De același autor
Citatul este dintr-o postare pe Facebook făcută în februarie de Evenimentul Zilei, organizație de presă trecută cu arme și bagaje în ceea ce numim „media alternativă”1. Că emisiunile evz.ro realizate de fostul colonel Robert Turcescu sunt în mare parte deliruri antiglobaliști, reziști, LGBT-iști etc. nu trebuie să ne surprindă. Alunecarea lui Turcescu în lumea conspiraționismului era inevitabilă, după „delirul mistic”2 (apud. Cristian Tudor Popescu) în care anunța poporul că i-a mințit cu televizorul, el fiind ofițer de informații, în timp ce poza în jurnalist.
Interesantă este însă alegerea de titlu pentru postare, „Transumanismul și prostirea maselor”, deși cuvântul „transumanism” apare în discuție de maximum trei ori.
Ce este transumanismul?
Simplificat, transumanismul este o poziție filosofică ce susține „optimizarea” ființei umane prin tehnologie și știință. Scopul principal ar fi depășirea „condiției umane”, inclusiv, dar fără a se limita la soluționarea bolilor, creșterea capacității intelectuale sau încetinirea procesului de îmbătrânire.
Cercetările în domeniu ating subiecte precum inteligența artificială, clonarea, manipularea genetică, implantarea de cipuri sau chiar digitalizarea și stocarea conștiinței umane. Deși în multe dintre aceste domenii suntem încă departe de aplicații concrete, criticii transumanismului atrag atenția asupra problemelor etice, dar și asupra unor implicații pragmatice, de exemplu riscul crescut ca prin accesul la tehnologii noi să fie amplificate inegalitățile sociale.
De la realitate la basm
Ca orice subiect complex și controversat, transumanismul a devenit o nouă mantră a conspiraționiștilor, care folosesc termenul pentru a defini scopul final al tuturor „inamicilor” lor mai mult sau mai puțin imaginari – globaliștii/sataniștii/oculta mondială.
Bogdan Comaroni, jurnalist trecut și el în tabăra delirului antioccidental, susține în clipul evz.ro că agenda transumanistă înseamnă că omul va ajunge mașină și vor fi doar câțiva care vor deține bogățiile, în rest „vom fi înconjurați de război”, iar populația va fi „de sclavi cu cipuri în cap”.
Transumanism apare folosit în mod similar de alții din media alternativă (Cozmin Gușă sau publicația antivaccinistă Activenews), dar și de politicieni populiști (ex. Terheș și Piperea, doi dintre noii lideri AUR).
Transferul termenului spre tema globaliștilor-sataniști, pregătiți să scoată guvernul mondial din raniță și să decimeze populația transformând apoi supraviețuitorii în sclavi, nu aparține conspiraționiștilor autohtoni, ci este copiată din media alternativă de limbă engleză.
Spațiul teoriilor conspiraționale este în continuă expansiune, iar evoluțiile societății trebuie integrate. „Noua Ordine Mondială” – ideea că se pregătește în secret un guvern planetar autoritar care va înlocui națiunile nu e suficient de specific și nici suficient de înfricoșător. Termeni precum „woke”, „cancel culture” și „corectitudinea politică” pot fi folosiți pentru a ataca comunitatea LGBTQ sau politicile verzi, dar nu sunt suficiente pentru a exprima convingerea că Bill Gates vrea să reducă populația (cu vaccinuri și plandemii, evident!), nici nu acoperă creșterea interesului pentru digitalizare sau cipurile lui Elon Musk.
Transumanism a devenit un termen-umbrelă suficient de încăpător și de vag încât poate fi folosit uneori ca sinonim pentru globalism, dar care și sună amenințător, sugerând trecerea de la umanism/umanitate înspre ceva ce poate fi definit după bunul plac al vorbitorului, dar eminamente ne-uman.
Virusul woke
Dacă transumanism are popularitate scăzută în afara cercurilor conspiraționiste, cu termenul „woke” ne-am trezit (sic!) pe toate gardurile, preluat tot de la extrema dreaptă și media alternativă occidentală.
Greu de tradus în română, cuvântul nu pare să aibă nici în SUA vreo definiție clară, fiind de multe ori folosit ca sinonim pentru politically correct sau marxism cultural, iar oamenii „woke” de astăzi par a fi „social justice warriors” de ieri.
Ben Shapiro, comentator politic și „mogul media”3, încearcă într-una dintre emisiunile sale să dea o definiție curentului woke, ajungând însă să vorbească despre CRT4 – Critical Race Theory, un alt concept care a fost o bună perioadă folosit pentru a ataca „stânga malefică”.
Alte explicații (Jordan Peterson) arată spre „agenda postmodernistă” a elitelor, ajungând la „marxim cultural”, înțeles ca o extindere a luptei de clasă din zona economiei într-un spațiu cultural mai larg și care pune în pericol civilizația occidentală.
În afara sferelor (pseudo)intelectuale, influencerii, dar și comentatorii ocazionali se arată convinși că produsele culturale – în special Hollywood/Netflix, ar fi woke pentru că insistă pe teme identitare (rasă, orientare sexuală, identitate de gen).
Deși această idee are un grăunte de adevăr, are și câteva probleme fundamentale. În primul rând, motivațiile din spatele produselor culturale (pop) sunt financiare, nu ideologice. Sintagma preferată a unor conservatori „go woke, go broke” (dacă ești woke, vei ajunge la faliment) nu se susține în realitate: deși conservatorii au reușit câteva boicoturi, acestea au fost limitate în timp și impact, majoritatea companiilor targetate fiind extrem de profitabile.
