Trump: The Good, the Bad and the Ugly

Am mai scris despre Trump și MAGA, încercând să explorez „ce-i mână în luptă”, atât pe ei, cât și pe susținătorii lor. În Revoluția oranj (iulie 2024), argumentam că Trump este mai puțin exponentul unei ideologii coerente, cât al unei coaliții de interese politice, economice și religioase. După alegeri, în Fenomenul Trump – o rătăcire în masă (noiembrie 2024), am argumentat că victoria a fost obținută prin combinația dintre amplificarea resentimentelor identitare de dreapta, conspiraționism și manipulare. În Noua Americă: spectacol TV și oligarhie (martie 2025), scriam despre spectacolul permanent care distrage atenția, în timp ce apropiații lui Trump concentrează puterea și resursele. În MAGA văzută din South Park  (februarie 2026), arătam că performativitatea, corupția, autoritarismul și conspiraționismul se susțin reciproc.

După aproape doi ani de mandat, putem vedea dacă explicațiile și predicțiile sunt confirmate, analizând ce a realizat Trump, unde a eșuat și cine a avut de câștigat.

 The Good

Să începem cu partea bună: promisiuni de campanie îndeplinite. PolitiFact monitorizează 75 de promisiuni de campanie, dintre care 15 sunt considerate îndeplinite, trei realizate parțial, patru ratate și restul blocate sau în lucru. Măsurile menționate sunt diverse și multe pot fi criticate, precum retragerea SUA din OMS și acordul de la Paris sau retragerea finanțării postului public de radio (NPR), dar au fost promisiuni asumate, iar cetățenii și administrația SUA au tot dreptul să-și decidă prioritățile.

Probabil cel mai important succes este reducerea imigrației. După cum estimasem, presiunea pe graniță a scăzut, din cauza amestecului de retorică și acțiune agresivă. Scăderea începuse în timpul administrației Biden, dar politicile lui Trump au accelerat-o semnificativ.

Trump a avut reușite și în domeniul fiscal: a prelungit reducerile de taxe din primul mandat, a introdus măsuri de sprijin pentru familiile cu copii mici, a redus taxele pe bacșiș și ore suplimentare și a introdus deduceri pentru dobânzile la creditele destinate achiziției de automobile noi asamblate în SUA. Măsurile au diverse limitări, dar beneficiile sunt reale pentru o parte dintre cetățeni.

Există și realizări care merită apreciate independent de promisiunile electorale, precum legea care incriminează distribuirea fără consimțământ a imaginilor intime și obligă platformele online să le elimine în 48 de ore de la o solicitare.

 The Bad

Lista de eșecuri începe cu războiul din Ucraina și pacea, care n-a fost obținută nici în 24 de ore, nici în 100 de zile. Sigur, cele 24 de ore erau o figură de stil, „așa e Trump”, folosește hiperbola mai ceva ca scriitorii de fantasy. Am mai scris că ideea cu 24 de ore, chiar înțeleasă drept „o pace rapidă”, era mai degrabă retorică goală, câtă vreme nu exista niciun plan.

Nici acum, la peste 600 de zile de la învestire, nu se cunoaște vreun plan pentru o pace justă și durabilă, mai degrabă vedem un amestec confuz de retorică și politici care se contrazic. Trump l-a atacat, dar l-a și lăudat pe Zelenski (în timp ce poziția față de Putin e mai degrabă lingușitoare). Narațiunile Kremlinului sunt repetate de Casa Albă, echipamentele americane plătite de europeni întârzie, mai nou s-a „gripat” și Starshield, spre „surprinderea” administrației, care n-a știut nimic, nu era în localitate. Totul are loc pe fondul unor discuții SUA-Rusia în care miza pare mai degrabă derularea unor afaceri. Ultimul scandal este în jurul proiectului de exploatare a gazului din Alaska, unde investigații recente indică o finanțare nedeclarată din partea companiei rusești Novatek, supusă sancțiunilor americane.

Ridicolă este și contradicția dintre „pacificatorul” Trump și războiul început împotriva Iranului. Sigur, regimul de la Teheran este unul criminal, iar programul nuclear poate deveni o amenințare reală. Dar abordarea „heirupistă”, fără consultarea aliaților și fără un plan pe termen mediu și lung, a făcut ca situația actuală să fie mai rea: regimul iranian și-a dovedit reziliența, materialul nuclear încă îi este accesibil, securitatea regională este țăndări, iar prețul petrolului a explodat în toată lumea, inclusiv în SUA.

În economie vedem rezultate amestecate, mult sub prosperitatea promisă. Inflația a crescut față de începutul mandatului, crearea de noi locuri de muncă a încetinit, iar economia crește, dar mai încet decât se sperase, în timp ce puterea de cumpărare rămâne sub presiune. „Trilioanele” din tarifele vamale s-au topit, împreună cu cei 2.000 de dolari promiși americanilor cu venituri medii sau scăzute. Primele tarife au fost anulate în justiție, administrația returnând deja mai mult de 100 de miliarde. Tarifele active sunt și ele contestate, pe motive juridice și economice. Cea mai mare problemă este în sectorul cărnii de vită, unde tarifele au mărit costurile, iar presiunile au forțat guvernul să suspende temporar tarifele pentru 300.000 de tone de carne de vită importată.

