De același autor
Dacă tot asistăm de câteva luni la ceea ce propaganda rusească insistă că ar fi o „operațiune militară specială” menită să „denazifice” Ucraina, merită să facem o scurtă incursiune în istoria unui text fundamental al relației dintre antisemitism și teoriile conspiraționale.
Protocoalele înțelepților Sionului
În urmă cu mai bine de 20 de ani, un unchi interesat de cărți ne-a arătat — mie și fratelui meu — o nouă descoperire din mormanul imens de cărți ce acoperea mare parte din suprafața apartamentului în care locuia. Cartea, intitulată Protocoalele înțelepților Sionului, pretindea că prezintă planurile unei elite evreiești de a prelua conducerea lumii, iar unchiul meu era fascinat de ceea ce descoperea: grupări secrete cu zeci, dacă nu sute de ani de existență, informații despre cum funcționează în realitate lumea, planuri detaliate de preluare a puterii — de multe ori cu accent pe iminența unor violențe, inclusiv războaie pe scară largă.
Protocoalele nu se vor o descriere a conspirației, dezvăluiri1 ale vreunui avertizor de integritate sau rezultatul vreunei investigații, ci o dovadă (sau chiar dovada supremă) — premisa din spatele cărții este că textul ei ar fi înregistrarea fidelă a discuțiilor interne ale acestui grup.
Scrisă la persoana întâi plural, cartea, organizată în 24 de secțiuni (protocoale), pornește de la distincția între evrei și non-evrei (pentru cei din urmă folosindu-se termenul goym — în sens intenționat peiorativ), vorbește despre „război economic”, controlul educației și presei, despre distrugerea altor credințe (în special a creștinismului), despre infiltrarea unor guverne, crearea unui suprastat, controlul prin ligile masonice, asasinarea unor lideri problematici pentru plan etc2.
Uneori, cartea intră în detalii despre cum se va înfăptui planul și ce trebuie să facă evreii obișnuiți să ajute — de exemplu să cunoască în profunzime viața non-evreilor, pentru a se pregăti de orice ar putea aceștia să folosească împotriva lor.
Limbajul folosit frapează în mod deosebit, fiind formulat intenționat confruntațional — ex. non-evreii sunt vite sau oi, iar imaginea autodescrisă a evreilor este fix aceea a prejudecăților — lacomi, răi, predispuși la orice3: „Cele mai bune rezultate se ating guvernând pe oameni prin violență și teroare, nu prin discuții academice”; „Moartea este sfârșitul de neînlăturat al fiecăruia. Mai util este să grăbim moartea acelora care, plini de fermitate, pun piedici operei noastre decât să murim noi”.
Un fals cu miză politică
Protocoalele apar pentru prima dată în 1903, ca serie de articole în ziarul rusesc Znamya (Steagul), iar prima publicare integrală este atestată în 19054, ca o anexă la cartea scriitorului mistic rus Serghei Nilus — Cele măreţe în cele mărunte: venirea Antichristului și dominația lui Satan asupra Pământului.
Încă din 1921 apar primele analize privind Protocoalele, ziarul britanic Times arătând că textul este plagiat în mare parte dintr-o nuvelă satirică publicată în 1864 — Dialog în iad, între Machiavelli și Montesquieu (Maurice Joly) și parțial din romanul Biarritz al lui Hermann Goedsche, publicat în 1868.
Falsul, scrie Norman Cohn5, este de-a dreptul grosolan: peste 160 de pasaje (40%) ar fi bazate clar pe nuvela franceză, unele porțiuni fiind copiate aproape cuvânt cu cuvânt. Chiar și ordinea ideilor este în mare parte păstrată, cele 24 de capitole din Protocoale având o clară corespondență în cele 25 de capitole din Dialog.
