Național-populismul

Astăzi, locul socialismului este luat de populism, care pretinde să aibă aceeași miză - bunăstarea maselor. Naționalismul a rămas însă elementul central, creându-se astfel o mișcare ce poate fi definită drept național-populism, o mișcare construită pe fals și care încearcă (încă) să-și ascundă capacitatea și predispoziția pentru violență, drept agent de schimbare în societate.

Mișcarea s-a autointitulat suveranism și nu este nimic mai mult decât o mișcare reacționară, care conectează populismul și naționalismul. Reacționară, pentru că este adoptată în primul rând ca o reacție la un progresism perceput ca pericol existențial de mulți conservatori, dar și o reacție la integrarea în diverse structuri suprastatale, în special Uniunea Europeană, dar și ONU, OMS, NATO etc. Mișcarea este naționalistă, pentru că urmărește să readucă controlul către statul național, și populistă, pentru că vorbește în particular de „cetățenii obișnuiți”, care trebuie să învingă în fața elitelor corupte (atât din punct de vedere legal, dar mai ales moral).

Asemănările cu fascismul au fost observate de ceva timp în mediul academic. Identitatea națională este văzută de ambele mișcări sub forma unor istorii mitizate, false; se inventează un trecut glorios drept contraexemplu al prezentului degradat și decadent, propunându-se un viitor utopic posibil numai prin recuperarea trecutului.

Ambele mișcări acceptă, chiar glorifică violența, câtă vreme este subordonată obținerii acelui viitor utopic. Nu întâmplător scandau fanii lui Trump în 2016  „lock her up” la adresa lui Hillary Clinton. Nu întâmplător, utopia promisă de QAnon începe cu arestări și execuții în masă. Nu întâmplător, suveraniștii din Germania - mișcarea „Reichsbürger” - puneau la cale o lovitură de stat potențial violentă.

Influenceri, jurnaliști „alternativi”, politicieni

În România, mișcarea suveranistă a pornit mai degrabă din zona mediei alternative - grupul de influenceri și pretinși jurnaliști care se vor „voci alternative”, în realitate răspândind dezinformare, teorii conspiraționale și propagandă, pentru interese financiare, politice sau ideologice.

Oana Lovin a fost printre primii care au instrumentalizat perspectiva suveranistă, care a și făcut-o celebră. Alături de Codruța Cerva, Lovin s-a implicat încă din perioada Dragnea în proteste „anti-anticorupție”, promovând una dintre narațiunile false fundamentale în România: ideea că anticorupția ar fi o unealtă prin care forțe externe sprijinite de „trădători” încearcă distrugerea capitalului românesc pentru a consfinți statutul României drept colonie a Occidentului.

Lovin devine însă celebră după ce participă la un protest față de măsurile COVID cu o legătură de sparanghel, după ce, la începutul lui aprilie 2020, au apărut în presă imagini cu aeroportul din Cluj în haos, cu aproape 2.000 de oameni înghesuindu-se pentru a pleca în Germania, la cules de sparanghel. Lovin folosește scandalul pentru a sugera că măsurile anti-COVID sunt exagerate, dar atinge și teme naționaliste, despre cum românii sunt „folosiți” de țările vestice.

Național-populismul ajunge ulterior în Parlamentul României prin partidul AUR, cățărat pe crizele din pandemie și pe o lipsă cronică de educație civică și politică a electoratului român, care pare să răspundă pavlovian mesajelor populiste. (Așa a câștigat Dragnea alegerile în 2016, așa a obținut partidul ridicol al lui Dan Diaconescu aproape 14% în 2012).

Spațiul suveranist este în prezent un câmp de luptă. Dragnea încearcă să revină în politică cu Mișcarea România Suverană, după ce a plecat din Alianța pentru Patrie, partid fondat împreună cu Codrin Șefănescu. Câțiva politicieni care s-au demonstrat prea radicali până și pentru AUR, precum Diana Șoșoacă sau Mihai Lasca, și-au fondat propriile partide - „SOS România”, respectiv „Patrioții Poporului Român”. Pe de altă parte, AUR l-a „transferat” pe Cristian Terheș, europarlamentar PNȚCD ales în 2019 pe listele PSD. În plus, încă de la finalul lui 2022, AUR încearcă să-și consolideze poziția, propunând o coaliție cu o gamă largă de partide de buzunar, precum Partidul Neamul Românesc, Partidul România Noastră, Partidul Socialist Român, Partidul Forța Națională, Partidul Alianța Renaşterea Națională, Partidul Națiunea Română, Partidul Ecologist Român și altele.

În luptă s-a angrenat și o mare parte din media alternativă; fostul jurnalist monden Luis Lazarus este astăzi principalul vector de imagine al Dianei Șoșoacă, iar Oana Lovin este unul dintre principalii critici ai lui George Simion, pe care îl acuză frecvent că este un naționalist de carton construit de servicii și care face jocurile globaliștilor de la UE și NATO.

