeși” care conduc Comisia Europeană sunt efectiv malefici sau sataniști (deși există și unii care cred asta). E suficient să convingi oamenii că e ceva suspect, ca să alimentezi fricile și scepticismul bazat pe ignoranță.

Oameni care probabil n-au citit niciodată ceva despre bursă s-au trezit să se plângă în comentarii pe Facebook despre cum România va pierde Hidroelectrica. Cauza ar fi listarea pe bursă, care o expune la „atacuri” din partea fondurilor de investiții străine ce ar vrea să devalorizeze acțiunile, ca apoi să le cumpere. UE ar fi parțial vinovată prin PNRR, care prevede și așa ceva. Americanii sunt implicați și ei, oricum sunt în general „de vină”, vorba cântecului. Singura problemă? Doar 20% din acțiunile Hidroelectrica au fost puse în vânzare, restul de 80% au rămas în proprietatea statului român.

Convingerea eronată că schimbările climatice nu există e împărtășită de mulți oameni, nu doar de cei care cred că măsurile propuse sunt parte a unui plan malefic al globaliștilor care vor să impună o Nouă Ordine Mondială. Cei care răspândesc această teorie conspirațională o amestecă și cu alte falsuri - că ipocrizia elitelor (care călătoresc cu avioane private) dovedește că nu există problema; că dioxidul de carbon e în cantități foarte mici care nu pot influența temperatura globală; că CO2 e, de fapt, benefic pentru plante; că sunt diverse interese „la mijloc”.

„Moderații” sunt imediat gata să preia toate aceste „argumente”, ignorând pozițiile radical-ridicole, deși toate vin din aceleași surse și sunt răspândite prin aceleași canale. Relația dintre planul globaliștilor și pseudo-argumentul concentrației scăzute de CO2 este fundamentală și nu poate fi ocolită. Fie toată știința climatologiei este în eroare, iar miile de oameni de știință sunt incompetenți, fie la mijloc sunt niște interese obscure și care nu vor duce la nimic bun. „Moderații” nu ar fi „aflat” niciodată de cât de redusă este concentrația de CO2 dacă nu existau conspiraționiștii radicali – ridicoli – care să le spună.

Aceasta este problema fundamentală a conspiraționismului - nu doar ideile radicale și ridicole în sine, ci și modul în care se infiltrează în discursul mainstream, normalizând falsuri, creionând o imagine falsă a realității, de care profită doar autocrații adevărați și populiștii cu tendințe dictatoriale care pretind că luptă pentru libertate. //

1. Ligaya Mishan, The Appealing and Potentially Lethal Delicacy That Is Fugu, New York Times, 2020.

2. Cristian Panu, Alba24.ro (2021) - Un preot din Alba Iulia, confirmat COVID, ar fi ținut o slujbă, două botezuri și o înmormântare. Autoritățile anchetează cazul.