Planul Kalergi sau marea înlocuire

Cel mai probabil, următorul terorist citește deja cu nesaț bloguri și forumuri în care concluzia e una singură: America trebuie să fie salvată de străini, persoane de culoare și democrați.

Ciprian Cucu 31.05.2022

De același autor

În 14 mai 2022, Payton S. Gendron, un tânăr de 18 ani dintr-un orășel de vreo șase mii de oameni din statul New York, se urcă în mașină și conduce mai bine de trei ore până la un supermarket din Buffalo. Poartă vestă antiglonț și e înarmat: are o pușcă semiautomată de atac, o pușcă de vânătoare și una de tip shotgun.

Ca și alții înaintea sa, urmărește un plan simplu: să omoare cât mai mulți „inamici”, pentru a atrage atenția asupra ideilor sale și pentru a inspira pe alții să facă la fel. Locul ales nu este întâmplător, textele publicate de el arată că a petrecut timp important să afle care sunt zonele cu cea mai mare densitate de persoane de culoare.

Manifestul său include zeci de pagini de mesaje rasiste și antisemite, referindu-se în repetate rânduri la teoria conspirațională „marea înlocuire”, care pretinde că „elitele” vor să preia controlul în Europa (și SUA) prin amestecul populației albe cu asiatici și negri, astfel încât să se obțină o populație metisă mai ușor de dominat. Cele 180 de pagini ale manifestului sunt în mare parte plagiate după alte texte asociate unor atacuri similare - El Paso (2019), unde ținta au fost latino-americanii, Poway (2019), unde ținta au fost evreii, și în special Christchurch (2019), unde au fost uciși 51 de musulmani în două moschei.

Teoriile conspiraționale produc efecte negative în diferite moduri, în special subminând democrația prin crearea unor percepții false despre lume, percepții ce ajung să influențeze modul în care oamenii votează și se implică (sau nu) în comunitățile lor. Teoriile conspiraționale centrate pe supremația rasei albe sunt însă direct legate de acte de violență din toată lumea, în principal pentru că identifică inamicul - imigranții, persoanele de culoare și politicienii care complotează cu ei.

Propagarea violenței prin ideologie și a ideologiei prin acte de violență este deja un model. Gendron a preluat ideile de la Brenton Tarrant, ucigașul din Christchurch, care a preluat ideile norvegianului Anders Breivik, cel care a ucis în 2011 nu mai puțin de 77 de persoane într-un atentat complex pregătit timp de mai mulți ani. Breivik și-a motivat și el faptele cu un manifest având peste 1.500 de pagini centrat pe ideea pericolului multiculturalismului la adresa identității naționale. Breivik identificase inamicul în Partidul Laburist Norvegian, un partid cu orientare social-democrată, văzut ca promotor al multiculturalismului și corectitudinii politice. A doua parte a atacului lui Breivik, în care a ucis peste 70 de persoane, a vizat intenționat o tabără de vară a tinerilor laburiști.

Planul Kalergi

O teorie a „înlocuirii” circulă de mult în spațiul european sub denumirea „Planul Kalergi”, de la numele contelui Richard Coudenhove-Kalergi, unul dintre primii promotori ai ideii de unire a statelor europene.

Kalergi a vorbit despre unificarea monetară și libertatea de circulație (pașaport unic, carnet de conducere european) și chiar despre „Statele Unite ale Europei”. În viziunea sa, Europa ar fi devenit o confederație pe model elvețian, un element de echilibru între marile puteri ale perioadei - Statele Unite și Uniunea Sovietică.

Kalergi a fost nevoit să fugă din Viena în 1938 și a fost atacat constant în presa de propagandă, iar cărțile sale au fost interzise și distruse. În 1940, ziarul oficial al Partidului Nazist scrie despre planul lui de a crea o lume de oameni „negroizi-eurasiani”, care să răspundă „legilor evreiești”. Altă publicație vorbește despre relația lui Kalergi cu „internaționala evreiască”.

Teoriile despre „planul Kalergi” sunt popularizate în cartea cu acest titlu, publicată în anul 2000 de Gerd Honsik, unul dintre cei mai cunoscuți neonaziști și negaționiști ai Holocaustului din Austria. Cartea prelua majoritatea temelor naziste din anii ‘30 - ‘40 și a devenit un bestseller în grupurile de extremă dreapta.

Teoria conspirațională se bazează pe selectarea câtorva paragrafe din textele lui Kalergi și interpretarea lor (eronată) în sens prescriptiv, adică susținând că textul ar fi un plan, o schiță pentru a se ajunge în acel viitor, când în realitate textele sunt descriptive - reprezentând perspectiva pe care Kalergi o are despre un viitor în care el vede diversitatea la nivel individual, trecând peste prejudecăți ce țin de rasă sau naționalitate.

Poziția contelui este exprimată neechivoc într-un paragraf care nu mai apare citat în literatura conspiraționistă: „Nobilul viitorului nu este nici feudal, nici evreu, nici burghez, nici proletar: el va fi sintetic. Rasele și clasele vor dispărea în sens modern și personalitățile vor rămâne”.

Marea înlocuire

Teoria unui plan de înlocuire a populației europene este întărită de scriitorul și criticul francez Renaud Camus, care publică în 2011 un eseu cu titlul „marea înlocuire”, centrat pe imigrația musulmană.

