Teocrație sau libertate?

Cu câteva zile în urmă, am primit un telefon de la un număr necunoscut; doamna care m-a sunat dorea să discutăm despre cum mă poate ajuta Dumnezeu în viață. Nu, nu știa cine sunt, a găsit numărul meu „pe internet”. Am refuzat politicos, eram ocupat, însă mi-a fost clar că doamna făcea astfel de apeluri ca parte a unui efort organizat.

Creșterea eforturilor de prozelitism este vizibilă în diverse alte moduri - tot mai multe profiluri de Facebook par a fi recent dedicate mărturisirii credinței, venind uneori de la culte creștine diferite, aflate în competiție deschisă pentru noi adepți.

Religia și războiul cultural

Impactul religiei în societate este unul delicat. Pe de o parte, ajută la crearea de comunități, la păstrarea identității culturale și promovarea unor valori morale. Pe de altă parte, vine la pachet cu excluderea minorităților (sexuale sau religioase), cu gândire magică - opusă raționării logice, cu perpetuarea unor structuri de putere perimate.

Problema principală însă este potențialul religiei de a fi instrumentalizată în scopuri manipulative. Altfel ești privit, acceptat sau ascultat dacă ești un credincios adevărat, uns de Dumnezeu. Nu degeaba are doamna Firea zeci de icoane în birou, nu degeaba a fost uns Dan Şova cu mir, în așteptarea votului privind cererea DNA de reținere. Exemplele sunt nenumărate, inclusiv în relația religie - manipulare - putere/bani.

Deceniile recente au adus o secularizare accentuată a societății și au pus drepturile civile în prim-plan. Separația Bisericii de Stat a devenit standardul societății moderne, oferind o soluție simplă la întrebarea cum putem trăi împreună, considerând modul diferit în care înțelegem lumea, moralitatea și drepturile. Această soluție nu stă în omogenizare (cu vorba dulce sau cu forța), ci în „live and let live”, o idee consfințită în constituțiile țărilor democratice sub forma libertății de conștiință, care include dreptul de a avea orice religie sau de a nu avea vreuna.

Ultimii ani însă au venit cu o contrareacție la această evoluție a societății, văzută ca pericol existențial de fundamentaliștii religioși și atacată în diverse moduri. Cei mai mulți insistă că nu este niciun progres la mijloc, ci doar progresism - o ideologie care nu are nimic de-a face cu Binele.

Războiul cultural, despre care am mai scris în numărul din iunie 2022 al Revistei 22¹, nu este limitat la „lupta” între laicism și clericalism, dar de acolo pornește, de la ideea unora că valorile lor nu trebuie doar acceptate ca o alternativă, ci trebuie impuse tuturor.

Acest fenomen este amplificat de amestecul cu ceea ce numesc conspiraționism - convingerea că totul în lume este parte a unor comploturi puse la cale de grupuri malefice - de „globaliștii” și „sataniștii care ne conduc”.

De la teoria conspirațională total dezaxată QAnon la diverse narațiuni false livrate pe bandă rulantă de extrema dreaptă (puternic legată de evanghelismul fundamentalist american), media alternativă lucrează de zor să creeze iluzia că trăim „zilele din urmă”, că suntem în plină luptă între Bine și Rău.

Acest tip de narațiune este tot mai frecvent invocată ad-litteram, nu ca simplă metaforă despre pierderea sufletului în fața unei lumi cinice, bazată pe consum și bogăție materială.

Shane Lynch, cunoscut ca membru Boyzone, care s-a convertit la cultul penticostal în 2003, a făcut recent o postare în care o acuza pe Taylor Swift că ar promova ritualuri satanice în concertele sale².

Afirmația nu era menită ca hiperbolă, metaforă sau glumă. De altfel, într-un interviu pentru o publicație creștină, Lynch a susținut că industria muzicală este „demonică” și că, în mare parte, muzica este menită să ne îndepărteze de Iisus.

Întrebat dacă vorbește metaforic, Lynch precizează că nu, insistând că artiști precum Sam Smith, Doja Cat sau Beyoncé sunt „incredibil de demonici” și că ne păcălim singuri crezând că „e doar muzică”, când în realitate totul este despre „a prelua controlul asupra lumii, a prelua controlul asupra copiilor noștri, a prelua totul”³.

Transformări politice

Sprijiniți de media alternativă care promovează constant teorii conspiraționale ce converg spre ideea ocultei anticreștine, deci satanică, liderii politici își schimbă discursul față de relația dintre Stat și Biserică.

Lauren Boebert, deputată din mișcarea extremistă MAGA, declara în iunie 2022 că s-a săturat de această separație, susținând în schimb că Biserica trebuie să ghideze acțiunile guvernului.

Mike Johnson, președinte al Camerei Reprezentanților (en., Speaker of the House), are aceeași viziune: pentru el, separația trebuie să apere Biserica de Guvern, însă relația inversă nu este doar permisă, ci dezirabilă. Johnson este adept al dominionismului - o variațiune teocratică a creștinismului, care susține că Dumnezeu a dat creștinilor misiunea de a exercita „suveranitate” asupra tuturor aspectelor societății, prin preluarea controlului asupra instituțiilor politice și culturale.