Gândire magică și conspiraționism

Care sunt însă soluțiile propuse de suveraniști? Cum propun ei să reducem inflația? Ce soluții au pentru educație, pentru deficitul bugetului de pensii? Cum propun ei să asigurăm securitatea economică și militară în fața Chinei și Rusiei imperialiste?

Manifestul AUR include o serie de probleme reale, dar se contrazice în repetate rânduri. Anticorupția e bună, dar nu cea de până acum, care e doar „spectacol media”.  „Neutralitatea religioasă a statului este o condiție obligatorie”, însă politicile trebuie întemeiate pe „viziunea creștină asupra omului”. AUR aderă la conceptul de dezvoltare durabilă (și acceptă că există schimbări climatice), dar în același timp respinge orice „ideologizare sau abordare unilaterală a chestiunilor privind mediul”. Libertatea este un pilon esențial al viziunii AUR, la fel cum intervenția statului, care ar urma să impună „obiectivitatea biologică” a familiei, să ofere credite pentru tineri, să readucă învățământul „în matca valorilor naționale”, să reglementeze piața energiei etc.

Soluțiile concrete rămân limitate: câteva mențiuni despre programe de sprijin financiar concomitent cu scăderea taxelor, multe afirmații despre „depolitizare” și „meritocrație”, precum și menționări repetate ale implicării Academiei Române.

Textul este o mostră de dublu limbaj, în care intențiile reale sunt camuflate în cuvinte atent alese pentru a da impresia unui conservatorism moderat. În realitate, viziunea propusă este complet centrată pe autoritate: a Statului, a lui Dumnezeu și a „personalităților” (de la Academia Română) care vor readuce educația la valorile naționale, vor reaprinde „demnitatea” și „prestigiul” cadrelor didactice și vor oferi elevilor înțelepciunea lor sub forma manualului unic.

Nici profilul de Facebook al lui George Simion nu ne ajută să găsim prea multe soluții, amestecând clipuri de la mitinguri cu poze și urări naționaliste și religioase, atacuri la restul partidelor și câte-o referire la narațiuni false cunoscute, de la COVID la făina din insecte sau Bîstroe.

***

Manifestul „SOS România” este de asemenea plin de contradicții, populism și mantre autoritarianiste. Trecând aleator între teme, manifestul propune pedepse mărite pentru „recidiviști” și „infracțiuni grave”, vorbește despre depolitizare, dar și despre întărirea rolului statului, ca „garant al drepturilor constituționale și al bunei funcționări a piețelor”, sau de transformarea jandarmeriei într-o unitate de elită în subordinea MApN.

Similar, statul trebuie să dărâme spitalele vechi și să facă unele noi, „după cele mai înalte standarde mondiale”, și să readucă pe piață vaccinurile românești după ce revitalizează Institutul Cantacuzino „în maximum doi ani”.

Povestea vaccinurilor românești amintește despre o serie de narațiuni false din timpul pandemiei, când diverse personaje ne asigurau că am putea face și noi vaccinuri anti-COVID, chiar mai bune decât cele străine, dar nu ne lasă elitele cele rele.

Conspiraționismul transpare și în alte locuri, de exemplu când se menționează  suprapopularea, o marotă legată direct de teoria conspirației care susține că „elitele” vor să decimeze populația.

Pe Facebook, Diana Șoșoacă este ca un George Simion pe steroizi, un delir continuu ce amestecă simboluri istorice mitizate, religie, postări despre acțiuni „antinaționale”, toate, construite pe diverse teorii conspiraționale, dintre care unele extrem de obscure. Soluții? Una singură - Diana Șoșoacă președinte sau, mai degrabă, „despot luminat”.

***

„Partidul Patrioților” pretinde că e suficient să fii Patriot (neapărat cu P mare), deși nu explică ce presupune asta, probabil e suficient să respingi NATO și UE. Site-ul partidului nu explică nimic despre ce vor Patrioții, înșiruie doar o serie de lozinci despre Dumnezeu, Dreptate și Patrie, în această ordine.

Postările lor pe Facebook preiau sistematic toate teoriile conspiraționale și narațiunile antioccidentale regăsite în media alternativă: orașele de 15 minute sunt menite să ne închidă în ghetouri, parte a planului malefic numit Agenda 2030; PNRR urmărește să ne păcălească, să ne momească cu niște fonduri în timp ce ne fură independența energetică și alimentară; cerealele ucrainene sunt periculoase (deși analiza ANSVSA arată contrariul); vaccinarea și promovarea vaccinării sunt crime împotriva umanității; tot ce este străin este rău prin definiție.

Nicio măsură propriu-zisă, niciun plan, vreo propunere care să arate ce ar trebui făcut, în afară de ideea că punând „români verzi” la butoane ar rezolva cumva, magic, toate problemele.

***

Restul partidelor, dar și retorica din media alternativă, arată la fel. Național-populiștii pretind că aduc soluții într-o lume care trece dintr-o criză în alta, însă nu fac decât să repete concepte cunoscute (ex. depolitizarea) ca să acopere miza principală - reorganizarea societății într-o direcție autoritarianistă, controlată de oameni „valoroși” - preoți, academicieni și, nu în ultimul rând, ei înșiși.