Tech-bro media

În numărul trecut al revistei, am revăzut istoria Twitter după achiziția de către Elon Musk. Merită repetat că achiziția a fost în sine un fiasco – Musk a făcut oferta dintr-un capriciu, apoi s-a răzgândit, dar a fost nevoit legal să continue.

Acest mod de a acționa impulsiv – pe care Musk îl integrează în imaginea pe care încearcă să și-o construiască, undeva între antreprenor genial, miliardar excentric și salvator vizonar – este o cauză directă a eșecului Twitter (cel puțin pentru moment). Concret, platforma nu a reușit să atingă, ba chiar s-a distanțat de cele două obiective stabilite: financiar – trecerea pe profit și socio-cultural – impunerea Twitter drept „agoră virtuală”, cu „cea mai bună informație”.

Rămân însă o serie de întrebări, la care voi încerca să răspund în cele ce urmează. De ce este atât de important ce se întâmplă cu Twitter, care sunt implicațiile mai largi și de ce, dacă Twitter este un eșec, rămâne încă extrem de folosit?

Jurnalismul cetățenesc

Musk s-a arătat în dese rânduri fascinat de conceptul jurnalismului cetățenesc, în care publicul devine participant activ în activitatea de producere și distribuire de informație. Jurnalismul cetățenesc poate duce informația spre grupuri la care media clasică nu ajunge (tinerii nu sunt prea fani TV sau ziare) sau facilitează comunicarea pentru activiștii și jurnaliștii din țări autoritare, cum s-a văzut în „primăvara arabă”.

Pe de altă parte, ușurința cu care un cetățean devine cetățean jurnalist – doar cu un telefon și o conexiune la internet – atrage cel puțin o întrebare despre cum diferențiem cetățenii onești de „escroci, fanatici și huligani, care amăgesc oamenii și profită de ei pentru profit, putere sau propriul amuzament” (cum afirma David Frum).

Dacă ne îngrijorăm că jurnaliștii sau organizațiile media pot avea interese aliniate unor politicieni sau oameni de afaceri, de ce ar fi mai puțin probabil ca acei cetățeni jurnaliști să înfrunte aceleași ispite?

Musk însuși a pozat recent în cetățean jurnalist, luându-și pălăria de cowboy și mergând să facă live cu „problema migranților”, la granița cu Mexicul. Doar că omul cel mai bogat de pe planetă, care mai e și proprietarul platformei pe care face un presupus act de jurnalism, nu e chiar un cetățean oarecare, iar pozițiile sale recente pe diferite teme socio-politice nu sunt deloc neutre.

Însă Musk nu face doar să promoveze jurnalismul cetățenesc, ci este într-o adevărată cruciadă împotriva jurnalismului clasic, pe care l-ar vrea înlocuit, atât pentru că îl consideră perimat, un vestigiu al unei lumi analogice, deci depășite, ci și pentru că uneori îl vede chiar ca pe o unealtă a faimosului stat paralel.

Ultracapitalist tech-bro media

Pe de altă parte, Elon Musk nu este doar un capitalist excentric, este un „ultracapitalist”. În plină pandemie COVID, el a promovat narațiuni false, a comparat măsurile de prevenție cu arestul la domiciliu și a atacat reprezentanții departamentelor de sănătate publică. Motivul a fost unul singur – insistența sa de a ține fabrica Tesla operațională cât mai mult. De altfel, Musk a și deschis fabrica mai repede, cauzând peste 400 de cazuri de infecție în rândul salariaților, în timp ce unii angajați care au ales să lucreze de acasă au fost ulterior concediați.

Ultracapitalistul Musk este fan al „deregulării extensive”, după cum însuși a postat recent, și este convins de justețea morală a capitalismului, promovând o carte intitulată „Manifestul capitalist. De ce piața liberă globală va salva lumea”.

După preluarea Twitter, pe lângă valurile de concedieri, au rămas celebre ideile sale cu privire la dedicația necesară celor care vor să rămână angajați – să fie „extremely hardcore”, să lucreze mult peste program. O imagine cu unul dintre angajați dormind pe jos în birou a devenit virală, în timp ce Musk însuși se laudă că lucrează 80-90 de ore pe săptămână.

Implicat în PayPal, Tesla, SpaceX și acum X/Twitter, investitor în Bitcoin și fan declarat al criptomonedei – pornite ca o glumă – Dogecoin, Musk poate fi considerat maximul conceptului „tech bro”, iar X este o viziune tech-bro media.

Bifa albastră, sistem menit inițial să verifice identitatea userilor persoane publice, a fost transformată pentru a aduce bani. Creatorii de conținut pot câștiga și ei dacă au useri care plătesc un abonament, dar pentru a fi eligibili trebuie să aibă bifa albastră.

În plus, sistemul recompensează cantitatea de postări și viralitatea, fără interes pentru calitate. Primul loc într-o evaluare a conturilor Twitter relevante aparținea la începutul lunii octombrie lui Jackson Hinkle, un cetățean american, propagandist prorus, care promovează puncte de comunicare asociate cu extrema dreaptă, în timp ce susține că este comunist și vinde tricouri cu „Z” online.

