De același autor
Proiectele mă țin la curent cu (aproape) tot ce mai spun influencerii dezinformării - de la pretinșii jurnaliști alternativi / influenceri la politicienii național-populiști. Mesajele lor mă fac să pendulez emoțional și mental între râs în hohote și un soi de dezamăgire nervoasă - cum mai poate vreun cetățean să-l ia în serios pe dl Eurodeputat Profesor Avocat Gheorghe Piperea, după ce s-a umplut de ridicol întrebând cum se măsoară temperatura și sugerând ceva conspirații la mijloc? Cine poate să o voteze, sau măcar să o creadă normală, pe Diana Șoșoacă, după ce a susținut, printre multe alte nebunii, că străinii vor să fure copii români, pentru că au IQ mai mare?
Unele dintre mesajele acestor personaje sunt atât de absurde, încât nu mai necesită o verificare, însă de cele mai multe ori caut să aflu care este realitatea din spatele mesajelor și de fiecare dată găsesc diferențe semnificative.
Am mai explicat cu alte ocazii mecanismul utilizat - majoritatea influencerilor iau problemele zilei de la știri, uneori din România, uneori din străinătate și le trec printr-un filtru propriu, schimbând suficient cât să sugereze publicului o concluzie complet falsă. În general, acest filtru este unul conspiraționist - adică efectiv susține că în spatele (tuturor) evenimentelor stau forțe oculte care nu vor nimic altceva decât să decimeze populația și să înrobească supraviețuitorii.
Pandemiile nu există, vaccinurile sunt arme biologice, schimbările climatice sunt o farsă, digitalizarea e doar menită să ne controleze, anticorupția e menită să saboteze afaceriștii români și așa mai departe.
Sigur, fiecare influencer are brandul propriu - stil, ton folosit, cuvinte pe care le repetă, concluzii pe care tot insistă. Ce fac toți este însă același lucru, un fel de framing a realității, un concept cunoscut în literatura de specialitate, dar pe care îl duc la extrem. Conceptul este greu traductibil în română, fiind mai mult decât încadrarea unui subiect, mai degrabă ajungând în zona montajului, ca la un film.
O unealtă necesară și puternică
Conceptul de framing a fost dezvoltat în sociologie în anii ‘70, în urma unor observații asupra modului în care oamenii își organizează și își interpretează propriile experiențe. Ulterior, a fost preluat în studiile media și ale comunicării, definit ca selectarea și evidențierea, în texte scrise, a anumitor aspecte ale realității considerate importante pentru public.
Framingul nu este inerent negativ, ci este chiar esențial: într-o știre despre un accident nu contează ce culoare aveau mașinile implicate sau șosetele șoferilor, dar e important, de exemplu, dacă marcajele rutiere erau corecte sau dacă șoferii consumaseră alcool.
Extrapolând, presa chiar trebuie să facă o selecție a faptelor relevante, să sublinieze ce este considerat relevant, să adauge context unde este necesar și, în unele cazuri, să ofere interpretări.
Se impune și să precizăm că acest proces nu poate fi întotdeauna neutru. Este o iluzie sau uneori chiar o manipulare ideea că jurnalistul trebuie să fie un supraom lipsit de emoții, convingeri personale sau chiar prejudecăți. Însă acestea trebuie asumate și ținute sub control, în general prin procesul din spatele produselor media, care ar trebui să includă verificarea faptelor (factchecking), consultarea de surse diverse, redactarea, editarea etc.
Pe de altă parte, după cum am arătat, framingul este o unealtă puternică, una care permite manipularea subtilă a realității, încât să transmită concluzii eronate. Iar influencerii și media alternativă se folosesc de framing fără vreo dilemă etică, doar pentru a-și îndeplini propriile obiective.
Media serioasă și problema montajului
După cum arătam mai sus, toate produsele media au ceva framing în spate, un proces prin care ajung să devină utile publicului și nu doar o înșiruire de fapte fără sens. Dacă pseudomedia - influencerii și publicațiile care simulează procesele jurnalistice, dar nu urmăresc interesul public - „remontează” informația pentru a susține anumite concluzii, în cazul presei serioase, problema are alte cauze, dar efectele pot fi chiar și mai dăunătoare.
Să luăm ca exemplu o știre apărută recent pe diferite platforme internaționale, sub titluri precum „Părți din Oceanul Atlantic se răcesc cu viteză-record și nimeni nu știe de ce” (“Part of the Atlantic is cooling at record speed and nobody knows why[1]”) sau „Atlanticul se răcește misterios de repede, după temperaturi-record” (“The Atlantic Is Cooling at a Mysteriously Fast Rate After Record Warmth[2]”).