Johnson este un aliat al fostului președinte Donald Trump, deși relația acestuia cu religia este pur exercițiu de imagine și manipulare politică, câtă vreme baza sa electorală este în rândul evangheliștilor americani.

Relația este parțial bazată pe lumea falsă construită de media alternativă, în care creștinii sunt sub asediu din partea forțelor satanice, parțial pe tranzacții de putere - fundamentaliștii creștini îl susțin pe Trump pentru că acesta a numit judecători ultraconservatori la Curtea Supremă și în general le promovează interesele într-o direcție descrisă de mulți ca fiind cristofascism.

Apelul la Dumnezeu în lumea MAGA este tot mai răspândit: Trump, care se vede un soi de monarh modern, apelând în mai multe procese la apărarea „imunității totale”, ar fi, cel puțin după un jurnalist de la postul TV alternativ Newsmax, „apărat de mâna lui Dumnezeu”.

Lara Trump, nora fostului președinte, a fost numită recent la conducerea Comitetului Național Republican, deși nu are experiență relevantă pentru o asemenea poziție. Discursul prin care a fost nominalizată a cuprins următorul mesaj semnificativ: „Într-o lume în care calificarea este deseori măsurată prin titluri și ani de experiență, să ne amintim de un adevăr puternic: Dumnezeu nu-i cheamă pe cei calificați, îi califică pe cei chemați. Lara Trump este întruparea acestui adevăr”.

Mize concrete

Pe lângă absurdul acestor situații - oricine poate pretinde că este ales de Dumnezeu, dacă are în jur oameni dispuși să susțină și să creadă așa ceva, există câteva mize concrete pentru fundamentaliști.

Una este legată de drepturile comunității LGBT, asimilată de extrema dreaptă decăderii morale și libertinajului, deși avem de ceva timp o înțelegere solidă a faptului că atracția spre persoane de același sex este o variație normală a sexualității.

Percepția însă bate realitatea, iar convingerea fundamentaliștilor că „agenda LGBT” este un real pericol continuă să facă adepți. Politicienii extremiști sunt pregătiți să exploateze subiectul: AUR deja lucrează la reluarea referendumului din 2018, adăugând și alte teme populiste - cum ar fi impunerea acceptării plăților cash.

A doua miză este dreptul la avort. Decizia recentă a Curții Supreme a SUA a fost doar un prim pas. Scopul, momentan mascat, este interzicerea la nivel federal a avortului.

În România, cu toate traumele interzicerii avortului în perioada comunistă, subiectul este constant împins atât în propagandă vizibilă, cât și prin presiuni ascunse.

Mai multe investigații de presă au arătat recent că accesul la avort este tot mai dificil, de cele mai multe ori pe considerente religioase. Una dintre anchete arăta cum în spatele unor așa-numite „centre de consiliere pentru criza de sarcină” se află grupuri apropiate BOR, dar și ONG-uri afiliate unor mișcări neoprotestante americane, care presează și intimidează femeile vulnerabile să păstreze sarcina.

Subiectul apare tot mai des și în social media. Cozmin Gușă se întreba recent de ce există manifestații pro-choice în România, câtă vreme avortul este legal – ignorând presiunile și discuțiile din jurul temei.

Preotul Ioan Istrati, care luptă de zor cu „diversitatea” - această „gheară a Diavolului”, vorbește pe profilul său de Facebook despre cum nu poate fi nimic „mai barbar și mai blestemat decât să tai în bucăți un bebeluș mic cu foarfecele în pântece”. Are mii de aprecieri și sute de comentarii în care aflăm că „pruncii uciși în pântece cer răzbunare”, iar femeile și medicii care fac avort trebuie să ajungă la închisoare.

Pierderea privilegiilor

Statistic, lumea civilizată este tot mai puțin religioasă, atât în număr de oameni ce au o religie, cât și în ceea ce privește nivelul de implicare, ceea ce oferă o explicație pentru această creștere a frecvenței și agresivității mesajelor fundamentaliste.

Pe măsură ce spațiul lor se micșorează, iar privilegiile cu care s-au obișnuit încep să dispară, cresc îndârjirea, pozițiile extreme și intenția de impunere prin forță. Discursul fundamentalist și impunerea pe repede-înainte de legislație care să păstreze cât se poate din privilegiile „vremurilor bune” nu sunt altceva decât o consecință a scăderii influenței pe care fundamentaliștii și politicienii prieteni o au în societate.

Donald Trump are dreptate când susține că anul electoral 2024 este (și) despre creștinism, deși invers decât pretinde. Alegerea din 2024 nu este între creștinism și anticreștinism, ci între teocrație și libertate. //

1. https://revista22.ro/opinii/ciprian-cucu/razboiul-cultural
2.  https://www.independent.co.uk/arts-entertainment/music/news/taylor-swift-boyzone-shane-lynch-satan-b2503007.html
3.  https://www.premierchristianity.com/features/boyzones-shane-lynch-the-music-industry-is-satanic/16349.article