Lebede negre și alegeri

Campaniile electorale – precum declarațiile politice, în general, sunt într-o relație complicată cu adevărul și asta nu e nimic nou. Discursul politic presupune dificultăți pentru analiza media – opiniile, fie ele politice, nu sunt în general considerate dezinformare. Pe de altă parte, opiniile sunt construite pe informații legate de fapte sau evenimente verificabile, care sunt fie adevărate, fie false. Fondarea platformei factual.ro, una dintre primele platforme de fact-checking din România, a pornit de la această observație: că unele declarații ale politicienilor pot fi totuși verificate.

Campanie în lumea post-adevăr

Uneori, datele (fapte, evenimente) din spatele unor opinii sau discursuri politice nu sunt menționate direct, dar ele tot există și pot fi verificate. Campania partidelor extremiste AUR și SOS este doar un exemplu – mesajele lor politice vorbesc despre cum România ar fi nedreptățită de țările occidentale și de instituțiile Uniunii Europene, dar datele nu arată deloc asta.

Principala problemă rămâne însă contextul „post-adevăr”, explicat simplu prin ideea că oamenii țin mai mult la convingerile pe care și le formează emoțional decât la adevărul din spatele acestor convingeri. Problema nu este apărută în 2024 și nu este limitată la România: un studiu publicat în 20211 susține că „minciunile nu doar că au dominat campania [Brexit, n.a.] și alegerile prezidențiale din SUA [din 2016, n.a.], dar – mai îngrijorător – remediul obișnuit împotriva falsurilor, prezentarea de dovezi pentru adevăr, a devenit inutil. Dovezile nu mai contează. Mincinoșii ridică din umeri și repetă minciuna”.

Avem suficiente exemple ce înseamnă asta în practică, dar puține mai clare decât povestea recentă, care sugerează că Nicușor Dan ar fi colaborat cu Securitatea la sfârșitul anilor ‘80. Deși documentul dat publicității a avut din start indicii că ar fi fals, deși în doar câteva ore au apărut specialiști care au susținut public asta, mai mulți jurnaliști și influenceri care răspândesc dezinformare, dar și candidatul Cristian Popescu Piedone s-au comportat ca și cum fapta ar fi fost dovedită. Mai interesantă este reacția publicului acestor personaje, majoritatea comentariilor arătând un public deja convins de orice s-ar spune negativ în legătură cu Nicușor Dan (primul în sondaje).

Lebede negre

Multă lume s-a întrebat, de altfel, dacă documentul buclucaș este ceea ce numim o lebădă neagră, un eveniment care nu poate fi prevăzut, dar care schimbă radical o situație existentă sau o tendință, deci dacă îl poate costa pe Nicușor Dan un nou mandat.

Toată săptămâna dinaintea alegerilor a fost marcată de această așteptare a lebedelor negre: în mai multe discuții avute a apărut această ipoteză, că sunt posibile evenimente majore care să schimbe intenția de vot fie la locale, fie la europarlamentare.

Dacă atacul la Nicușor Dan a fost sau nu un astfel de eveniment rămâne greu de spus: indiferent dacă a câștigat sau nu, e complicat de spus cu siguranță motivul.

Ca strategie de comunicare însă, publicarea documentului nu e nimic mai mult decât un hail mary – o mișcare riscantă cu puține șanse de succes, care poate mobiliza atât electoratul contra, dar și pe cel pro (care simte un atac nedrept).

Această idee, de a arunca tot ce se poate în spațiul public, doar-doar prinde ceva, nu este nouă. Influenceri apropiați de dna Firea se străduiesc în aceste zile să învie narațiunea fraudei electorale de la sectorul 1 din 2020, deși acele acuzații au fost clar demontate de ceva timp. Cozmin Gușă vorbește despre posibila candidatură a Laurei Codruța Kövesi pentru președinte, deși aceasta a negat în repetate rânduri o asemenea posibilitate.

Statul paralel revine

Gușă a tot repetat povestea despre Kövesi, pentru că e unul dintre acele mesaje care atrage atenția și crește interesul publicului consumator de teorii conspiraționale. A găsit însă ocazia perfectă să schimbe placa, susținând recent că șefa Parchetului European nu mai poate candida din cauza cazului Coldea – Dumbravă, foștii șefi SRI anchetați de DNA.

Narațiunea statului paralel este una dintre acele povești nemuritoare, pentru că este utilă pentru majoritatea politicienilor: de ce să-ți accepți limitările sau greșelile, când le poți pune pe seama unor puternice forțe ascunse?

Sigur, ca orice teorie conspirațională, povestea are un grăunte de adevăr – de exemplu, SRI nu are de ceva timp conducere civilă, controlul prin Parlament este sublim, dar lipsește cu desăvârșire, iar în 2022 presa a relatat cum în pachetul de legi privind securitatea națională erau prevăzute puteri sporite pentru serviciile de informații. Merită menționat și scandalul public privind protocoalele semnate între DNA și SRI, declarate ilegale de către Curtea Constituțională. Totuși, publicarea acestor protocoale nu a arătat vreun complot ascuns care să favorizeze pe cineva, după cum a menționat presa încă din 2018.