Din start, putem observa că folosirea unor cuvinte precum „misterios” sau expresii precum „nimeni nu știe de ce” sunt suspecte. De altfel, în articole sunt prezentate o serie de posibilități, de exemplu un eveniment de tip Atlantic Niña. Fenomenele El Niño și La Niña - încălzirea, respectiv răcirea apelor cauzate de variații ale vântului - sunt cunoscute, dar se produc în Pacific; uneori, apar și în Atlantic fenomene similare, deși rar.
Simplificând, misterul pare a fi dacă fenomenul se califică să fie numit Atlantic Niña sau nu. Alte două articole pe subiect, publicate chiar de Philip Tuchen, unul dintre cercetătorii citați de primele articole menționate, au titluri mai puțin misterioase: „Fenomenul Atlantic Niña, pe cale să se dezvolte. Iată de ce ar trebui să-i dăm atenție”. (“Atlantic Niña on the verge of developing. Here’s why we should pay attention.[3]”), respectiv „Patru lucruri de știut despre un posibil fenomen Atlantic Niña” (“Four things to know about a possible Atlantic Niña[4]”).
Pentru clarificare - articolele în sine nu sunt problematice, nu susțin concluzii false și oferă explicații posibile pentru acest fenomen care poate deveni relevant (poate produce fenomene meteo extreme), doar că nu sunt chiar 100% sigure.
Framingul lor, în special titlurile alese mai degrabă să fie clickbait decât pentru alte motive, sunt de natură să creeze probleme semnificative, fiind imediat interpretate în sensul negării existenței schimbărilor climatice.
Unii comentatori au văzut aici dovada că nu cunoaștem suficiente despre climă și, prin urmare, toate discuțiile despre schimbările climatice sunt speculații. Alții au reluat narațiunea falsă prin care încălzirea globală este doar parte a unui ciclu natural încălzire-răcire[5]. Chiar dl Piperea, lămurit între timp cu măsurarea temperaturii, s-a simțit dator să contribuie cu o postare[6] în care îi „dă cu virgulă”. Sigur, conștiincios cum îl cunoaștem, dl Piperea nu s-a obosit să citească despre subiect, ci s-a oprit în titlu, postarea sa vorbind despre „apa Oceanului Atlantic” (toată), nu despre zonele reduse din știrea inițială.
Dar exact despre asta este vorba, despre faptul că puțină lume are timpul, capacitatea și disponibilitatea să înțeleagă un subiect cu nuanțele sale, preferând să se rezume la ce se înțelege din titlu și, eventual, la o citire în diagonală. Cu atât mai grav este atunci când presa serioasă intră în jocul „misterelor” inexplicabile, pentru a atrage clickuri și a vinde abonamente.
Acest exemplu este cel mai recent de acest fel, nicidecum primul. În mijlocul scandalului cu deschiderea Jocurilor Olimpice (despre care am argumentat că a fost complet inventat de extrema dreaptă[7]), Reuters publica un articol cu titlul „Scena cu «Cina cea de Taină» nu intenționa să insulte, spun organizatorii Paris 2024” (“Olympic ceremony’s ‘Last Supper’ sketch never meant to disrespect, says Paris 2024”). Însă organizatorii nu au admis vreodată (ba chiar regizorul, Thomas Jolly, a negat în mod repetat) că scena respectivă ar fi avut vreo legătură cu „Cina”, iar articolul menționează - în mod corect - acest fapt. Însă articolul a fost distribuit intens pe rețelele de socializare ca dovadă a unui soi de recunoașteri, doar pentru titlul său.
Nu pot să închei decât prin a insista asupra importanței informării corecte, cum am făcut-o cu multe alte ocazii. Rolul aici revine atât presei, care ar trebui să asigure un montaj corect, în loc să se lase atrasă de mirajul clickbait, cât și cititorilor, care n-ar fi rău să înțeleagă că nuanțele și contextul sunt, de cele mai multe ori, esențiale pentru a înțelege un subiect. //
2. https://gizmodo.com/the-atlantic-iscooling-at-a-mysteriously-fast-rateafter-record-warmth-2000488967
3. https://www.climate.gov/news-features/event-tracker/atlantic-nina-verge-developing-heres-why-we-should-pay-attention
4. https://www.climate.gov/news-features/event-tracker/ four-things-know-about-possible-atlantic-nina
5. Astfel de cicluri există, dar pe perioade extrem de lungi și sunt luate mereu în considerare în cercetări; concluziile sunt însă clare - activitatea umană este un contribuitor net la încălzirea globală și, prin urmare, la schimbările climei.
https://www.facebook.com/gheorghe.piperea/posts/pfbid02yPbu9SsGBGCyLVxnUzpcfgRPMJHTTqKz9odECrS8ygvavkTmRgU5wD3J5nnPtUuHl
https://medium.com/@outofthebubble/ media-representations-and-the-culture-war-thecase-of-the-paris-olympics-638384083074
.jpg)