Un alt mare proiect care n-a fost livrat este celebrul DOGE, aparent construit ca să elimine frauda și să eficientizeze guvernul. Frauda a rămas retorică: Trump a pretins că au fost sesizate autoritățile judiciare, fără să prezinte cazuri concrete. Economiile făcute sunt și ele neclare; Musk promisese 2 trilioane, iar în final a revendicat 215 miliarde, nici acelea susținute cu dovezi. Un audit din august 2026 a descoperit că DOGE a revendicat economii obținute înaintea înființării și contracte care erau încă active (doar un caz reprezintă 1,7 miliarde).

Implementarea DOGE a fost haotică și a produs costuri (și pierderi) semnificative, estimate la peste 130 de miliarde. De exemplu, la GSA^[1], sute de angajați care petrecuseră luni întregi în concediu administrativ plătit așteptând încetarea contractului au fost chemați înapoi la lucru. Între timp, lipsa personalului afectase gestionarea clădirilor și contractelor de închiriere ale guvernului federal^[2].

Aceste eșecuri sugerează o problemă mai profundă decât promisiuni exagerate. Trump abordează frecvent probleme complexe ca pe niște negocieri comerciale sau confruntări televizate, în care presiunea, amenințările și declarațiile triumfaliste ar trebui să producă automat rezultatul dorit, iar când realitatea arată altfel, se „mută porțile”, adică se schimbă termenul, obiectivele sau povestea.

 The Ugly

În Fenomenul Trump – o rătăcire în masă făcusem și câteva „previziuni” despre mandatul Trump 2.0. Susțineam atunci că administrația își va asuma din realizările predecesorilor, că unele probleme vor fi „rezolvate” mediatic, fără rezultate concrete, că presiunea migrației va scădea, dar și că politicile promise vor ajunge să-i afecteze pe propriii susținători. Anticipam, de asemenea, conflicte între personalitățile și grupările adunate în jurul lui Trump.

După aproape doi ani, anticipările s-au confirmat în bună măsură. Casa Albă și-a atribuit investiții inițiate sub Biden, DOGE a proclamat economii inexistente, iar Trump a revendicat încheierea unor războaie care fie continuă, fie nici nu existau în forma pretinsă. Ruptura cu Musk a venit relativ repede, politicile tarifare au amplificat problemele fermierilor (un electorat tradițional republican), iar unii votanți Trump și-au văzut rudele reținute de ICE, deși credeau că vor fi vizați doar infractorii periculoși (doar 20% dintre persoanele deportate sau returnate aveau condamnări penale).

Gândirea conspiraționistă, performativitatea media, corupția și aplecarea spre autoritarism se dovedesc a fi cheile corecte de interpretare a MAGA.

Pornind de la narațiunea falsă „deep state”, Trump a schimbat regulile angajărilor ca să poată înlocui funcționarii de carieră cu loialiști. Promovarea în funcții prioritizează loialitatea și „aspectul de TV”: administrația Trump a numit cele mai multe vedete TV în funcții de putere și a dat sănătatea pe mâna unui antivaccinist care l-a susținut. Un exemplu aproape comic este Katie Zacharia, aleasă personal de Trump ca purtătoare de cuvânt după apariții favorabile la televizor și înlăturată după numai cinci zile.

Familia Trump a câștigat 2,3 miliarde din criptomonede, Jared Kushner este implicat în scandaluri cu miliarde din Orientul Mijlociu, unii donatori au primit contracte, alții au fost grațiați după fraude dovedite. Scandalurile de corupție se extind și la alți membri ai administrației: Kristi Noem și cele 220 de milioane de dolari date fără licitație, Kimberly Guilfoyle și Ric Grenell, acuzați că ar fi oferit acces la oficialii administrației în schimbul unor beneficii financiare etc.

Între timp, Trump presează autoritățile să-i investigheze adversarii politici, a interzis accesul unor instituții de presă la Casa Albă, a folosit ICE parțial ca un instrument de presiune politică și încearcă să extindă controlul federal asupra organizării alegerilor, deși această responsabilitate aparține statelor. Pentru că sondajele nu arată bine, MAGA a reaprins focul „războiului cultural”, apăsând pe vechile teme împotriva imigranților și persoanelor LGBTQ, spre bucuria fundamentaliștilor creștini, care au văzut mereu în Trump o șansă de a-și transforma agenda ideologică în politici publice.

***

Punând totul împreună, înțelegem de ce popularitatea lui Trump a coborât la minime istorice. Spectacolul politic poate distrage atenția, dar nu poate ascunde la nesfârșit consecințele guvernării. Principalii câștigători ai acestor doi ani sunt familia și apropiații lui Trump, plus câteva grupuri de interese, care au câștigat influență și putere. Costurile politicilor sale sunt însă suportate atât de cetățenii americani, cât și de oameni din întreaga lume. Ceea ce nu-i împiedică pe unii să-l admire în continuare. Inclusiv în România.

****

1. General Services Administration

2. Tăierile au afectat diverse programe esențiale; de exemplu, reducerile de personal și finanțare au îngreunat combaterea parazitului New World screwworm, care a reapărut în SUA în 2026. În plus, tăierile programelor de asistență USAID au avut implicații globale negative majore, inclusiv decese.