Viziunea tech-bro ultracapitalistă a informat și dezvoltarea sistemului de moderare prin note ale comunității. Community notes a funcționat bine o perioadă, oferind informații de context sau contrazicând unele afirmații imediat sub postări. Inclusiv Musk și Donald Trump Jr. au fost corectați.

Dar sistemul are limitări importante. O analiză recentă arăta că doar 8,5% dintre notițele scrise ajung să fie afișate. Postările referitoare la conflictul din Israel au depășit capacitatea de verificare – o mulțime de postări promovând informații clar false au rămas fără nicio observație, în timp ce unele observații au stat în așteptare zile întregi pentru a fi aprobate. Observațiile în sine depind de capacitatea și interesele oamenilor care le produc; există deja mai multe cazuri în care notițele s-au demonstrat a fi ele însele false.

Cireașa de pe tort a venit zilele trecute: după câteva postări în care Musk întreba retoric de ce are nevoie Wikipedia de atâția bani, le-a propus că le va dona un miliard de dolari dacă schimbă numele platformei în Dickipedia.

Ignorând trollingul caracteristic, episodul arată ceva interesant: Musk pretinde că Twitter este open source, o rețea cu adevărat socială – în sensul contribuției voluntare a indivizilor la crearea și distribuirea informației. Mai mult, credea că a prins un moment în care ar putea vinde ușor participarea la o asemenea rețea și totuși rezultatele nu se văd. Wikipedia, în schimb, a reușit să devină un sistem social deschis care funcționează și care se susține din donații.

X/Twitter încă rezistă

Profitul este momentan un vis, valoarea de piață s-a redus semnificativ, iar informația bună este complet înecată în dezinformare și propagandă. Totuși, X/Twitter rezistă. Utilizatorii n-au plecat în masă, unii au rămas activi și dacă ai suficientă răbdare și energie, se mai pot găsi informații bune în haos.

Pentru jurnaliștii care și-au creat o rețea semnificativă de followers, mutarea pe o altă platformă poate părea un pas imposibil. Pe de altă parte, alternativele sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire.

Rețelele marginale precum Parler, Gab sau TruthSocial sunt spații dominate de extrema dreaptă și de teoriile conspiraționale aferente.

Facebook nu și-a propus niciodată să fie orientat spre informație, ci mai degrabă spre povești personale și poze cu pisici; în funcție de bula în care existăm, mai găsim discuții interesante și informații, dar mai mult locale sau naționale. Pentru informații despre SUA, Rusia, Ucraina, Israel sau alte subiecte internaționale, utilitatea este redusă.

După transformarea Twitter, au apărut o serie de alternative precum Mastodon, dar niciuna nu a reușit să se impună. Mastodon, în special, a avut o creștere importantă, dar funcționarea mai încurcată, serverele distincte care îngreunau găsirea și conectarea la conturi importante au dus la decăderea rapidă a platformei.

Meta a lansat recent Threads¹, despre care s-a scris că ar putea fi „ucigașul Twitter”. Dar Threads are o lansare limitată, oficial nu există în UE, ceea ce o face din start mai puțin utilă. Analize din presa internațională susțin că Threads n-a reușit să „rețină” utilizatorii, în special pentru că nu și-a format o identitate și pentru că nu a avut o serie de funcționalități de bază.

Mai mulți jurnaliști au scris pe Twitter că se mută pe Bluesky, însă noua aplicație dezvoltată de Jack Dorsey (fondatorul Twitter) este încă în teste și poate fi folosită doar pe bază de invitație.

Pe de altă parte, există ceva fascinant în spectacolul de pe Twitter, o atracție spre dezastru – similar cu impulsul care ne face să ne uităm fix la un accident, care ține oamenii acolo, să vadă spectacolul.

Este acesta viitorul?

Oricât s-ar strădui, Musk nu poate convinge în rolul de salvator al presei (sau al lumii). Ideea că media digitală open source ne va salva de media mainstream, care are propriile interese, e cel puțin exagerată. Cu atât mai mult ridicolă e pretenția că X/Twitter ar fi așa ceva.

Organizațiile media serioase (precum BBC, Reuters, WSJ etc.) sunt ușor învinse de tech-bro media la viteza raportării, câtă vreme acceptăm că oricine poate furniza o informație și mai vedem ulterior dacă e și adevărată. Pe de altă parte, spațiul digital începe să fie regularizat, deci epoca „vestului sălbatic” e posibil să se încheie.

Media mainstream este sub o presiune fără precedent, pentru că în lipsa acestor organizații se pot dezvolta „adevăruri alternative”, care duc la polarizare socială, resemnare și cinism, iar în astfel de societăți se descurcă foarte bine toți dictatorii și toți ultracapitaliștii deconectați de realitate. Un viitor fără presa mainstream este cu siguranță posibil, dar nu sunt convins că ar fi unul prea fericit. //

 -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

1.  Cu puțin efort, am reușit să instalez Threads, dar utilizarea e aproape imposibilă – pot vedea postările, dar nu și comentariile și nu pot posta nimic.