Filmul „Mica sirenă” (2023), atacat de conservatori pentru că Ariel ar fi fost jucată de o actriță de culoare, a avut totuși rezultate financiare bune. Barbie, maximul de „wokeness” hollywoodian, a câștigat peste un miliard de dolari. De altfel, studiile arată că atât consumatorii, cât și angajații și investitorii apreciază companiile care se implică în subiecte sociale5.
În al doilea rând, astfel de observații sunt de cele mai multe ori exagerate. Dacă 5-10% din populație este LGBT, prezența unor personaje gay într-un film nu ar trebui să fie surprinzătoare. Nici personajele de „culoare greșită” nu ar trebui să fie o problemă – ar fi poate o exagerare să-l vedem pe Vlad Țepeș jucat de Idris Elba, dar să pui o sirenă de culoare între vrăjitoare și animale vorbitoare parcă nu e chiar grav.
Fundamentalistul creștin Iulian Capsali se plângea recent că n-a putut să vadă până la capăt un serial făcut după Mizerabilii, pentru că inspectorul Javert era jucat de un actor de culoare: „Nu pot să mă obișnuiesc cu cultura woke. Mi-e imposibil să accept ca un om al legii în Franța începutului de secol al XIX-lea ar fi putut fi un african din colonii. Nu din rațiuni rasiste, nici vorbă, ci de realitate istorică. E o minciună care schimbă istoria pentru cei care nu o cunosc, cei a căror cultură e făcută de Netflix”.
Doar că o persoană de culoare putea să acceadă la o astfel de funcție. Thomas Alexandre Dumas a fost un general de culoare din armata franceză deja la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Jean-Baptiste Belley, primul politician de culoare din parlamentul francez, a fost ales în 1793. E drept că personajul imaginar creat de Victor Hugo nu era „un african din colonii”, dar nu era nici alb, părinții săi fiind amândoi de etnie romă. Să-și fi dorit dl Capsali să vadă un actor de etnie romă în acel rol, de dragul „realității istorice”?
O altă abordare asupra termenului woke ar fi că se referă la tendința de a percepe totul prin „lentila victimizării”, ceea ce duce la indivizi ce dau vina pe „sistem” pentru eșecurile lor și la societăți în care toată lumea primește diplomă de participare, deci niciun efort sau calitate nativă nu mai primește valorizare.
Elon Musk, alt erou al luptei antiglobaliste, susține că woke ar fi opusul meritocrației – ideea că trebuie să ajungă în top cei mai inteligenți, puternici și harnici oameni.
Poziția ignoră faptul că meritocrația pare a fi măcar parțial un mit. O analiză recentă arată că toți miliardarii sub 30 de ani și-au moștenit averile; altele ne arată că mulți dintre bogații planetei și-au început afacerile cu banii familiei (Trump, Elon Musk) sau că rezultatele școlare se corelează cel mai bine cu veniturile familiei.
Bill Gates a fost poate inteligent și harnic, dar ar fi ajuns să fondeze Microsoft dacă nu avea o familie care să-și permită să-l trimită la școli private? Warren Buffet e un investitor abil, dar ar fi ajuns la aceeași avere dacă n-ar fi avut, de asemenea, acces la școli private, dar și ocazia să lucreze la 21 de ani la firma de investiții a tatălui său (fost deputat)?
Nu propun aici tranșarea dezbaterii din jurul meritocrației, despre care s-au scris cărți întregi. Putem însă să fim destul de siguri de falsitatea ideii conform căreia lumea e condusă complet meritocratic și doar „treziții” nu înțeleg această realitate, ba chiar vor strica acest model perfect, insistând pentru „discriminare pozitivă”.
Meritocrația este invocată și în altă luptă politică recentă din SUA, purtată tot cu armele conspiraționismului, cea orientată împotriva politicilor de incluziune (DEI – Diversity, equity, and inclusion). Printre alte teorii conspiraționale, prăbușirea podului din Baltimore în urma accidentului naval a fost legată de aceste politici publice americane, deși nava e construită în Coreea de Sud și opera pentru o companie daneză, sub steagul Singapore.
Cazul Boeing6 e blamat tot pe politicile DEI (fără vreo dovadă), deși investigațiile arată că firma a ales să taie costurile – inclusiv din domeniul de control al calității –, pentru a crește profiturile.
E o tehnică standard a diversiunii – să acceptăm că managerii (angajați pe merit, sic!) sunt mai interesați de profit decât de siguranță nu dă bine. Mai bine dăm vina pe angajarea (ipotetică) a unor minorități care, conform prejudecăților, nu au ce căuta în funcții de conducere – femei, gay sau persoane de culoare. Cum ar zice dl Capsali: nu e rasism (sexism sau homofobie), e adevăr istoric. //
1. Organizații și personalități publice (influenceri) care pretind că fac jurnalism, dar sunt ancorate puternic în propagandă (în general antioccidentală).
2. https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/jurnalistul-robert-turcescu-a-marturisit-ca-a-fost-ofiter-acoperit-c-t-popescu-sunt-uluit-de-acest-delir-mistic-296762
3. Este cofondator al platformei The Daily Wire, care produce conținut scris, podcasturi, documentare și chiar filme artistice, având aproximativ 200 de angajați.
4. CRT este un concept academic din domeniul dreptului, care acoperă cercetări în modul în care instituțiile și legile din SUA perpetuează discriminarea rasială.
5. Cât de reală este această implicare este o altă discuție, dar se poate susține că, pentru unele companii, implicarea este una falsă, de ochii publicului.
6. Mai multe avioane Boeing au trecut recent prin diverse incidente de siguranță.