Camus este un personaj fascinant, ajuns la maturitate într-o perioadă tumultuoasă - a petrecut timp cu Andy Warhol și alți artiști ai perioadei, a fost membru al Partidului Socialist din Franța, iar romanul său Tricks (1979), în care își descrie o serie de aventuri cu mai mulți bărbați, a primit aprecieri importante.

20 de ani mai târziu, Camus alunecă treptat spre teorii conspiraționale și naționalism. Retras într-un sat francez unde locuiește într-o fortăreață de secol XIV, are o revelație când vede femei acoperite cu voal (islamic) într-un sat din vecinătate - schimbarea, pare-se, a ajuns până acolo. În 2000 publică un eseu scris pe baza unor observații mai vechi - că la radio în Franța ar fi „prea mulți” evrei și că este fundamental imposibil pentru un evreu, chiar fiind francez de mai multe generații, să înțeleagă și să explice cultura franceză unui public francez.

Criticat pentru antisemitism, uitat de public și izolat în castelul său, Camus se dedică complet ideologiei de extremă dreapta. Fondează un partid centrat pe tema expulzării migranților, candidează pentru diverse funcții, fără succes, susține în alegeri lideri de extremă dreapta precum Marine Le Pen și Éric Zemmour.

În acest context apare cartea sa „marea înlocuire”, în care își atacă vechii tovarăși - stânga politică, ce ar fi vinovată pentru genocidul cultural la care asistăm. Cartea îl readuce în atenția lumii, Camus devenind un idol pentru media de dreapta, politicienii populiști, dar și pentru teroriști precum Breivik sau Tarrant.

O unealtă de propagandă politică

Cele două cărți - a lui Hosnik și a lui Camus – ajung prin canale diferite (Hosnik a fost un erou al neonaziștilor de pretutindeni, în timp ce Camus a încercat mereu să denunțe nazismul) în zona mainstream, unde ideile sunt preluate de diverși politicieni și personalități media.

Campania guvernului Orbán împotriva lui Soroș, acuzat printre altele că ar complota cu liderii europeni pentru a slăbi puterea statelor naționale prin aducerea de imigranți, este o iterație particulară a teoriei conspiraționale a înlocuirii.

În Marea Britanie, fostul lider al partidului extremist BNP (British National Party) Nick Griffin vorbește despre planul lui Kalergi de a implementa un „etnocid al popoarelor europene”. În Italia, Matteo Salvini a vorbit despre o „operațiune de curățare etnică împotriva celor născuți aici”. Idei similare au apărut în majoritatea statelor europene, inclusiv în România.

În Statele Unite, teoria a ajuns mai recent, însă a găsit un fond propice, apăsând pe frici identitare mai vechi. În popularul roman „Marele Gatsby”, publicat în 1925, găsim încă în primul capitol această frică a pierderii statutului de rasă conducătoare: „Dacă nu suntem atenți, rasa albă va fi scufundată definitiv. Sunt chestii științifice. A fost dovedit. Ține de noi, cei care suntem rasa dominantă, să avem grijă, altfel alte rase vor lua controlul”.

În SUA, teoria este curățată de motivele antisemite și transformată în campanie de propagandă politică: noua poveste susține că Partidul Democrat vrea să înlocuiască americanii născuți în SUA cu votanți obedienți din țări din „lumea a treia”.

Trump sugerează încă din 2016 că dacă ar câștiga Hillary Clinton, democrația americană va fi distrusă, pentru că democrații vor oferi cetățenie imigranților în schimbul voturilor. În timpul ăsta, numește imigranții repetat „invadatori” sau „ucigași”, o retorică având ecou în textele ucigașilor din Christchurch sau Buffalo.

Media de dreapta a preluat conștiincioasă tema. O investigație New York Times arată că ideea apare în peste 400 de episoade din emisiunea lui Tucker Carlson, vedeta Fox News. Astăzi, „marea înlocuire” nu mai este deloc marginală: un articol WP estimează că este crezută de aproape 50% dintre republicani.

Teoriile conspiraționale și propaganda politică funcționează cel mai bine plecând de la un grăunte de adevăr și exagerând apoi realitatea și pericolul până când povestea nu mai are legătură cu realitatea. Proporția populației albe în SUA este într-adevăr în scădere, dar tot ce urmează este o construcție contrafactuală și ridicolă.

Complotul între politicieni și cetățenii străini este absurd în primul rând pentru că mecanismul este imposibil de controlat. Cum te poți asigura că zeci, dacă nu sute de mii de oameni vor vota cu partidul tău nu doar la alegerile următoare, ci și peste ani?

În plus, premisele sunt false. Numărul copiilor născuți în SUA este de 6 ori mai mare decât al imigranților deveniți noi cetățeni, iar în 2020, doar unul din cinci copii nou-născuți erau din părinți străini. Mai mult, procesul de obținere a cetățeniei SUA durează în general mai bine de zece ani, iar imigranții deveniți cetățeni votează în proporție mai mică decât cei născuți în SUA (61% față de 67%).

Doar că realitatea contează mai puțin, când poți speria oamenii cu povești în care ei sunt victime fără măcar să-și dea seama. Unii se conving că trebuie să ia ei înșiși măsuri. Cel mai probabil, următorul terorist citește deja cu nesaț bloguri și forumuri în care concluzia e una singură: America trebuie să fie salvată de străini, persoane de culoare și democrați.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22