Consensul astăzi6 este că documentul a fost produs sub tutela poliției secrete a Rusiei Țariste — Okhrana, pentru a combate tendințele revoluționare ce creșteau în Rusia, prin conectarea lor la un pretins complot evreiesc major și pentru a redirecționa nemulțumirile oamenilor împotriva unui țap ispășitor. De altfel, antisemitismul era un curent ușor de instrumentalizat în Rusia sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX, alimentat frecvent de diverse publicații și culminând în varii acte de violență.
Concluzia că Protocoalele sunt false a fost susținută și de mai multe procese — în 1934 în Africa de Sud, în 1934-1935 în Elveția, în 1993 în Rusia, dar și de un raport al Senatului SUA din 19647. Declarația finală a judecătorului de la Berna este, de exemplu, neechivocă:
„Sper să ajung să trăiesc ziua când nimeni nu va mai putea să înțeleagă de ce altminteri oameni rezonabili și sănătoși la cap au trebuit să-și tortureze creierele pentru 14 zile asupra autenticității sau falsității Protocoalelor Sionului… Consider Protocoalele un nonsens ridicol”.
Sursă de inspirație și propagandă
„Măsura în care întreaga existență a acestui popor [n.a. — a evreilor] e bazată pe o minciună continuă este arătată de Protocoalele Oamenilor Înțelepți din Sion9, atât de infinit urâte de evrei. Ar fi bazate pe un fals, deplânge și țipă ziarul Frankfurter în fiecare săptămână: dovada perfectă că sunt autentice”. (Adolf Hitler — Mein Kampf9)
Hitler susține în cartea sa ipoteza autenticității Protocoalelor, deși este una dintre puținele referiri directe, fie din partea lui, fie din partea altor lideri naziști. Goebbels, pe de altă parte, scrie în jurnalul său10: „Cred că Protocoalele înțelepților Sionului este un fals. Asta nu pentru că viziunea asupra lumii și aspirațiile evreilor, exprimate în ele, ar fi prea utopice sau fantastice — se vede astăzi cum punctele exprimate în Protocoale sunt înfăptuite unul după altul —, ci mai degrabă pentru că nu cred că evreii sunt atât de proști încât să nu țină un asemenea protocol secret. Cred în adevărul interior, dar nu cel factual, al Protocoalelor”.
Norman Cohn susține că Protocoalele au avut o influență crescută asupra nazismului, arătând că erau menționate sau detaliate constant de publicații precum Völkischer Beobachter — ziarul oficial al Partidului Nazist, sau Der Stürmer — săptămânal de propagandă antisemită/pro-nazistă11.
Randall Bytwerk completează perspectiva oferită de Cohn, arătând că Partidul Nazist a preluat drepturile pentru Protocoale în 1929 și că le-a publicat în mai multe ediții, comercializând peste 150.000 de copii până în 1934. Mai mult, newsletterul de educație politică al partidului — Der Schulungsbrief, scrie în 1937: „Cel care cunoaște Protocoalele înțelepților Sionului înțelege de ce evreismul folosește toate metodele mincinoase pentru a contrazice originalitatea acestora. Ambiția necruțătoare a evreismului pentru dominație mondială a fost oprită numai de național-socialism”.
Propaganda în jurul Protocoalelor se întețește în jurul procesului din Elveția menționat anterior. Totuși, naziștii sunt atenți să nu fie asociați fundamental cu pretenția de originalitate a textelor, încercând să sugereze că sursa poate fi discutabilă, dar ce contează este că ideile conținute în text sunt veridice — acel „adevăr interior”.
Și în perioada recentă, Protocoalele continuă să circule și să furnizeze antisemitism și teorii conspiraționale. Orice căutare pe internet găsește invariabil atât cartea (inclusiv tradusă în română), cât și diferite comentarii despre cum „conspirația iudeo-masonică” este, iată, demonstrată.
Daniel Pipes explică în cartea sa — Conspiracy: How The Paranoid Style Flourishes And Where It Comes From12, publicată inițial în 1997, impactul pe care Protocoalele îl au încă, observând că acestea au fost tipărite de 8 ori în anii ‘50, de 16 ori în anii ‘60, de 23 de ori în anii ‘70, de 20 de ori în anii ‘80 și de patru ori la începutul anilor ‘90. Concluzia sa este că „importanța majoră a Protocoalelor rezidă în faptul că permite antisemiților să depășească cercurile tradiționale și să găsească un public internațional vast”.