Odată cu scandalul Coldea – Dumbravă, toți luptătorii anti-anticorupție au înviat brusc, arătând spre cei doi generali, ca imagine a statului paralel, de care încearcă să o lege și pe Kövesi, ignorând complet faptul că DNA este fix instituția care îi investighează pe cei doi generali.

Dacă până acum statul paralel nu avea nume și față, acum ni se pot indica oameni reali care ar fi implicați, însă nu putem să nu observăm că un stat, fie și paralel, nu poate sta în doi oameni. În plus, pare că presa și influencerii dezinformării care jubilează acum suferă de amnezie, altfel și-ar aminti că nu sunt nici pe departe primii oameni influenți, având legături cu instituțiile de forță, care să fie anchetați/condamnați pentru trafic de influență. Cine a uitat despre ce vorbim poate căuta despre Cătălin Voicu sau Gabriel Oprea, ca să dăm doar câteva nume mai cunoscute.

Afirmațiile din jurul cazului Coldea – Dumbravă sunt uneori ridicole, uneori periculoase, cu toți influencerii și politicienii populiști concurând să le pună în cârcă inculpaților orice, de la sabotarea economiei la controlul presei sau vânzarea de secrete către puteri străine, iar legătura cu Kövesi este pretinsă peste tot, fără vreo dovadă.

De la niște conturi de TikTok anonime aflăm că atât Coldea, cât și Kövesi au cetățenie americană, deci nu pot fi arestați în altă țară. Cozmin Gușă și prietenii săi au concluzionat că statul paralel din România nici măcar nu e neaoș, ci răspunde în fața unor forțe străine, ascunse. Alții susțin că șefii americani ai lui Coldea s-au supărat pe el că s-a apropiat prea mult de francezi.

Adriana Bahmuțeanu e aproape să termine un adevărat film de intrigă politică: americanii ar fi fost supărați pe Kövesi că vrea să o investigheze pe Ursula von der Leyen (care a adus vaccinul Pfizer în UE) și l-au chemat pe Iohannis la Washington să dea explicații; Iohannis l-a abandonat pe Coldea, ca să o salveze pe Kövesi, dar Coldea a fost informat când s-a dus Hideg (denunțătorul) la ambasada SUA (sic!) și a putut să-și șteargă mesajele din telefon. Nu râdeți, avem aici un caz de manual de construcție a unei teorii conspiraționale, unde totul e conectat.

Între timp, Cătălin Hideg mai are puțin și devine eroul salvator al României, deși are o condamnare în primă instanță pentru o fraudă de patru milioane de euro, iar denunțul (dacă se va confirma) pare să fi fost rezultatul unei neînțelegeri cu privire la eventuala mită și rezultatele influenței, nicidecum al vreunei mustrări de conștiință.

Mai mulți influenceri susțin fără vreo dovadă că Sanimed, firma lui Hideg, a fost sabotată pentru că ar fi concurat alte firme deținute de statul paralel sau că este un complot occidental/UE, pentru că Sanimed ar fi putut demonstra că produsele alimentare importate din Vest sunt de proastă calitate sau chiar periculoase. Dintre politicieni, George Simion s-a afișat și l-a lăudat în repetate rânduri pe Cătălin Hideg, alimentând narațiunea falsă care susține că anticorupția este doar o unealtă folosită pentru a sabota antreprenorii români în favoarea companiilor străine.

AUR și propaganda antioccidentală

Așa ajungem la una dintre mizele principale ale dezinformării politice: promovarea unor mesaje antioccidentale și anti-UE, care să îndepărteze România cât de mult se poate de a fi un stat de drept, cu instituții puternice și voință politică.

Toate aceste narațiuni despre statul paralel – conectat la „licurici”, promovarea anti-anticorupției, lupta cu globaliștii și neo-marxiștii converg într-un singur punct: că ne-ar fi mai bine în afara structurilor internaționale occidentale. Nu-și permit toți să o spună răspicat, fie și pentru că știu că populația e în mare parte pro-occidentală, dar ideea e deja clară pentru oricine e cât de puțin atent.

AUR este expresia cea mai clară în acest sens, cu Simion declarând nonșalant că el a luat pe (aproape) oricine era în aceeași „bulă”, adică oricine lupta cu „dictatura de la Bruxelles”, cu făina din gândaci, cu străinii care ne fură grânele, ne cotropesc satele și ne fură fecioarele.

Ironia face ca până și acest mecanism să fie copiat din Occident, de la Trump/MAGA: nici acolo nu contează cine ești, ci ce spui, nu contează realitatea, ci cât de tare reușești să te prefaci că ești afectat de probleme inexistente și să-i atragi și pe alții în spirala minciunilor și a radicalizării.

Campania AUR va fi ani buni material de studiu pentru specialiști, un bun exemplu a ceea ce Peter Pomerantsev susținea că observăm în toată lumea – înlocuirea ideologiei cu teorii conspiraționale. Pentru că nimic din ceea ce spun sau propun candidații și liderii AUR nu e ancorat în realitate, iar dovezile că e așa nu-i interesează câtuși de puțin – doar ridică toți din umeri și mint mai departe.