Arc peste timp
Au trecut aproape 120 de ani de la publicarea Protocoalelor, o formalizare a unei tradiții în care autoritățile din Rusia foloseau antisemitismul ca instrument politic. Astăzi, ca un paradoxal revers al medaliei, Rusia face același lucru aparent pe dos, inventând povești despre cum naziștii au acaparat Ucraina, în timp ce armata rusă are mai multe grupări extremiste și neonaziste, după cum arată un raport al serviciilor de informații din Germania citat de Europa Liberă13.
Într-o declarație oficială semnată de peste 300 de istorici specializați în Al Doilea Război Mondial și studiul Holocaustului, se denunță explicit folosirea acestor teme pentru propagandă:
„Respingem cu tărie abuzarea cinică de către guvernul Rusiei a termenului de genocid, a memoriei celui de-Al Doilea Război Mondial și a Holocaustului, precum și echivalarea statului ucrainean cu regimul nazist pentru a-și justifica agresiunea neprovocată. Această retorică este eronată factual, repugnantă moral și profund insultătoare pentru memoria milioanelor de victime ale nazismului(...)”. //
---------------------------------------------------------------
1. În ultimii 10 ani a apărut și o poziție care susține că sursa textului este irelevantă, dar că informațiile conținute se verifică în mare parte, deci pot fi luate în serios. Motivația este demontarea repetată a pretenției de originalitate, de sursă primară.
2. William Thomas Vickers, III — Master’s Tesis: Fighting “The World’s Enigma:” The Protocols of the Elders of Zion, The International Jew, and the Rise of American Anti-Semitism. Available online [aug. 2021]: https://bir.brandeis.edu/bitstream/handle/10192/32311/VickersThesis2016.pdf
3. Victor e. Marsden — Protocols Of The Learned Elders Of Zion, traducere după Nilus; The Mercian Free Press, England, 2014.
4. https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/protocols-of-the-elders-of-zion
5. Norman Cohn- Warrant for Genocide. The Myth of the Jewish World Conspiracy and the Protocols of the Elders of Zion. Ed. Serif, Londra, 2005, pp. 77.
6. Randall L. Bytwerk, Believing in “Inner Truth”: The Protocols of the Elders of Zion in Nazi Propaganda, 1933–1945, Holocaust and Genocide Studies, Volume 29, Issue 2, Fall 2015, Pages 212–229, https://doi.org/10.1093/hgs/dcv024, Norman Cohn- Warrant for Genocide. The Myth of the Jewish World Conspiracy and the Protocols of the Elders of Zion. Ed. Serif, Londra, 2005.
7. https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/protocols-of-the-elders-of-zion
8. Titlul folosit aici este The Protocols of the Wise Men of Zion, care diferă de titlul standard — The Protocols of the Learned Elders of Zion (sau variația comună The Protocols of the Elders of Zion).
9. Adolf Hitler — Mein Kampf, vol. I, cap. IX. Disponibil online la https://hitler.org/writings/Mein_Kampf/mkv1ch11.html
10. Randall L. Bytwerk, Believing in “Inner Truth”: The Protocols of the Elders of Zion in Nazi Propaganda, 1933–1945, Holocaust and Genocide Studies, Volume 29, Issue 2, Fall 2015, Pages 212–229, https://doi.org/10.1093/hgs/dcv024
11. Norman Cohn- Warrant for Genocide. The Myth of the Jewish World Conspiracy and the Protocols of the Elders of Zion. Ed. Serif, Londra, 2005
12. Pipes, Daniel — Conspiracy: How the Paranoid Style Flourishes and Where It Comes From. Ediție electronică, Touchstone, 1999.
13. https://www.rferl.org/a/russian-neo-nazis-fighting-ukraine/31871760.html
